Decizia nr. 52/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.279/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Brașov - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.081/62/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Brașov - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 2 octombrie 2024, în Dosarul nr. 3.081/62/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Stabilirea sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), precum și a condițiilor de acordare a acestuia la procentul de 75% în favoarea reclamanților, raportat la principiile egalității și nediscriminării reglementate de art. 6 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), și la reglementările internaționale în materie de discriminare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 octombrie 2024, cu nr. 2.279/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 24 februarie 2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare Art. 6. - Principii " Art. 6. - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)" Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" - capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale " Art. 7. - (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) b) pentru condiții deosebit de periculoase: (...) asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor (UPU - SMURD, UPU, CPU), secții și compartimente de ATI, de terapie intensivă și de terapie acută (...), cuantumul sporului este de până la 85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli; (...) (3) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. (...)"

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare " Art. 12. - (1) Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din prezentul regulament-cadru." Anexa nr. II - Mărimea sporului pentru condiții deosebit de periculoase acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare " Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: A. Spor de la 55% până la 85% din salariul de bază: (...) 17. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de ATI și de terapie intensivă. (...) Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federație reprezentativă pe grup de unități/sector și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă cu nr. 3.081/62/2023, reclamanții - personal contractual, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, au solicitat să se constatate existența unei situații de discriminare între reclamanți și ceilalți angajați ai secției ATI din cadrul spitalului privind cuantumul sporului pentru condiții deosebit de periculoase; să fie obligat pârâtul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în favoarea reclamanților, în cuantum de 75%, începând cu data de 1 ianuarie 2021 (cu mențiunea că pentru unul dintre reclamanți data este 1 iunie 2022); să fie obligat pârâtul să plătească, începând cu data de 1 octombrie 2021 (cu mențiunea anterioară), diferența între salariul cuvenit și cel încasat, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală până la data plății.

În motivare s-a arătat că reclamanții au calitatea de personal contractual, fiind angajați ai Secției ATI și compartimentelor ATI (ORL, oftalmologie, urologie), potrivit contractului individual de muncă și fișei postului, fiind încadrați ca medici, asistenți, infirmiere și îngrijitoare. În fapt, își desfășoară activitatea în Pavilionul Tractorul din cadrul spitalului pârât. Până în luna martie 2018 au primit spor pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 75%. În martie 2018, cuantumul a fost redus la 55%. În perioada pandemiei, personalul încadrat în cadrul secției/compartimentelor ATI a beneficiat de sporurile prevăzute de legislația în vigoare la acel moment.

Pentru asistente, infirmiere și îngrijitoare s-a revenit la acordarea sporului în cuantum de 55%, începând cu data de 1 octombrie 2021, iar pentru medicii angajați în cadrul secției, începând cu luna iunie 2022.

Reclamanții au susținut că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a situației. Au arătat că, în aceste condiții, este evident că acordarea sporului în mod diferențiat este nelegală, discriminatorie.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a susținut că activitatea secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă (ATI) din spitale se desfășoară conform Regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.500/2009, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1.500/2009).

Potrivit ordinului sus-menționat, prin sintagma "anestezie și terapie intensivă" se înțelege specialitatea medicală care asigură: condițiile necesare pentru desfășurarea actului chirurgical, îngrijirea perioperatorie și terapia durerii, alte proceduri diagnostice și/sau terapeutice, prin mijloace farmacologice și tehnice specifice; suportul indispensabil pacientului critic pentru evaluarea și tratamentul disfuncțiilor și/sau leziunilor acute de organ care amenință viața.

În temeiul acestui ordin, Secția ATI a spitalului pârât este încadrata în categoria I - nivel de competență extinsă.

Potrivit Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de ATI și de terapie intensivă beneficiază de sporul de la 55% până la 85% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Pârâtul a decis acordarea defalcată a sporului pentru condiții deosebit de periculoase în funcție de complexitatea cazuisticii și a condițiilor de lucru. Astfel, pe Compartimentul ATI - Pavilionul Tractorul s-a decis acordarea sporului de 55%. Consideră că față de reclamanți nu a fost încălcat principiul nediscriminării, atât timp cât aceștia desfășoară activitate de anestezie și terapie intensivă cu un grad mai scăzut de complexitate față de personalul din cadrul Secției clinice ATI - Pavilionul central, raportat la număr de pacienți, cazuistică, dotare, complexitate patologii, lipsa gărzii etc.

La termenul din 18 septembrie 2024, instanța de apel a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea pronunțată la 2 octombrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul că obiectul litigiului privește stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 3.081/62/2023 a apreciat că problema ce se cere a fi lămurită este aceea dacă reclamanții din prezenta cauză sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase de 75% de care au mai beneficiat și care în prezent a fost redus de angajator la 55%.

Sporurile ce li se cuvin reclamanților sunt prevăzute în Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, respectiv spor de la 55% până la 85% din salariul de bază, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de ATI și de terapie intensivă, dispozițiile legale neprevăzând un procent fix de 75% pentru toate secțiile spitalului care au specific diferit și pacienți cu patologii diferite.

