ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 214/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 14/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă, în Dosarul nr. 517/100/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de doamnele judecător Virginia Florentina Duminecă și Cristina Ardeleanu și opinia contrară formulată de doamna judecător Simona Lala Cristescu, care au fost comunicate părților, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au formulat un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 13 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 517/100/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, cu modificările și completările ulterioare, se impun a fi interpretate în sensul că se aplică și persoanelor care s-au înscris la pensie anterior intrării în vigoare a art. I din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic și care au formulat o cerere de recalculare conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau, din contră, sunt aplicabile numai persoanelor care au formulat cerere de înscriere la pensie ulterior intrării în vigoare a acestei norme? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000) în forma modificată prin Legea nr. 234/2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1004 din 13 decembrie 2019, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2019). " Art. 20. - (...) (3) Perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care și-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum și majorarea punctajelor lunare de pensie."

Dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 ce formează obiectul sesizării au fost abrogate prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, fiind relevante însă în ceea ce privește cererile de recalculare a drepturilor de pensie formulate anterior datei de 1 septembrie 2024, când a intrat în vigoare Legea nr. 360/2023.

Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (Legea nr. 234/2019). " Art. I. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 mai 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...)

Articolul 20 se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 20. - (1) Personalul silvic are drepturile și obligațiile prevăzute de legislația în vigoare, precum și pe cele stabilite prin contractele individuale și/sau colective de muncă și contractele de mandat încheiate în condițiile legii. (2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate; control silvic și cinegetic; exploatări forestiere; construcții forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, conform reglementărilor legale. (3) Perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care și-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum și majorarea punctajelor lunare de pensie. (4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiții speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau de către deținătorii legali de arhive.»" 11. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010). " Art. 107. - (...) (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 12. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș - Secția I civilă la 20.04.2024, reclamantul I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea Deciziei nr. xx/12.01.2024 și obligarea pârâtei să îi valorifice în condiții speciale perioadele în care a desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, arătând, în esență, că s-a înscris la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 și că, raportat la modificările aduse de acest act normativ art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, dar și la dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, acesta este îndrituit la valorificarea în condiții speciale a perioadelor în care a avut calitatea de personal silvic. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 13. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 14. Pârâta a depus concluzii scrise, prin care a arătat că, în aprecierea sa, art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se aplică doar persoanelor înscrise la pensie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 15. În opinia instanței de trimitere, art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se impune a fi interpretat în sensul că beneficiile prevăzute de această dispoziție se aplică numai persoanelor înscrise la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2019, persoanele înscrise la pensie anterior acestui moment neputând beneficia de acestea prin formularea unei cereri de recalculare întemeiate pe art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel Alba Iulia, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava și Timișoara au transmis o practică judiciară consistentă și relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Din răspunsurile primite a rezultat existența unei orientări jurisprudențiale cvasiunanime în sensul că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se impun a fi interpretate în sensul că se aplică și persoanelor care s-au înscris la pensie anterior intrării în vigoare a art. I din Legea nr. 234/2019 și care au formulat o cerere de recalculare conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale, în esență, instanțele judecătorești naționale au reținut că textul de lege ce face obiectul sesizării prevede o încadrare retroactivă a personalului silvic și nu face distincție în funcție de data pensionării. Prin urmare, au apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverințelor emise de angajator privind desfășurarea activității în condiții speciale.

Au fost exprimate și opinii teoretice, în același sens, de către curțile de apel Iași și Suceava, tribunalele Iași, Vaslui și Teleorman.

O opinie contrară, în sensul că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se impun a fi interpretate în sensul că se aplică doar persoanelor care s-au înscris la pensie ulterior intrării în vigoare a art. I din Legea nr. 234/2019 și care au formulat o cerere de recalculare conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, a fost exprimată doar la nivel teoretic, de către Tribunalul Ilfov. Astfel, instanța a remarcat că, acolo unde legiuitorul a dorit să ofere anumite beneficii și celor care s-au înscris la pensie anterior reglementării acestora, a prevăzut în mod expres că pensiile aflate în plată se vor recalcula la cerere sau din oficiu. Însă, în privința personalului silvic înscris la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă posibilitatea recalculării pensiei la cerere sau din oficiu prin valorificarea activității în condiții speciale de muncă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante: Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; Decizia nr. 114 din data de 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 11 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun, prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (2) din acest act normativ, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 ("Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie").

În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prealabilă, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării pendinte, se constată că tribunalul este învestit, conform legii, cu judecata în primă instanță a unui proces privind anularea unei decizii de respingere a cererii de recalculare a pensiei, primele două condiții de admisibilitate fiind îndeplinite.

Se are în vedere, în această evaluare, faptul că intră în domeniul de aplicare al ordonanței litigiile privind actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice și că, astfel cum s-a stipulat deja prin Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, personalul silvic este salarizat potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anexa nr. VII (paragraful 51 și următoarele).

