Decizia nr. 207 din 26 mai 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 195/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăguşin, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă în Dosarul nr. 959/100/2024, Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.662/89/2023 şi Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.158/90/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 959/100/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă în cazul beneficiarului pensiei de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, plafonarea prevăzută de art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se aplică şi în cazul actualizării pensiei de serviciu prevăzute de art. V din acelaşi act normativ sau numai în cazul stabilirii pensiei, respectiv dacă prin actualizarea acestei pensii de serviciu cu rata medie a inflaţiei poate fi depăşită media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 195/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 26 mai 2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 433/1/2025 sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.662/89/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă interdicţia reglementată de art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, care stipulează că, în stabilirea cuantumului net al pensiei de serviciu, acesta nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, împiedică actualizarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. V din acelaşi act normativ, dacă prin această actualizare se depăşeşte limita valorică impusă la momentul stabilirii pensiei, pentru perioada 2018-2023.

De asemenea, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 553/1/2025 sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.158/90/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În urma actualizărilor cuantumului pensiei de serviciu conform art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi depăşit plafonul prevăzut la art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu).

Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 433/1/2025 şi nr. 553/1/2025 la Dosarul nr. 195/1/2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 94/1992) Capitolul V Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi Art. 51. – (…) ” (10) Pensiile de serviciu stabilite în condiţiile prezentei legi se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017) Art. V. – ” (10) Pensiile de serviciu stabilite în condiţiile prezentei legi se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.” Art. IX. – ” (1) Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu completările ulterioare, nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizaţiei pentru limită de vârstă. (2) Pensia de serviciu netă/Indemnizaţia pentru limită de vârstă netă reprezintă pensia de serviciu/indemnizaţia pentru limită de vârstă stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare. (3) Venitul net reprezintă venitul brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu/indemnizaţiei pentru limită de vârstă din care s-au dedus contribuţiile sociale obligatorii şi impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare.” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept A. Dosarul nr. 959/100/2024 al Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă la data de 8.04.2024, reclamanta P. V. a solicitat instanţei anularea deciziei de pensionare emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligarea acesteia la actualizarea pensiei de serviciu de care beneficiază pentru anul 2024, cu rata medie anuală a inflaţiei de 13,8% aferentă anului 2024. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata retroactivă a diferenţelor dintre suma efectiv încasată cu titlu de pensie şi suma cuvenită ca urmare a actualizării cu rata medie anuală a inflaţiei, aferentă anului 2024, începând cu data de 1.01.2024, precum şi la plata dobânzii legale aferente diferenţelor datorate, de la momentul la care pârâta trebuia să procedeze, din oficiu, la actualizarea cu rata medie anuală a inflaţiei, respectiv 1.01.2024 şi până la data plăţii efective.

Reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu conform deciziei privind acordarea pensiei de serviciu emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pensia sa nu a fost actualizată şi că stabilirea drepturilor de pensie şi actualizarea drepturilor de pensie sunt două operaţiuni juridice distincte, fiecare dintre ele fiind supusă reglementării proprii, adică stabilirea este reglementată de art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, iar actualizarea este reglementată de art. V din aceeaşi ordonanţă. Raţiunea evidentă urmărită de legiuitor prin prevederile art. V din actul normativ menţionat a constat în actualizarea anuală şi din oficiu a pensiilor de serviciu, în scopul aducerii cuantumului acestora la puterea de cumpărare aferentă anilor în curs.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, prin notele scrise depuse, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. În apărare a susţinut că prin decizia din 23 februarie 2024 a fost actualizată pensia brută de serviciu cu rata medie a inflaţiei de 13,8%, dar pensia de serviciu netă cuvenită a rămas plafonată la 10.575 lei, invocând dispoziţiile art. IX alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. B. Dosarul nr. 2.662/89/2023 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin Sentinţa civilă nr. 711 din 18 aprilie 2024, Tribunalul Vaslui a admis cererea formulată de reclamantul M. C. I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vaslui şi a dispus obligarea pârâtei la indexarea pensiei de serviciu a reclamantului începând cu data de 1.01.2018 şi continuând cu 1.01.2019, 1.01.2020, 1.01.2021, 1.01.2022 şi 1.01.2023. A obligat pârâta la plata diferenţelor lunare cuvenite actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data scadenţei la data plăţii efective.

În considerentele acestei sentinţe tribunalul a reţinut, în esenţă, că în reglementarea alin. (10), aşa cum a fost introdus acest alineat prin Legea nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, actualizarea pensiilor de serviciu se efectua în toate cazurile după momentul stabilirii pensiilor de serviciu, prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază auditorul public extern aflat în activitate, în acord cu procedura prevăzută de art. 17 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016.

Prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 s-a renunţat la actualizarea pensiilor de serviciu cu procentul de majorare a salariului de bază de care beneficia auditorul public extern aflat în activitate cu acelaşi nivel de salarizare, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă, impunând legiuitorul actualizarea anuală a pensiei de serviciu, din oficiu, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

A mai reţinut tribunalul că plafonarea are în vedere momentul stabilirii pensiei, în timp ce actualizarea pensiei are ca scop menţinerea valorii acesteia în contextul devalorizării permanente a monedei naţionale. Legiuitorul a avut în vedere ca pensiile de serviciu stabilite conform Legii nr. 94/1992 să se actualizeze din oficiu, în fiecare an, cu rata medie a inflaţiei, pentru ca persoana pensionată să îşi păstreze puterea de cumpărare a pensiei stabilite.

Faţă de cele expuse, instanţa a constatat că, începând cu anul 2018, pensia de serviciu a reclamantului nu a fost actualizată din oficiu cu rata medie anuală a inflaţiei aşa cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, refuzul pârâtei în acest sens fiind nejustificat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Vaslui, susţinând că pensia de serviciu stabilită înainte de 15.09.2017 nu se plafonează, iar pensia de serviciu stabilită după această dată se plafonează.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerând că instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu au fost respectate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. C. Dosarul nr. 2.158/90/2024 al Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 8 august 2024, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, solicitând revizuirea drepturilor de pensie începând cu data de 1.01.2024, în sensul obligării pârâtei la stabilirea în mod corect şi legal a drepturilor de pensie ce i se cuvin, precum şi a restituirii diferenţelor de pensie reţinute nelegal, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală începând cu data scadenţei fiecăreia dintre sume şi până la data plăţii efective.

Reclamantul a arătat că este pensionat începând cu 12.09.2018, fiind beneficiar al pensiei de serviciu acordate în baza Legii nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. În esenţă, a susţinut că pensia netă de plată indexată în luna ianuarie 2024 a fost „îngheţată” la nivelul cuantumului drepturilor nete în plată la data pensionării (septembrie 2018), ceea ce este nelegal, în condiţiile în care plafonarea pensiilor de serviciu priveşte exclusiv cuantumul pensiei de serviciu la momentul stabilirii acesteia, neputând fi aplicată pentru a înlătura beneficiul actualizării cu rata medie anuală a inflaţiei, această actualizare fiind ulterioară operaţiunii de stabilire a pensiei de serviciu. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens a arătat că, raportat la obiectul cauzei, litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar de dezlegarea chestiunilor de drept invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzei. Totodată, a precizat că, verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra problemei juridice în discuţie şi aceasta nici nu face obiectul unui dosar pe rolul celor două structuri jurisdicţionale, în curs de soluţionare.

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale nu a arătat motivele care susţin admisibilitatea procedurii.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens a arătat că a fost învestit cu soluţionarea, în primă instanţă, a unei cauze ce are ca obiect stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, care anterior pensionării a fost angajat în cadrul unei instituţii publice (Curtea de Conturi) şi în prezent beneficiază de o pensie de serviciu plătită în parte de la bugetul de stat. Cu privire la condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, a reţinut că şi aceasta este îndeplinită întrucât reclamantul se plânge de neindexarea pensiei sale de serviciu cu rata inflaţiei, indexare prevăzută de art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992. A punctat şi că este întrunită şi cea din urmă condiţie de admisibilitate a sesizării, nefiind identificate vreun recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici o statuare anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept în discuţie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept A. Dosarul nr. 959/100/2024 al Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă

Părţile au arătat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2004, fără a prezenta alte argumente. B. Dosarul nr. 2.662/89/2023 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Intimatul-reclamant consideră că nu era necesară intervenţia executivului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât aceasta nu face decât să întârzie judecarea cauzelor. În opinia sa, niciodată pensia de serviciu nu este mai mică decât venitul net, plafonarea referindu-se la momentul stabilirii pensiei, în timp ce actualizarea pensiei are ca scop menţinerea valorii acesteia în contextul devalorizării permanente a monedei naţionale.

Apelanta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Vaslui nu a exprimat un punct de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept. C. Dosarul nr. 2.158/90/2024 al Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă

Reclamantul consideră că dispoziţiile art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 reglementează un plafon aplicabil la momentul stabilirii pensiei de serviciu, însă nu împiedică actualizarea ulterioară a cuantumului pensiei nete potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992.

