ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 364/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 698/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.315/120/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 12 februarie 2025, în Dosarul nr. 3.315/120/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la majorarea salariului de bază cu 7,5%, respectiv cu 5%, sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004) " Art. 3. - (...) (2) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT."

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 304/2004) " Art. 120. - (...) (5 1 ) Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 6. - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)" Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - capitolul VIII "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" Secțiunea a 4-a "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate și ale personalului conex" " Art. 17. - (1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz. (2) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III. (3) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la tribunale/tribunale specializate, tribunalele militare și de la parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ, precum și de la parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 5%. (4) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%. (5) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 10%." Secțiunea a 6-a "Salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete" " Art. 22. - (1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte. (...)"

Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022) " Art. 131. - (...) (7) Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă cu nr. 3.315/120/2023, reclamantul T.A.C. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună: a) recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial începând cu 15 mai 2023, în raport cu specialiștii IT din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel București și Galați, care beneficiază de majorarea salariului de bază, neaplicată însă specialiștilor IT din cadrul Tribunalului Dolj; b) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, începând cu 23 iulie 2018, prin aplicarea majorării salariului de bază cu 5%; c) repararea prejudiciului cauzat prin discriminarea salarială constând în plata diferenței dintre sumele încasate și cele cuvenite în urma aplicării majorării.

Prin Sentința civilă nr. 1.148 din 29 mai 2024, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a respins atât excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune, cât și acțiunea, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că salarizarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul este similară cu cea a specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cărora nu li se aplică dispozițiile din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ci prevederile din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la aceeași lege.

Astfel, tribunalul a apreciat că majorarea cu 5% constituie un element al salariului de bază, iar legea nu permite cumulul elementelor care compun salariul de bază pentru categoria profesională din care face parte reclamantul.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel principal, iar pârâta Curtea de Apel Craiova a declarat apel incident.

În motivarea apelului principal, a susținut că drepturile salariale au fost stabilite în conformitate cu Decizia nr. 45 din 26 aprilie 2023 a președintelui Curții de Apel Craiova, fără includerea majorării cu 5% în salariul de încadrare.

A mai arătat că din conținutul Adresei nr. 2/12.146 din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel București rezultă că specialiștii IT din cadrul Curții de Apel București și instanțelor arondate beneficiază de majorările cu 7,5%, respectiv cu 5%, conform art. 17 alin. (3) și (4) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest context, apelantul a subliniat că s-a creat o stare de discriminare prin aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind invocată în acest sens o hotărâre definitivă prin care a fost admisă o acțiune similară. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

A menționat că obiectul cauzei se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar procesul se află pe rolul Curții de Apel Ploiești, care judecă în ultimă instanță, conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Totodată, a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este obligatorie în procesele privind fondurile publice, astfel încât evaluarea dificultății chestiunii de drept nu este lăsată la aprecierea instanței.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra chestiunii de drept invocate, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că salarizarea categoriei din care face parte reclamantul este similară cu cea a specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cărora nu li se aplică dispozițiile din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ci prevederile din secțiunea a 6-a privind salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest sens a subliniat că majorarea cu 5% constituie un element al salariului de bază, iar legea nu permite cumulul elementelor care compun salariul de bază pentru categoria profesională din care face parte reclamantul. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de instanțele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.

S-a argumentat că art. 120 alin. (5 1 ) din Legea nr. 304/2004 și, ulterior, art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 stabilesc că specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor li se aplică salarizarea prin asimilare cu specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 22 din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiază de salariul de bază pentru procurorii cu grad de parchet de pe lângă judecătorie (capitolul I lit. B nr. crt. 4) și de drepturile salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepția elementelor care compun salariul de bază al personalului auxiliar de specialitate. Or, drepturile salariale prevăzute de art. 17 din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu au natura unor sporuri, ci a unor majorări care intră în salariul de bază al personalului auxiliar de specialitate, fiind astfel exceptate de la acordare conform art. 22 alin. (2) din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.

S-a arătat că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor este stabilit în conformitate cu art. 22 din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Or, trimiterea de la art. 22 alin. (1) din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 la salariul de bază prevăzut pentru un procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie (capitolul I lit. B nr. crt. 4) se referă exclusiv la salariul de bază, nu și la sporuri. Ca atare, sporurile de instanță/parchet prevăzute de art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile și specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că prevederile art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" din anexa nr. V "Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională" la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 50 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 5 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă sintagma «specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete» are în vedere categoria specialiștilor din parchete sau are în vedere și categoria specialiștilor antifraudă detașați în cadrul acelorași parchete în funcția de specialist, în baza art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare, corelat cu art. 24 din același act normativ."

Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale". IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispozițiile sale aplicându-se cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, și urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se indică la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând întrunirea acestor cerințe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parțial.

Primele două condiții legale sunt îndeplinite. Astfel, cauza în care s-a formulat sesizarea se află pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă care judecă pricina în apel, conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită cu o cale de atac formulată într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

Analizând îndeplinirea acestei condiții - legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond -, se constată din conținutul încheierii de sesizare că prin cererea de chemare în judecată reclamantul, specialist IT din cadrul Tribunalului Dolj, a solicitat recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu specialiștii IT din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel București și Galați; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, începând cu 23 iulie 2018, prin aplicarea majorării salariului de bază cu 5% și repararea prejudiciului cauzat prin discriminarea salarială.

