ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 337/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 59/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de apel Târgu Mureș - Secția I civilă în Dosarul nr. 619/96/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, acestea din urmă neformulând un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 19 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 619/96/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Să se stabilească dacă prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu), respectiv obligația de a opta între pensia de serviciu prevăzută de art. 211 alin. (4) din această lege și pensia stabilită în sistemul public de pensii, se aplică și persoanelor care beneficiau de pensie pentru limită de vârstă stabilită în sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022. În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare, să se stabilească dacă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare în ianuarie 2023, se aplică foștilor judecători care au această vechime cumulată în oricare dintre funcțiile prevăzute de art. 211 alin. (1) din aceeași lege și care și-au manifestat opțiunea pentru pensia de serviciu în baza Legii nr. 303/2022, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022 (Legea nr. 303/2022) " Art. 211. - (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...) (4) Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile. (...) (6) Personalul care are dreptul la pensia de serviciu stabilită potrivit prezentei legi, la pensie de serviciu stabilită potrivit altor acte normative sau la pensie în sistemul public de pensii are obligația de a opta pentru una din aceste pensii".

Este de menționat că, începând cu 1 ianuarie 2024, când au intrat în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023 (Legea nr. 282/2003), art. 211 din Legea nr. 303/2022 are următorul conținut: Art. 211. - " (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...) (4) Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute de prezentul alineat." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 619/102/2023, reclamanta K.I. a solicitat anularea Deciziei nr. xxx din 11 aprilie 2023 și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Harghita la emiterea unei decizii pentru pensie de serviciu, începând cu 25 ianuarie 2023, în cuantum de 80% din indemnizația de încadrare cuvenită unui judecător de tribunal în activitate, în condiții identice de funcție, vechime, grad profesional și sporurile în procent avute la data eliberării din funcție, 1.03.1992, conform Adeverinței nr. zzz din 20 ianuarie 2023 a Tribunalului X.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a îndeplinit funcția de judecător timp de 8 ani, 11 luni, 14 zile; a fost eliberată din funcție la 1 martie 1992, la cerere, din motive neimputabile. În perioada 15 septembrie 1992-7 februarie 2020, reclamanta a activat ca avocat în cadrul Baroului X, iar până la pensionare a realizat vechimea de 27 ani, 4 luni, 22 zile în această profesie.

Reclamanta a învederat că, prin cumularea perioadelor exercitate în funcțiile de judecător și avocat, a realizat o vechime de peste 25 ani, astfel că s-a deschis în favoarea sa vocația la pensia de serviciu în temeiul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022.

Prin Sentința civilă nr. 1.014 din 26 octombrie 2023, Tribunalul Mureș a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta K.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta K.I., susținând, în esență, că art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 stabilește sfera beneficiarilor pensiei de serviciu pentru vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător și avocat - printre alte funcții de specialitate juridică. Alin. (4) al aceluiași articol prevede că persoanele cu o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1), adică judecătorii și - printre alții - avocații, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. Astfel, apreciază că, potrivit acestui text de lege, la calcularea vechimii de 25 ani se ia în considerare și perioada în care fostul judecător a exercitat profesia de avocat, cumulând aceste perioade, aceasta fiind inovația legii noi față de reglementarea abrogată. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin punctul de vedere exprimat, intimata-pârâtă a precizat că, în opinia sa, voința legiuitorului este clară, nelăsând loc de interpretări. Apreciază că reclamantei îi este aplicabil art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, care se referă la persoanele care la data pensionării au o altă ocupație și a concluzionat în sensul că nu susține sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici suspendarea judecății cauzei. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanței de trimitere, în condițiile în care art. 211 alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2022 se referă la altă ocupație și la obligația de a opta, acestea se pot interpreta în sensul că obligația de a opta există doar la momentul formulării cererii inițiale de acordare a pensiei, deoarece persoana care beneficiază deja de pensie nu mai poate avea o obligație de a opta, ci, eventual, un drept de a opta.

A mai reținut că formularea legii supuse interpretării este în sensul că solicitantul are o altă ocupație la data formulării cererii de acordare a pensiei de serviciu, astfel că se poate interpreta în sensul că textul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 se referă la persoanele care sunt încadrate în muncă la data formulării cererii de acordare a pensiei (adică au o ocupație - alta decât cea de judecător sau procuror), iar nu și la persoanele deja beneficiare ale unei pensii.

Totodată, interpretarea prevederilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 ar trebui să se realizeze în funcție de scopul reglementării pensiei de serviciu a magistraților. Regula pentru acordarea pensiei speciale a magistraților este vechimea ca magistrat care a avut o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilități și riscuri pe care le implică exercitarea acestor profesii, aspecte care justifică acordarea pensiei de serviciu acestei categorii profesionale.

