Decizia nr. 16/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 449/93/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.163/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Ilfov - Secția civilă în dosarele nr. 449/93/2023 și nr. 450/93/2023 și de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.804/105/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; pârâta din Dosarul nr. 2.804/105/2023 a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a achiesat la raportul întocmit.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Ilfov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 449/93/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Posibilitatea, după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017), a actualizării pensiilor militare de stat prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018, respectiv a indexării cuantumurilor pensiilor militare de stat cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 octombrie 2024 cu nr. 2.163/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 27 ianuarie 2025.

La aceeași dată a fost înregistrat Dosarul nr. 2.165/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 450/93/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la aceeași problemă de drept.

La data de 9 decembrie 2024 a fost înregistrat Dosarul nr. 2.896/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Prahova - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.804/105/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: Dacă pensiile militare de stat pot fi actualizate, în baza dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 223/2015), respectiv, în caz afirmativ, data de la care acest drept poate fi acordat raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2917.

Constatând că dosarele nr. 2.163/1/2024, nr. 2.165/1/2024 și nr. 2.896/1/2024 privesc sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al căror obiect se află în strânsă legătură, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea cauzelor. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare - forma anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 Art. 59. - " (1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat. (...)" Art. 60. - " (1) Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, astfel: a) potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu și a mediei soldelor de funcție/salariilor de funcție îndeplinite în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, la cererea persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi; b) în funcție de gradul militar/profesional deținut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu și media soldelor de funcție/salariilor de funcție deținute în cele 6 luni alese conform prevederilor art. 28 pentru drepturile de pensie deschise în baza prezentei legi. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu Art. VII. - " Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (...), se modifică și se completează după cum urmează: (...) 2. Articolul 59 se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 59. - Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.» 3. Articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 60. - La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.»" III. Expunerea succintă a proceselor

În dosarele nr. 449/93/2023 și nr. 450/93/2023 ale Tribunalul Ilfov - Secția civilă, reclamanții - pensionari militari au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la actualizarea cuantumului pensiei militare de stat din ultima decizie de pensie, stabilită anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018 și pentru viitor, începând cu data de 1 ianuarie 2018, precum și indexarea acesteia cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018, raportat la anul 2017 și pentru viitor, respectiv suma de 515 lei începând cu data de 1 ianuarie 2018. De asemenea, au solicitat plata drepturilor de pensie actualizate și indexate, daune compensatorii sub forma ratei inflației, precum și daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, până la data plății efective.

În motivarea cererilor, reclamanții au invocat faptul că, în urma adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, drepturile lor de pensie nu au fost actualizate conform legislației în vigoare, în special potrivit dispozițiilor Legii nr. 223/2015, care prevedea indexarea anuală a pensiilor militare de stat în funcție de rata inflației și majorările salariale aplicate personalului activ din sistemul de apărare și ordine publică.

Au susținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, care a suspendat actualizările și indexările pensiilor militare de stat, a creat un prejudiciu considerabil, încălcându-le drepturile conferite de Legea nr. 223/2015. De asemenea, au invocat neconstituționalitatea acestei ordonanțe de urgență, pe care au considerat-o o măsură fiscal-bugetară nejustificată.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La termenul din 4 septembrie 2024, instanța de trimitere a pus în discuția părților incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ședința publică din 19 septembrie 2024, prin încheierile pronunțate, s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept menționată, precum și suspendarea judecății.

În Dosarul nr. 2.804/105/2023 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă reclamantul B a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună: recunoașterea existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei la revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare, efectuarea retroactivă a operațiunii de calculare și actualizare a cuantumului pensiei reclamantului prin raportare la salariul de funcție, majorat cu 15% de la 1 octombrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017), iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017; actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 15 septembrie 2017 (data când și-a produs efectele Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017), avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, forma inițială; plata drepturilor de pensie actualizate, cu daune compensatorii sub forma ratei inflației, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data 22 februarie 2020 și până la data plății efective.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privitor la plata diferențelor lunare rezultate între cuantumul pensiei la data actualizării drepturilor de pensie în baza art. 60 din Legea nr. 223/2015, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2024, tribunalul, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a rămas în pronunțare asupra sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept dedusă judecății.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2024, instanța a admis sesizarea și a dispus suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor

Tribunalul Ilfov - Secția civilă a reținut că reclamanții au calitatea de pensionari militari, pensia fiindu-le stabilită conform dispozițiilor din Legea nr. 223/2015.

Obiectul acțiunilor pendinte este reprezentat de pretenția de actualizare/indexare a pensiei astfel stabilite, conform dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma în vigoare înainte de adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Analizând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3) și ale art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul a reținut că este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dosarele având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, chiar dacă ele sunt aflate în primă instanță.

Chestiunile de drept, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor pendinte, privesc posibilitatea, după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, a actualizării pensiilor militare de stat prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018, respectiv a indexării cuantumurilor pensiilor militare de stat cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018.