Stabilirea cuantumului exact și concret al sporului a fost lăsată de legiuitor la aprecierea conducerii fiecărei unități sanitare, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.

Astfel, valoarea sporului pentru condiții periculoase este supusă negocierii, dar și condiției ca aceasta să se încadreze în bugetul de venituri și cheltuieli, fără a depăși procentul de 30% din suma salariilor de bază pe ordonatorul principal de credite, iar angajatorul poate să aprecieze asupra diferențierii acordării sporurilor la nivelul spitalului.

În consecință, sporul pentru condiții de muncă se poate acorda categoriilor de personal nominalizate numai atunci când sunt îndeplinite condițiile legale stabilite, în cuantumul stabilit conform prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), și cu condiția încadrării cumulative atât în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul propriu, cât și în limitele impuse de ordonatorul principal de credite, în baza prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, ordonatorii de credite au obligația să stabilească sporurile și răspund, în condițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și ale art. 42 din Legea-cadru nr. 153/2017, atât de stabilirea nivelului sporurilor, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul propriu, cât și de respectarea limitelor impuse de ordonatorul principal de credite în baza art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

La nivelul spitalului pârât, pentru compartimentele în care lucrează reclamanții s-a decis acordarea defalcată a sporului pentru condiții deosebit de periculoase, în funcție de complexitatea cazuisticii și a condițiilor de lucru.

Analizând îndeplinirea acestor criterii, instanța de trimitere a apreciat că acordarea sporurilor în cuantumuri diferite pentru fiecare secție a spitalului nu poate fi interpretată ca o discriminare, așa cum susțin, în mod nefondat, reclamanții, întrucât sunt secții complet diferite, cu specialități diferite și activitate diferită.

Nu constituie discriminare stabilirea unor sporuri diferite pentru angajații diferitelor compartimente din cadrul aceluiași angajator, având în vedere faptul că acesta stabilește sporurile cuvenite angajaților diferitelor compartimente în baza unor criterii obiective (riscul de expunere la îmbolnăviri, numărul de pacienți și de paturi etc.). Având în vedere gradul scăzut de ocupare a paturilor în Compartimentul ATI - Pavilion Tractorul, nu se justifică majorarea valorii sporului pentru condiții periculoase acordat reclamanților. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în problema de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, practica judiciară pertinentă transmisă de către majoritatea curților de apel și opiniile exprimate de cele mai multe dintre colectivele de judecători sunt în sensul că acordarea sporului în mod diferențiat este legală și nu se circumscrie unei încălcări a principiului nediscriminării.

Sporul se acordă de către angajator, între limitele prevăzute de lege, tot angajatorului revenindu-i atributul de a aprecia asupra procentului acordat, el fiind cel care, în raport cu activitatea desfășurată, specificul activității din compartimentul vizat, numărul de pacienți și cazuistica acestui compartiment, dotarea tehnică, complexitatea patologiilor, lipsa gărzilor ATI etc., poate dispune acordarea unui procent al sporului mai mic decât în alt compartiment ATI, în care activitatea este mult mai complexă.

Stabilirea unor criterii în raport cu care se acordă un anumit procent, în marja prevăzută de lege, nu se circumscrie unei încălcări a principiului nediscriminării.

În acest sens au pronunțat hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, Tribunalul Alba - Secția I civilă, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Călărași - Secția civilă, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Vaslui.

O singură instanță - Tribunalul Iași - Secția I civilă - a apreciat că, în lipsa agreării prin contract colectiv de muncă la nivel de unitate a unei acordări diferențiate a procentului reprezentând spor salarial pentru condiții de muncă identice, aceasta reprezintă o situație de discriminare, inclusiv în sensul Legii-cadru nr. 153/2017, care, deși prevede o marjă a acestui spor "de la 55% până la 85%", nu prevede posibilitatea acordării diferențiate între salariați de la același loc de muncă.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară relevantă și nici nu au comunicat opinii teoretice în problema de drept supusă dezlegării.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

În procedura de unificare a practicii judiciare a fost pronunțată Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială», aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legeacadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite." IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită prin prezenta sesizare. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că lipsește cerința existenței unei chestiuni de drept. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a fost formulată în temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a pronunța o decizie interpretativă de principiu în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune în primul rând evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ce se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

Potrivit art. 1 alin. (3), "ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

De asemenea, în art. 3 s-a prevăzut că "dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 ("dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie").

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: - existența unei cauze în curs de judecată, care să privească stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; - existența unei chestiuni de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că prezenta sesizare îndeplinește primele două cerințe de admisibilitate.

Sesizarea pentru pronunțarea hotărârii prealabile este formulată de completul Tribunalului Brașov - Secția I civilă, învestit în primă instanță cu soluționarea acțiunii în litigii de muncă, declanșate de reclamanți - personal contractual din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în favoarea reclamanților, în cuantum de 75%, începând cu data de 1 ianuarie 2021 (cu mențiunea că pentru unul dintre reclamanți data este 1 iunie 2022), raportat la principiile egalității și nediscriminării reglementate de art. 6 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, și la plata diferențelor dintre salariul cuvenit și cel încasat efectiv, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală până la data plății.