Pârâta a arătat că pensia de serviciu netă stabilită în baza dispoziţiilor Legii nr. 94/1992 nu poate depăşi plafonul prevăzut la art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 nici în urma actualizărilor anuale cu rata inflaţiei, neexistând o dispoziţie legală care să prevadă actualizarea cuantumului net al pensiei peste acest plafon, reprezentat de media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă a apreciat că intenţia legiuitorului la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a fost de a actualiza pensia aflată în plată, chiar dacă ar fi depăşit cuantumul net al pensiei de serviciu stabilite iniţial. În consecinţă, actualizarea pensiei trebuie să vizeze pensia netă stabilită (şi cuvenită în cazul pensiei de serviciu), şi nu cuantumul brut al pensiei, pensia actualizată cu indicele de inflaţie putând depăşi pensia netă stabilită iniţial.

Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Iaşi a considerat că dreptul de pensie, ca drept continuu, suferă mutaţiile generate de execuţia sa succesivă. Din această perspectivă, condiţiile naşterii dreptului şi delimitarea legală iniţială la stabilirea acestuia nu pot interfera cu instituţia actualizării dreptului de pensie.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă a arătat că scopul declarat (în expunerea de motive) al reglementărilor introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a fost acela de a asigura respectarea principiului echităţii pentru pensionari, prin prevenirea adâncirii discrepanţelor existente între diferite categorii de pensionari, determinate de cuantumul pensiilor de serviciu care este vădit mai mare faţă de pensia medie din sistemul public de pensii. Întrucât prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, proaspăt intrată în vigoare, erau prevăzute creşteri anuale semnificative ale salariilor, era necesară modificarea mecanismului de actualizare a pensiilor de serviciu, astfel încât aceasta să nu se mai realizeze în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate, ceea ce ar fi condus atât la adâncirea discrepanţelor, cât şi la efecte negative considerabile asupra bugetului de stat. Prin urmare, modificările aduse Legii nr. 94/1992 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 au vizat prevederile art. 51 alin. (10), în sensul înlocuirii mecanismului de actualizare a cuantumului pensiei pe baza creşterii salariilor personalului în activitate cu o actualizare anuală cu rata medie a inflaţiei, precum şi reglementarea unui plafon al cuantumului pensiei nete, care nu poate depăşi media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu. Nu rezultă însă din textul legal o eventuală intenţie a legiuitorului de a „îngheţa” definitiv cuantumul pensiilor de serviciu în limita unui plafon nominal existent la data iniţială a stabilirii dreptului la pensie, care să nu poată fi depăşit nici în urma actualizărilor anuale cu rata inflaţiei. În condiţiile în care, potenţial, dreptul la încasarea pensiei se exercită pentru o perioadă ce poate atinge mai multe decenii, este evident că o astfel de plafonare la un nivel existent la momentul stabilirii pensiei ar conduce treptat la diminuarea până la dispariţia completă a beneficiului pensiei de serviciu, ca urmare a procesului de devalorizare inevitabilă a monedei. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Faţă de conţinutul întrebărilor adresate instanţei supreme în dosarele conexate nu a mai fost necesară consultarea instanţelor cu privire la chestiunea de drept sesizată. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 293 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 28 octombrie 2024, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum şi ale art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Prin Decizia nr. 302 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 4 septembrie 2023, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art. IX din această ordonanţă de urgenţă, în special, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost identificate următoarele decizii care ar putea prezenta interes în ceea ce priveşte problema de drept ridicată: Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.219/1/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 22 martie 2023, Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.196/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025, Decizia nr. 16 din 27 ianuarie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.163/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 17 februarie 2025, Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.136/1/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizărilor conexate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „(…) prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat prezentul mecanism de verificare a practicii judiciare pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al sesizărilor conexate, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.

Astfel, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările au ca obiect pretenţiile reclamanţilor de obligare a pârâţilor la actualizarea pensiei de serviciu de care beneficiază cu rata medie anuală a inflaţiei în conformitate cu prevederile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. În consecinţă, în cauzele conexate care au ocazionat sesizarea, pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în sensul art. 1 alin. (2).

Cauzele în care a fost formulată sesizarea cu nr. 195/1/2025 şi sesizarea conexată cu nr. 553/1/2025 se află în primă instanţă, pe rolul unor completuri de judecată specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă şi Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă, iar cauza în care a fost formulată sesizarea conexată cu nr. 433/1/2025 se află pe rolul Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă competentă să judece calea de atac a apelului.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea pe fond.

