ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 261/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 326/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 772/120/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere privind chestiunea de drept supusă judecății.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 772/120/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept: " În interpretarea dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, este posibilă eliberarea unei adeverințe în care să se precizeze cuantumul sporurilor avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, cu luarea în considerare a sporului de 25% pentru risc și solicitare neuropsihică și de 5% pentru confidențialitate, în condițiile în care cuantumul acestor sporuri nu a fost stabilit prin ordin de salarizare, ci în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-au dispus recalcularea drepturilor salariale ale reclamantului și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate lunar și cele cuvenite potrivit recalculării, cu titlu de despăgubiri bănești?" II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită, respectiv art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu există. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea să emită adeverința-tip în care să se menționeze indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000, a valorii de referință sectorială de 605,225 lei și a sporurilor de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de 5% pentru confidențialitate, potrivit hotărârilor judecătorești definitive prin care i-au fost recunoscute aceste drepturi, în vederea revizuirii/recalculării pensiei de serviciu.

Prin Sentința civilă nr. 1.348 din 29 iunie 2023, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Vâlcea; a admis cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vâlcea; a obligat pârâtul să elibereze reclamantului o adeverință-tip care să înlocuiască adeverința emisă anterior pentru stabilirea pensiei de serviciu și în care venitul brut la data pensionării să fie recalculat cu luarea în considerare a drepturilor salariale recunoscute reclamantului prin următoarele hotărâri judecătorești: Sentința civilă nr. 868 din 22 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. 4.478/120/2018, definitivă prin Decizia nr. 2.950 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești; Sentința civilă nr. 43 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 759/120/2020; Sentința civilă nr. 1.103 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1.679/85/2021, definitivă prin neapelare.

În esență, instanța a reținut că în condițiile în care prin hotărârile judecătorești s-au recunoscut reclamantului, retroactiv, drepturi salariale cuvenite pentru perioada anterioară datei stabilirii dreptului la pensie, Tribunalul Vâlcea avea obligația de a elibera o adeverință privind cuantumul drepturilor salariale rezultate în urma punerii în aplicare a hotărârilor respective.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Tribunalul Vâlcea, susținând că nu poate fi obligat la emiterea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a unui judecător pensionat, după emiterea deja a unei adeverințe necontestate de acesta, cu încălcarea prevederilor legale, în condițiile în care se solicită luarea în calcul a unor drepturi salariale pe care judecătorul pensionat nu le avea în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului. În esență a arătat că la data deschiderii dreptului la pensie erau în vigoare dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), și, prin urmare, baza de calcul pentru determinarea pensiei de serviciu este cea definită prin alin. (1) al textului legal menționat.

Totodată, a arătat că demersul judiciar inițiat în cauză are în vedere determinarea corectă a cuantumului indemnizației de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, ca bază de calcul în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a drepturilor salariate stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în raport cu obiectul cauzei și cu chestiunea de drept ce se pune în discuție. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au expus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Ca urmare a solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de complinire a lipsei elementelor omise cu ocazia redactării încheierii din 21 ianuarie 2025, instanța de sesizare a comunicat punctul de vedere al completului de judecată, în sensul că atât timp cât reclamantul beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a recunoscut dreptul acestuia la o anumită indemnizație, hotărâre ce atestă cuantumul drepturilor salariale cuvenite, inclusiv pentru perioada pentru care se solicită eliberarea adeverinței, este irelevant dacă a fost sau nu emis un ordin de salarizare corespunzător. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Instanțele judecătorești nu au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Curțile de Apel Iași și București au comunicat punctele de vedere teoretice ale judecătorilor asupra chestiunii în discuție.

S-a apreciat că drepturile salariale restante recunoscute prin hotărâri judecătorești, chiar dacă nu au fost achitate integral, nu reprezintă un motiv pentru ca acestea să nu fie certificate printr-o adeverință emisă în temeiul art. 34 alin. (5) din Codul muncii, deoarece dreptul la plată integrală a indemnizației, în cuantumul recunoscut de lege, așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, s-a născut în luna imediat următoare celei în care a fost desfășurată activitatea pentru care se plătește indemnizația, așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Nu au fost identificate decizii relevante pentru soluționarea sesizării. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept sesizată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor art. 1 și ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea la emiterea unei adeverințe-tip în care să se menționeze indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării reclamantului (fost judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea), cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare și a sporurilor, potrivit hotărârilor judecătorești definitive prin care acestea au fost recunoscute, în vederea revizuirii/recalculării pensiei de serviciu.

Astfel, pretențiile deduse judecății privesc stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în apel pe rolul unui complet de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

Prin urmare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (a se vedea Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare, se observă că textul de lege indicat de instanța de trimitere - art. 213 alin. (2) nu există în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, raportat la elementele factuale din dosar - data deschiderii drepturilor la pensie, 7 noiembrie 2022, și momentul ieșirii la pensie a reclamantului, 1 februarie 2023 - instanța nu a stabilit legea aplicabilă raportului juridic dedus judecăți, respectiv dacă este vorba despre Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, se constată că nu a fost determinat în concret obiectul litigiului dedus judecății - actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor de pensie - pentru ca, în funcție de acesta, să identifice corect textul de lege incident ce ar necesita o dezlegare prin intermediul prezentului mecanism de unificare a practicii judiciare.

Or, în lipsa acestor elemente și a exprimării punctului de vedere motivat al instanței de trimitere, pentru că art. 213 alin. (2) nu se regăsește în cuprinsul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci al Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, iar acesta privește actualizarea pensiilor de serviciu cu rata medie anuală a inflației, iar nu revizuirea pensiei ca urmare a obținerii unei adeverințe de serviciu pentru recalcularea drepturilor la pensie, nu se poate stabili legătura între textul de lege ce face obiectul sesizării și dezlegarea pe fond a cauzei, neputându-se identifica și dezlega in abstracto problema cu care se confrunta instanța de trimitere.

De altfel, neîndeplinirea condiției de admisibilitate expuse este dovedită și de inexistența unei practici în jurisprudența celorlalte instanțe asupra acestei probleme, constatându-se că numai judecătorii din circumscripția Curții de apel Iași au expus o părere nuanțată, în situația în care s-ar pune problema de interpretare a textului art. 211 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori a art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 213 alin. (2) din aceeași lege nefăcând vorbire despre nicio adeverință, ci despre actualizarea pensiei de serviciu.

Or, după cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege circumstanțelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raționamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile (a se vedea Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.