Astfel, pretențiile deduse judecății în cauza în care este formulată sesizarea se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cât privește cea de-a treia condiție legală enunțată, referitoare la existența unei chestiuni de drept, în accepțiunea autonomă dată acestei instituții în mecanismul hotărârii prealabile, susceptibilă de interpretări diferite din partea instanțelor de judecată și, astfel, cu potențial de jurisprudență neunitară, de natură să facă incident mecanismul unificării a priori a practicii judiciare, se observă că, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere nu a prezentat niciun argument pentru care a considerat necesar să apeleze la acest remediu al reglării prealabile a jurisprudenței, ci a menționat, la modul general, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Întrebarea prealabilă cu care a fost sesizată instanța supremă, în cadrul acestui mecanism de unificare, vizează următoarea chestiune: stabilirea cuantumului sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de Regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum și a condițiilor de acordare a acestuia la procentul de 75% în favoarea reclamanților, raportat la principiile egalității și nediscriminării reglementate de art. 6 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și la reglementările internaționale în materie de discriminare.

Cu alte cuvinte, instanța de trimitere solicită a se stabili dacă personalul contractual încadrat ca medic, asistent, infirmieră și îngrijitoare în cadrul Secției ATI și compartimentelor ATI (ORL, oftalmologie, urologie) - Pavilionul Tractorul din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov și care beneficiază de spor pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 55% pentru activitatea prestată poate obține o egalizare a sporului la procentul de 75% achitat personalului din cadrul ATI - Pavilionul central, raportat la principiile egalității și nediscriminării.

Aceasta în condițiile în care atât Legea-cadru nr. 153/2017, cât și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 prevăd faptul că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit acestei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.

Împrejurarea că până în martie 2018 a fost recunoscut sporul pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 75% întregului personal încadrat în secțiile/compartimentele ATI, în timp ce, începând cu data de 1 octombrie 2021, s-a stabilit un procent diferențiat al sporului, respectiv de 55% pentru personalul încadrat în secțiile/compartimentele ATI - Pavilionul Tractorul, față de 75% pentru personalul încadrat în aceleași secții din Pavilionul central, nu se circumscrie noțiunii de "chestiune de drept", susceptibilă de o interpretare de principiu, pe calea mecanismului hotărârii prealabile, ci doar într-un aspect al apărării procesuale punctuale, lăsat la stricta apreciere și verificare a instanței învestite cu judecata fondului litigiului.

O atare concluzie este determinată de faptul că solicitarea formulată de către instanța de trimitere nu cuprinde identificarea unei norme de drept, primară sau secundară, aptă de a genera poziții divergente de interpretare și care să justifice necesitatea dezlegării de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie.

Dimpotrivă, întrebarea prealabilă vizează chiar rezolvarea raportului juridic dedus în concret judecății și pronunțarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, prin verificarea modului de interpretare și aplicare a legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, prerogative care sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind înglobate funcției jurisdicționale pe care acesta o are de îndeplinit și la care nu îi este permis să renunțe sau să o delege.

Aceasta, față de împrejurarea că ceea ce se pune în discuție este obligația, în concret, raportat la datele speței, a instanței de judecată de a cenzura refuzul ordonatorului de credite de acordare a sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 75% pentru întregul personal contractual angajat în cadrul secțiilor/compartimentelor ATI, în conformitate cu Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, raportat la principiile egalității și nediscriminării.

Referitor la această cerință, respectiv ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut, în jurisprudența sa, că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de "chestiune de drept", fiind supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile.

Așa cum s-a arătat și în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal.

În jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință s-a statuat constant că "în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății". În acest sens au fost pronunțate, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, etc.

Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului.

Ceea ce este definitoriu pentru această procedură este deci dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate.

Este vorba, așadar, despre o interpretare în drept cu caracter de principiu asupra unei norme legale (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă cauzei de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea raportului litigios, iar nu de interpretarea, în concret, a acestei norme de către instanța supremă, căreia ulterior instanța de trimitere să îi facă aplicare punctuală la speță, întrucât nu acesta este scopul mecanismului instituit prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Concluzionând, noțiunii de "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate cere instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, "dezlegarea" ar semnifica chiar "soluționarea fondului", ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare.

Prin urmare, lămurirea chestiunii cuantumului sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum și a condițiilor de acordare a acestuia la procentul de 75% în favoarea reclamanților, raportat la principiile egalității și nediscriminării reglementate de art. 6 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și la reglementările internaționale în materie de discriminare, adică soluționarea pe fond a procesului, este și rămâne în competența Tribunalului Brașov - Secția civilă, recunoscută de legiuitor prin art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești, de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În atare situație, nefiind întrunită cerința unei chestiuni de drept, nu se poate reține admisibilitatea accesării mecanismului de unificare a practicii judiciare de către instanța de trimitere.