În raport cu obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii este îndeplinită condiţia referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzelor, legătura indisolubilă care există între acestea şi rezolvarea litigiilor rezultând din împrejurarea că, în soluţionarea pretenţiilor cu care au fost învestite, instanţele de trimitere trebuie să aplice criteriile de actualizare a pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanţii, cuprinse în art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, a cărui interpretare de principiu se solicită.

Cât priveşte însă condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii, examinarea îndeplinirii acestei condiţii trebuie verificată prin raportare la jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă prin care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existenţa unei „chestiuni de drept” este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul realizării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală şi veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuţiei este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al practicii neunitare.

În consecinţă, nu orice chestiune dedusă judecăţii instanţei de trimitere poate face obiect al unei sesizări formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac are obligaţia, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, de a verifica şi constata dacă sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curţi, preocupându-se, în acest context, de stabilirea existenţei unei chestiuni de drept veritabile.

În acest context trebuie integrată şi statuarea anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, asupra unor chestiuni de drept asemănătoare, dezlegări ce permit identificarea unui răspuns adecvat şi problemei de drept ce face obiectul unei alte sesizări.

Chiar dacă nu a fost dezlegată o chestiune de drept identică celei ce face obiectul sesizării de faţă – caz în care ar fi fost întrunită cerinţa de admisibilitate distinctă, ce se referă tocmai la acest aspect -, existenţa unor dezlegări anterioare are relevanţă pentru condiţia de admisibilitate a existenţei unei chestiuni de drept (a cărei trăsătură definitorie este caracterul său veritabil, potrivit celor deja expuse).

Sub acest aspect se reţine că prin Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025, s-a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 şi ale art. IX şi X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, stabileşte că: Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 nu împiedică, în privinţa pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti stabilite în baza cererilor de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, acordarea pensiilor de serviciu nete actualizate, potrivit art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu rata medie anuală a inflaţiei pentru anii 2019 şi 2020”.

Astfel, în decizia mai sus indicată, la paragrafele nr. 86, 88-90 şi 96 s-au reţinut următoarele: ” 86. Instituind o derogare de la regula generală privind plata integrală a cuantumului net al pensiilor de serviciu, norma de drept prevăzută de art. IX alin. (1) din ordonanţa de urgenţă este o normă specială care se aplică doar în cazul expres şi limitativ prevăzut de către legiuitor, anume în cazul stabilirii pensiilor de serviciu solicitate prin cererile de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017. (…) 88. Cât priveşte actualizarea, se constată că legiuitorul delegat nu a derogat în privinţa acestor pensii de serviciu de la regula generală de actualizare prevăzută de art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, prin instituirea unei limite valorice maxime privind cuantumul net al pensiei rezultate în urma actualizării. 89. Opţiunea legiuitorului delegat privind aplicarea regulii generale în materie de actualizare se regăseşte la art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, prin care s-a modificat doar indicatorul prevăzut la art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, menţinându-se limita valorică minimă sub care pensia netă actualizată nu poate fi redusă. 90. Prin urmare, stabilite fiind în baza Legii nr. 567/2004, concluzia logică care se impune este că pensiile de serviciu stabilite în baza cererilor de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, asemenea acelora stabilite în baza cererilor înregistrate anterior acestei date, se actualizează în condiţiile şi limitele prevăzute de art. 685 alin. (10) din lege, modificat prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. (…) 96. Interpretarea teleologică, sistematică şi logică a normelor de drept examinate în precedent impune, dimpotrivă, concluzia potrivit căreia, în absenţa unei derogări de la regula generală de actualizare, pensiile de serviciu stabilite în baza cererilor de pensionare formulate începând cu 15 septembrie 2017 se actualizează în anii 2019-2020 cu rata medie anuală a inflaţiei, potrivit art. 685 alin. (10) din lege, fără vreo limită valorică maximă cât priveşte cuantumul net al pensiei rezultate în urma actualizării.”

Revine, astfel, instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor atribuţia jurisdicţională de a verifica şi de a respecta această jurisprudenţă obligatorie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiilor deduse judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate substitui atributului fundamental al instanţelor, de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor, dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În consecinţă, reţinând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condiţiile restrictive şi cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi că, în cazul prezentelor sesizări, una dintre aceste condiţii, respectiv cea referitoare la existenţa unei chestiuni de drept, nu este îndeplinită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge sesizările conexate, ca inadmisibile.