De asemenea, tribunalul a reținut că asupra acestor chestiuni de drept și de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Tribunalul Prahova - Secția I civilă a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie litigiilor la care face referire Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Spre deosebire de prevederile art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai stabilesc și condiția noutății, iar caracterul imperativ al normelor în discuție exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la aceste aspecte. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au expus punctele de vedere cu privire la problema de drept în discuție.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, pârâta din Dosarul nr. 2.804/105/2023 a depus un punct de vedere prin care a arătat că înțelege să achieseze la concluziile formulate prin raport. VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în dosarele în care s-au formulat sesizările nu și-au exprimat punctele de vedere asupra chestiunii de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în problema de drept supusă dezlegării, din care a rezultat o practică judiciară unitară, acțiunile de tipul celor în care au fost formulate sesizările pendinte fiind respinse.

S-a reținut că nu este posibilă actualizarea pensiilor militare de stat prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018, respectiv indexarea cuantumurilor pensiilor militare de stat cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018, după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, întrucât aceasta permite doar actualizarea, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, cu posibilitatea păstrării cuantumului pensiei aflate în plată dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizărilor. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 849 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 13 martie 2020, instanța de contencios constituțional, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, a reținut că: " 26. Referitor la critica prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, care nu mai prevăd actualizarea pensiilor de serviciu, (...) Curtea reține că această reglementare este în acord cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment (...).Curtea precizează că actualizarea pensiilor de serviciu constituie o măsură a cărei instituire sau eliminare se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fără a reprezenta un drept câștigat. (...)"

De asemenea, prin Decizia nr. 761 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 30 ianuarie 2024, Curtea Constituțională a reținut: " 18. Curtea a statuat constant că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă și neputând fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 22). Totodată, Curtea a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit aceluiași principiu tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi despre un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare. (...)" IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizărilor, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că lipsește cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, fiind evident sensul clar, lipsit de echivoc al dispozițiilor legale supuse interpretării, neexistând riscul apariției unei jurisprudențe neunitare. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele:

Cu titlu preliminar, reformulând și sintetizând chestiunile cu privire la care instanțele de trimitere au sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că prin acestea se solicită a se lămuri dacă în interpretarea și aplicarea art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ, este posibilă actualizarea, respectiv indexarea pensiilor militare de stat în raport cu conținutul acelorași dispoziții legale, în forma în vigoare anterior modificării lor prin ordonanța de urgență anterior menționată.

Având în vedere că sesizările au fost transmise instanței supreme în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, admisibilitatea acestora va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale acestui act normativ, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 134/2010), cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În raport cu aceste dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt următoarele: a) existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal); b) instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; c) sesizarea să privească o chestiune de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizărilor pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că doar patru dintre cele cinci cerințe anterior enunțate sunt întrunite.

Este vorba despre condițiile de admisibilitate legate de titularul sesizării și de obiectul și stadiul soluționării pricinii în care sesizările au fost promovate, cea referitoare la relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiilor, precum și cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizărilor.

Astfel, în dosarele nr. 449/93/2023 și nr. 450/93/2023 Tribunalul Ilfov - Secția civilă a fost învestit de reclamanții - pensionari militari, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, cu litigii având ca obiect principal obligarea pârâtei la actualizarea cuantumului pensiei militare de stat din ultima decizie de pensie stabilită anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018 și pentru viitor, începând cu data de 1 ianuarie 2018, respectiv obligarea pârâtei la indexarea cuantumului pensiei militare de stat din ultima decizie de pensie stabilită anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018, raportat la anul 2017 și pentru viitor, respectiv suma de 515 lei începând cu data de 1 ianuarie 2018.

De asemenea, în Dosarul nr. 2.804/105/2023 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună, în esență, obligarea pârâtei la revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare și actualizarea cuantumului pensiei reclamantului prin raportare la salariul de funcție astfel cum a fost majorat pentru militarii activi cu 15% de la 1 octombrie 2017, respectiv cu 25% față de nivelul salariului de funcție acordat pentru luna decembrie 2017, avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, forma anterioară modificării sale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Sesizările provin, așadar, din litigii având ca obiect actualizarea și indexarea unor pensii stabilite în temeiul Legii nr. 223/2015, care se înscriu în domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat.

Tribunalele sunt învestite cu soluționarea acestor cauze în primă instanță, în virtutea competenței lor legale conturate prin dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Se verifică, de asemenea, și existența raportului de dependență dintre soluționarea pe fond a cauzelor și lămurirea chestiunii de drept în discuție, întrucât autorii sesizărilor au de examinat și de decis asupra îndrituirii beneficiarilor pensiei militare la indexarea și/sau actualizarea drepturilor de pensie, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în raport cu dispozițiile legale în vigoare anterior acestui moment, aspect care face obiectul cererilor de chemare în judecată și, corelativ, al apărărilor formulate prin întâmpinări.

Totodată, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici nu s-a statuat anterior asupra acesteia la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește însă condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept dificilă, susceptibilă de o dezlegare de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudența neunitară, se constată o serie de neregularități, care fac demersul inadmisibil.

Cu titlu prealabil, se cuvine a reaminti că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, în scopul asigurării unor dezlegări jurisdicționale adecvate și unitare, aspect statuat în mod constant în jurisprudența instanței supreme.