Se verifică, de asemenea, și existența raportului de dependență dintre soluționarea pe fond a cauzei și lămurirea chestiunii de drept în discuție, întrucât autorul sesizării are a examina și a decide asupra îndrituirii beneficiarului pensiei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a perioadelor în care a desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000, în condițiile în care s-a înscris la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aspect care face obiectul cererii introductive și, corelativ, al apărărilor formulate în cauză.

Totodată, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În analiza condiției existenței unei chestiuni de drept se impune precizarea că admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile.

Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În același sens, în sesizările formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie avut în vedere preambulul acestui act normativ, în care s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept." (Decizia nr. 41/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 43/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 53/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024).

Rămân valabile cazurile incontestabile în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel cum s-a precizat în jurisprudența Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025), evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor suficiente repere interpretative pentru rezolvarea cauzelor, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării.

Așadar, chiar dacă Înalta Curte nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficientă preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

În prezenta cauză, pentru ca problema ce constituie obiect al sesizării să reprezinte o veritabilă chestiune de drept, în coordonatele condiției de admisibilitate menționate anterior, se impune a se verifica dacă există o normă de drept cu un conținut neclar, ambiguu, susceptibil de interpretări diferite, în accepțiunea instanței de trimitere, și în ce măsură există, în jurisprudența Înaltei Curți, repere de interpretare care pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept.

În sesizarea dedusă examinării de față se constată că instanța de trimitere solicită a se identifica întinderea sferei destinatarilor dispozițiilor legale supuse interpretării care vizează efectele juridice ale desfășurării activității în locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 în ceea ce privește vârsta standard de pensionare și punctele lunare de pensie și mecanismul recalculării drepturilor de pensie, puse la îndemâna beneficiarilor din sistemul public de pensii.

Astfel, autorul sesizării supune dezlegării instanței supreme următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic se impun a fi interpretate în sensul că se aplică și persoanelor care s-au înscris la pensie anterior intrării în vigoare a art. I din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic și care au formulat o cerere de recalculare conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sau, din contră, sunt aplicabile numai persoanelor care au formulat cerere de înscriere la pensie ulterior intrării în vigoare a acestei norme.

Așadar, problematica întrebării adresate urmărește identificarea cu valoare de principiu, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, a sferei categoriilor de pensionari care beneficiază de recunoașterea condițiilor speciale de muncă, respectiv dacă acest beneficiu trebuie interpretat restrictiv și, în consecință, limitat numai la persoanele care au formulat cerere de înscriere la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2019 prin care a fost modificat art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 [au fost introduse alin. (2) și (3) prin care au fost calificate ca locuri de muncă în condiții speciale unele locuri de muncă din domeniul silvicultură și au fost stabilite efectele desfășurării activității în aceste locuri de muncă, în ceea ce privește vârsta standard de pensioare și punctele lunare de pensie] sau, dimpotrivă, se impune a fi interpretat extensiv și, în consecință, recunoscut și pentru persoanele care au formulat cerere de înscriere la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 și s-au adresat caselor de pensie cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie potrivit noii legi.

Chiar dacă instanța de trimitere a prezentat două posibile interpretări antinomice pe care chestiunea de drept le-ar suscita (prima fiind de negare, iar secunda de recunoaștere a unui asemenea drept, în beneficiul persoanelor care au formulat cerere de înscriere la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019), totuși intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a formula o dezlegare cu privire la norma de drept nu este necesară, având în vedere jurisprudența pronunțată în procedura de unificare până la momentul redactării prezentului raport, dar și hotărârile judecătorești și opiniile teoretice transmise de instanțele naționale, menționate la capitolul VII al acestei decizii, care ilustrează o orientare cvasiunanimă (o singură instanță a exprimat un punct de vedere contrar și nu s-au identificat elemente de jurisprudență neunitară) în sensul că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 se impun a fi interpretate în sensul că se aplică și persoanelor care s-au înscris la pensie anterior intrării în vigoare a art. I din Legea nr. 234/2019 și care au formulat o cerere de recalculare conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

Referitor la jurisprudența de unificare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de reținut incidența Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale, iar personalul silvic care a desfășurat aceste activități, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute de ordonanță. Totodată a statuat că obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.

În considerentele deciziei s-a prevăzut că: "115. Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfășoară anumite activități, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfășurat activitățile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție, fără nicio referire la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condițiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce privește activitățile în discuție, nu există obligația angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. Pentru considerente similare nu trebuie îndeplinite condițiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie." și că: "133. În condițiile în care art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 face referire la perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale de muncă și la modalitatea în care se înregistrează perioada de vechime realizată în condiții speciale de muncă, se poate concluziona că nu poate fi exclusă de la aplicarea acestor dispoziții legale perioada în care s-a desfășurat activitate în condiții speciale doar pe considerentul că Legea nr. 234/2019 a intrat în vigoare ulterior, legiuitorul făcând referire expresă la perioadele de activitate desfășurate anterior intrării în vigoare a legii."