Instanța de trimitere a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească dacă dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la majorarea salariului de bază cu 7,5%, respectiv cu 5%, sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.

Astfel cum s-a reținut anterior în cuprinsul prezentei decizii, dispozițiile alin. (3) al art. 17 din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la tribunale/tribunale specializate, tribunalele militare și de la parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ, precum și de la parchetele de pe lângă acestea, iar prevederile alin. (4) al aceluiași articol reglementează salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea.

Având în vedere că reclamantul este specialist IT din cadrul Tribunalului Dolj și că solicită prin acțiune acordarea majorării cu 5%, rezultă că prevederile art. 17 alin. (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu au relevanță pentru soluționarea cauzei deoarece vizează situația personalului auxiliar de specialitate și personalului conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că instanța de trimitere este cea care trebuie să demonstreze legătura strânsă dintre chestiunea de drept ridicată și soluționarea cauzei, iar în raport cu documentele transmise se observă că prevederile art. 17 alin. (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu vizează situația reclamantului din cauză, problema invocată de instanță fiind, mai degrabă, ipotetică.

În ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 17 alin. (3) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, se impune a se nota că, în absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să ridice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Prin urmare, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

Aplicând aceste considerente sesizării de față se observă în primul rând modul defectuos în care instanța de trimitere a motivat încheierea de sesizare, din conținutul acesteia nerezultând interpretările posibile prefigurate de complet și nici dificultățile de interpretare și aplicare a textelor de lege.

Din considerentele încheierii rezultă că instanța de trimitere a interpretat dispoziția legală în discuție fără nicio dificultate, reținând că salarizarea categoriei din care face parte reclamantul este similară cu cea a specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cărora nu li se aplică dispozițiile din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ci prevederile din secțiunea a 6-a privind salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate de instanța învestită cu soluționarea cauzei.

Or, aplicarea concretă a legii la elementele de fapt ale cauzei constituie un atribut care intră în sfera de competență a instanței de judecată, neputând fi transferat, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme.

Se impune a se aminti și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție din mecanismele de unificare a practicii judiciare, care, deși nu a răspuns punctual problemei ridicate de instanța de trimitere, a oferit o serie de dezlegări utile pentru soluționarea cauzei.

Prin Decizia nr. 50 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 5 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din secțiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă sintagma «specialist din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete» are în vedere categoria specialiștilor din parchete sau are în vedere și categoria specialiștilor antifraudă detașați în cadrul acelorași parchete în funcția de specialist, în baza art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare, corelat cu art. 24 din același act normativ." Însă în considerentele de la paragrafele 61, 62, 73, 74 și 76 din decizie s-a reținut în esență că: textul art. 22 din secțiunea a 6-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modalitatea în care se stabilesc salariile de bază pentru specialiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete. Din redactarea normei rezultă că aceasta este de generală aplicare pentru categoria funcționarilor publici care au calitatea de specialiști și care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor.

Ulterior, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale". În considerentele de la paragrafele 65, 66 și 82 din decizia amintită s-a reținut că: derogând de la regulă, alin. (3)-(5) ale art. 17 din aceeași secțiune stabilesc că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex de la tribunale/tribunale specializate, tribunale militare și parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ, precum și de la parchetele de pe lângă ele, respectiv pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea ori pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cele indicate la alin. (2), majorate cu 5%, 7,5% și, respectiv, 10%. Natura juridică a acestor procente este, prin voința legii, cea a unor majorări care, odată aplicate la baza de calcul de la art. 17 alin. (2) din secțiunea evocată anterior, determină existența unor salarii de bază diferențiate, definite ca atare în chiar partea introductivă a art. 17 alin. (3)-(5) din aceeași secțiune; prin urmare, ele intră în alcătuirea salariilor de bază, stabilite distinct de lege, nefiind elemente exterioare lor. Atunci când instanțele judecătorești sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiți destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaște dreptul la respectivele majorări.

În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu se poate reține că ar exista o veritabilă dificultate în demersul de interpretare a prevederilor art. 17 alin. (3) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la majorarea salariului de bază cu 5%, pentru a se stabili dacă sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.

Admisibilitatea învestirii instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată cu necesitate la condiția existenței unei chestiuni veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere.

Noțiunea de "chestiune de drept" nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, având un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței sale sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în linie cu argumentația dezvoltată în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la mecanismul hotărârii prealabile în ceea ce privește caracterul veritabil al chestiunii de drept supuse interpretării.

Ca atare, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se impune ca problema de drept supusă dezlegării să fie din categoria celor care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii ori a celor care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice.

În ceea ce privește riscul dezvoltării unei jurisprudențe neunitare, din hotărârile și punctele de vedere transmise de tribunale și de curțile de apel rezultă că acestea interpretează aproape unanim chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, în sensul că dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din secțiunea a 4-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile specialiștilor IT din cadrul instanțelor care funcționează în municipiul București și în localitățile reședință de județ cărora le-au fost deja stabilite drepturile salariale în raport cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019.

Singura decizie civilă definitivă transmisă de instanțe care ilustrează opinia contrară a fost pronunțată la data de 27 martie 2023, anterior pronunțării Deciziei nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate impuse de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,