Astfel, referitor la această condiție distinctă de admisibilitate se constată că prin încheierile de sesizare instanțele de trimitere s-au rezumat la evocarea minimală a condițiilor de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, considerând sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pe calea mecanismului dezlegării chestiunii de drept ca fiind obligatorie, necircumscrisă condiției "dificultății chestiunii de drept", și fără a-și expune punctul de vedere propriu asupra problemei sesizate.

Admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi însă desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. O interpretare contrară ar atribui Înaltei Curți de Casație și Justiție funcții similare instanței care judecă prin delegare, ceea ce nu este admisibil.

Argumentele expuse în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 - care evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă, a chestiunilor dificile de drept -, dar și norma de trimitere din cuprinsul art. 4 al aceluiași act normativ, în virtutea căreia dispozițiile acestuia se completează cu prevederile Legii nr. 134/2010, îndreptățesc concluzia că interpretarea literală și izolată a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu s-ar impune condiția existenței unei reale chestiuni de drept asupra căreia urmează a se pronunța instanța supremă, nu este conformă literei și spiritului actului normativ.

Sintagma "chestiune de drept" nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, ci are un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței ei sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neuniforme, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În absența definirii în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ori al art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de "chestiune de drept dificilă", această cerință este supusă unei evaluări în concret din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanțelor de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, ținând seama și de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizarea, precum și de necesitatea asigurării unei practici unitare, pentru ca modalitatea de interpretare și aplicare a legii să fie de natură a produce efecte juridice, iar nu de a nu produce efecte (efectul util al actului normativ).

Rămân astfel valabile cazurile în care s-a stabilit că nu se verifică cerința dificultății chestiunii de drept, conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin raportare la aceste exigențe, se constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate de a privi "o chestiune de drept" care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare, date fiind argumentele care succedă.

Astfel, în esență, chestiunea de drept obiect al prezentei sesizări vizează îndreptățirea beneficiarilor pensiilor militare, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, la actualizarea și indexarea pensiilor ai căror titulari sunt prin raportare la dispozițiile legale în vigoare anterior adoptării acestei ordonanțe de urgență și care au fost modificate prin acest act normativ.

Se constată că în cauzele de față titularii sesizărilor fac trimitere la interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică și teleologică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, a căror interpretare formează obiectul sesizărilor, precum și a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp.

De altfel, chestiunea litigioasă referitoare la dreptul pensionarilor militari la actualizarea și indexarea pensiilor, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în temeiul dispozițiilor legale în vigoare anterior adoptării acestui act normativ, a fost analizată de Curtea Constituțională în mai multe rânduri prin intermediul controlului de constituționalitate a posteriori, excepțiile de neconstituționalitate invocate fiind respinse ca nefondate.

Sub aspectul criticilor de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, care nu mai prevăd actualizarea pensiilor de serviciu, Curtea Constituțională a observat că legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment. De asemenea, Curtea Constituțională a precizat că actualizarea pensiilor de serviciu constituie o măsură a cărei instituire sau eliminare se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fără a reprezenta un drept câștigat. În aceste condiții, Curtea a constatat că eliminarea regulii actualizării pensiilor militare de stat ori de câte ori are loc o majorare a soldei de grad/salariului gradului profesional și/sau soldei de funcție/salariului de funcție nu poate fi privită ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce aceasta vizează în mod nediferențiat toate persoanele beneficiare ale acestor pensii (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 783 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, paragraful 35, și nr. 849 din 12 decembrie 2019, paragraful 26, precitată).

De asemenea, prin Decizia nr. 761 din 14 decembrie 2023, anterior amintită, Curtea Constituțională a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit principiului tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi despre un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare (a se vedea paragraful 18 din decizia de referință).

Pe de altă parte, orientarea instanțelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice confirmă caracterul clar și lipsit de dificultate al acestora, ce nu creează premisele apariției unei practici judiciare neunitare. Jurisprudența națională transmisă și punctele de vedere exprimate de colectivele de judecători ilustrează unanimitatea adoptării soluției de respingere a acțiunilor de tipul celor în care au fost formulate prezentele sesizări, existând o practică judiciară unitară în sensul că, după modificarea dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, pensiile militare nu mai pot fi indexate și/sau actualizate în conformitate cu prevederile acelorași articole având conținutul normativ anterior acestei modificări, întrucât aceste forme ale reglementărilor nu mai sunt în vigoare.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată, așadar, că, inclusiv din această perspectivă, nu se întrezărește riscul apariției și dezvoltării unei practici judiciare neunitare, astfel încât să devină necesară activarea mecanismului preventiv de uniformizare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Deși lămurirea modalității de interpretare și aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, în lipsa unor asemenea ipoteze care să reflecte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, împrejurări ce nu au fost evidențiate de instanțele de trimitere în sesizările supuse analizei, rămâne atributul exclusiv al acestora să soluționeze cauzele cu judecata cărora au fost învestite, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern și, după caz, reperele jurisprudențiale obligatorii care se desprind din deciziile Curții Constituționale a României cu referire la chestiunea de drept în discuție sau la aspecte adiacente, menționate la pct. VIII și paragrafele 64 și 65 din prezenta decizie.

Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizărilor, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va respinge, ca inadmisibile, sesizările.