Nu în ultimul rând, în opinia instanței de trimitere, interpretarea corectă este aceea că textul face referire doar la funcțiile enumerate în prima parte a alin. (1) al aceluiași text de lege, întrucât această interpretare este singura aptă să respecte logica semantică a textului, în caz contrar neavând niciun sens utilizarea adverbului "numai", ce indică restricția, exclusivitatea. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr mic de hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice, din care a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale diferite, cu privire la fiecare dintre cele două întrebări ce fac obiectul prezentei sesizări.

Astfel, cu privire la prima întrebare, Tribunalul București a exprimat o opinie teoretică în sensul că obligația de a opta, prevăzută de art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, forma în vigoare în ianuarie 2023, există doar la momentul formulării cererii inițiale de acordare a pensiei. Totodată, se susține că persoana care beneficiază deja de pensie nu mai poate avea o obligație de a opta, ci poate avea un eventual drept de a opta.

Într-o altă orientare, Curtea de Apel Iași a menționat că opinia acestei instanțe este aceea că beneficiul pensiei stabilite în sistemul public nu înlătură dreptul la stabilirea pensiei de serviciu, prin urmare prevederile art. 211 alin. (6) se aplică și persoanelor îndreptățite la pensie de serviciu care la data îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei prevăzute la art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 aveau calitatea de pensionar.

Cu privire la ce-a de-a doua întrebare, orientarea majoritară a opiniilor teoretice exprimate este în sensul că legea aplicabilă în timp care reglementează dreptul de a beneficia de pensia de serviciu stabilită de Legea nr. 303/2022 este legea în vigoare la data cererii de acordare a pensiei de serviciu, ceea ce permite recunoașterea dreptului foștilor judecători care au o vechime cumulată, fără distincție între funcțiile enumerate la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

În acest sens au fost exprimate opinii teoretice de către Tribunalul București, Tribunalul Călărași, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui.

În sensul celei de-a doua orientări teoretice, a fost exprimat un punct de vedere de către Tribunalul Ilfov, în sensul că dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că vechimea de 25 de ani în funcțiile juridice prevăzute la alin. (1) se referă exclusiv la funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, nicidecum la celelalte funcții juridice, întrucât o altă interpretare ar nesocoti scopul reglementării, și anume acela de a încuraja stabilitatea în serviciu și formarea carierei într-un domeniu restrictiv de drepturi și libertăți fundamentale.

În acest sens este și jurisprudența, la dosarul cauzei depunându-se Decizia civilă nr. 4.972 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 18.942/3/2023, și Decizia civilă nr. 66 din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 626/91/2024.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nici nu au înaintat opinii teoretice asupra problemei de drept.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizării: Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; Decizia nr. 90 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2025; Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019; Decizia nr. 165 din 19 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 28 iulie 2025. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 din acest act normativ ["dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie"].

În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată următoarele:

Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, care judecă în ultimă instanță, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care privește stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, obiectul contestației judiciare fiind reprezentat de decizia prin care Casa Județeană de Pensii Harghita a respins cererea privind stabilirea pensiei de serviciu, reclamanta solicitând anularea acestei decizii și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de acordare a pensiei de serviciu.

La momentul formulării sesizării era îndeplinită și condiția legală potrivit căreia chestiunea de drept invocată trebuie să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 165 din 19 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 28 iulie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.165/108/2023 și de Tribunalul Botoșani - Secția I civilă în Dosarul nr. 684/40/2024, și a stabilit că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 211 alin. (4) prin raportare la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, forma nemodificată prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, vechimea de cel puțin 25 de ani necesară pentru pensionare are în vedere numai vechimea în funcțiile de judecător, procuror, judecător al Curții Constituționale, magistrat-asistent al Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

Având în vedere soluția sus-menționată, prezenta sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a devenit inadmisibilă cu privire la cea de-a doua întrebare prin care se solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească dacă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 se aplică foștilor judecători care au această vechime cumulată în oricare dintre funcțiile prevăzute de art. 211 alin. (1) din aceeași lege și care și-au manifestat opțiunea pentru pensia de serviciu în baza Legii nr. 303/2022 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 282/2023.

În ceea ce privește prima întrebare din cuprinsul sesizării - prin care instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu), respectiv obligația de a opta între pensia de serviciu prevăzută de art. 211 alin. (4) din această lege și pensia stabilită în sistemul public de pensii, se aplică și persoanelor care beneficiau de pensie pentru limită de vârstă stabilită în sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022 - Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare, constată că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că cerința legală ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere (a se vedea Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023).

Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (a se vedea deciziile Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).

Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanțelor speței (a se vedea Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

În cauză, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare și ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 165 din 19 mai 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate reține că problema de drept ce face obiectul sesizării este direct incidentă pentru soluționarea pe fond a cauzei.

La această concluzie se ajunge în urma observării aspectului esențial în sensul că soluția de respingere a cererii privind acordarea pensiei de serviciu, cuprinsă în Decizia nr. xxx din 11 aprilie 2023, a Casei Județene de Pensii Harghita, este rezultatul interpretării dispozițiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, interpretare ce a fost validată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 165 din 19 mai 2025.

În acest context specific litigiului, se reține că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde, în mod direct, de lămurirea modalității în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu).

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,