Un al doilea reper jurisprudențial îl reprezintă Decizia nr. 114 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care, deși a fost respinsă ca inadmisibilă o sesizare cu conținut similar celui pendinte [obligarea pârâtei casa teritorială de pensii de a emite o nouă decizie de pensie cu valorificarea drepturilor cuprinse în adeverințele emise de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin care s-a atestat calitatea reclamantului de angajat al unității în perioadele 24.05.1984- 1.05.1987 pe post de pădurar, 1.05.1987-14.01.2005 pe post de tehnician silvic și din 14 ianuarie 2005 până în prezent pe post de inginer silvic, beneficiind de condiții de lucru speciale, conform art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000] în considerentele acestei decizii există dezlegări de principiu care pot fi aplicate în prezenta cauză. În acest sens, s-a statuat, de principiu, că "litigiile aflate pe rolul instanțelor de trimitere au un conținut similar cu cel menționat în paragraful precedent și se înscriu în registrul celor care configurează domeniul de aplicare al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind vorba de drepturi de pensie pretinse și pentru perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv datei de 30 mai 2000" și că: " 110. Prin urmare, în pronunțarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și-a însușit în mod expres cea de-a treia orientare jurisprudențială, potrivit căreia drepturile personalului silvic, acordate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, se acordă beneficiarilor fără limitare în timp și fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție sau la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă. 111. Deopotrivă, se impune a se evidenția că, astfel cum reiese din paragraful 67 al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, cea de-a doua orientare jurisprudențială, expusă în cuprinsul acestei decizii, exprima opinia în sensul că perioada care se consideră a fi lucrată în condiții speciale nu poate fi anterioară datei de 1 aprilie 2001, deoarece doar după acest moment, prin efectul Legii nr. 19/2000, a fost introdusă noțiunea de loc de muncă desfășurat în condiții speciale. Or, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pronunțarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, nu și-a însușit această orientare jurisprudențială, ci, astfel cum deja s-a argumentat, pe cea care implică lipsa unei limitări temporale a beneficiului în discuție. 112. Tot astfel, din paragraful 83 al Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 reiese o primă orientare jurisprudențială, potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 în condiții speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 (printre care și cel al expunerii efective a angajatului la factorii de risc pentru mai mult de 50% din timpul normal de lucru). Or, nici această orientare jurisprudențială nu a fost însușită de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție în pronunțarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, din toate argumentele anterior prezentate reieșind că a fost dezlegat aspectul caracterului special al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2019, și excluderea aplicării oricăror criterii și condiții instituite prin actele normative cu caracter general."

Așadar, rezultă că în considerentele respectivei decizii s-a apreciat că nu există o limitare în timp pentru recunoașterea efectelor acestei condiții.

Totodată, și în cadrul Deciziei nr. 89 din 25 noiembrie 2024, instanța supremă a reținut următoarele: "96. Or, atât timp cât printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a considerat, prin argumente cu valoare decisivă, că activitatea desfășurată în locurile de muncă prevăzute de Legea nr. 197/2021 este considerată a fi fost desfășurată în condiții speciale, indiferent de condițiile în care a fost încadrată de angajator/fostul angajator conform legislației anterioare intrării în vigoare a legii și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator, nu ar putea fi acceptată o interpretare restrictivă a efectelor completării art. 30 alin. (1) al Legii nr. 263/2010, în sensul în care doar persoanele ale căror drepturi la pensie au fost deschise după intrarea în vigoare a Legii nr. 197/2021, desfășurând activități încadrate similar potrivit vechii legislații, ar putea beneficia de un stagiu în condiții speciale. O astfel de interpretare restrictivă a intenției legiuitorului ar putea aduce grave atingeri principiilor echității și egalității de tratament între asigurații sistemului de pensii publice; în alte cuvinte, ar crea premisele unei diferențe de tratament între titularii cererilor de acordare a pensiei și ar genera o situație de inechitate, care nu poate fi justificată obiectiv și rezonabil. (...) 98. Omisiunea menționării, în cuprinsul unei legi de modificare și completare, a tuturor efectelor pe care o modificare legislativă le produce, în considerarea unor texte normative care există în cuprinsul legii și asupra cărora nu se intervine, nu echivalează cu negarea efectelor acestora, orice excepție de la aplicarea legii trebuind să fie explicită, iar nu implicită, de strictă interpretare și aplicare. 99. Absența oricărei mențiuni referitoare la beneficiul legii, prin recalcularea pensiei aflate în plată (cu referire la Legea nr. 197/2021), recunoscut inclusiv în favoarea persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada anterioară datei intrării în vigoare a acesteia, poate fi acoperită prin aplicarea dreptului comun în materie, reprezentat de alin. (3) - (5) ale art. 107 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora: « (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. (4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.»"

Deoarece există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri obligatorii, care se constituie în repere de interpretare în soluționarea cauzei deduse judecății, revine instanței de trimitere atribuția jurisdicțională de a verifica și respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage elementele de interpretare care prezintă relevanță în soluționarea litigiului dedus judecății.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,