Decizia nr. 176/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 867/86/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.674/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.846/86/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin încheierea din 24 octombrie 2024, în Dosarul nr. 2.846/86/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind: Dacă, în ceea ce îi privește pe funcționarii publici de sex femeiesc, dreptul la pensie poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 noiembrie 2024, cu nr. 2.674/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 19 mai 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare: art. 517 alin. (1) - "Raportul de serviciu existent încetează de drept: d) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)." art. 517 alin. (2) - "În mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menținerea în activitate pot fi aplicate dispozițiile art. 378." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea adresată instanței la data de 22.08.2023 și înregistrată cu nr. 2.846/86/2023, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: (i) anularea Deciziei nr. 3.272 din 16.05.2023 privind încetarea de drept a raportului de serviciu; (ii) reintegrarea în funcția de consilier clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Serviciul registru contribuabili, declarații fiscale și bilanțuri persoane juridice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava; (iii) obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 17 mai 2023 și până la data reintegrării; (iv) acordarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii, a arătat că, în fapt, prin Adresa ISR DSI 2.853 din 7 aprilie 2023 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași i-a solicitat ca până la data de 8 mai 2023 să comunice dovada suspendării dreptului la pensie, iar în caz contrar va constata încetarea de drept a raportului de serviciu, fără să scrie în adresă începând cu ce dată să se suspende dreptul la pensie. Cu toate acestea, a solicitat Casei Județene de Pensii Suceava suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă și a primit Decizia nr. 360.068 din 5 mai 2023 privind suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă, pe care a depus-o la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Ulterior, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a întocmit Decizia DGR nr. 3.272 din 16 mai 2023, comunicată la data de 30 iunie 2023, prin care se constată încetarea de drept a raportului de serviciu "începând cu data de 17 mai 2023".

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, respinsă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Adresa nr. ISR_DSI 7.731 din 28 iulie 2023 cu motivarea că art. 29 din Decizia nr. 112/2021 a Curții Constituționale stipulează, în mod expres, că în ipoteza în care funcționarul public (femeie) optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept.

Recurenta a arătat că măsura încetării de drept a raportului de serviciu este nelegală, având în vedere că la data emiterii Deciziei nr. 3.272 din 16 mai 2023 s-a cumulat pensia cu salariul, iar acest cumul este permis de Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii (art. 118).

Totodată, considerentele paragrafului 29 din Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale nu sunt aplicabile în cazul său, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Prin urmare, considerentele deciziei arătate anterior nu produc efecte asupra dreptului său la pensie care a fost stabilit definitiv anterior, în condițiile legii, încă din decembrie 2020 și nici asupra raportului său de serviciu care continuă și după acordarea pensiei până la împlinirea vârstei de 65 de ani, conform reglementărilor legale, iar cumulul pensie-salariu este admis de legea în vigoare.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 527 din Codul administrativ raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 s-au impus anularea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu și acordarea despăgubirilor echivalente drepturilor salariale de care ar fi beneficiat începând cu data de 17 mai 2023 și până la reintegrarea în funcție.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că, în fapt, în perioada 17 mai 2020-16 mai 2023, reclamanta a fost menținută în funcția publică deținută, prin prelungirea anuală a raportului de serviciu, conform prevederilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu aprobarea conducătorului instituției, prin prelungirea anuală a raportului de serviciu.

A solicitat a se observa că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a respectat și a aplicat corespunzător prevederile legale aplicabile în materia încetării de drept a raportului de serviciu al funcționarului public, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

A arătat că Decizia DGR nr. 3.272 din 16.05.2023 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.

A mai învederat că solicitarea reclamantei de anulare a Deciziei DGR nr. 3.272 din 16 mai 2023 și reintegrarea în vederea continuării raportului de serviciu în funcția de consilier clasa I grad profesional superior, gradație 5 la Serviciul registru contribuabili, declarații fiscale și bilanțuri persoane juridice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, precum și obligarea instituției la plata despăgubirilor echivalente salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 17 mai 2023 și până la data reintegrării efective nu sunt legale, deoarece, începând cu data de 19 august 2022, reclamanta a avut calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, iar drepturile salariale nu pot fi pretinse întrucât reclamanta nu mai este salariată a pârâtei și nu poate fi retribuită pentru o activitate pe care nu a prestat-o. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanta consideră că obiectul cererii de chemare în judecată nu are legătură cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 deoarece acest act normativ se referă la plata drepturilor salariale sau la drepturi la pensie. De asemenea, arată faptul că Curtea Constituțională a reglementat că se poate cumula salariul cu pensia, eliberarea sa din funcție realizându-se cu 8 luni înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani.

Pârâta opinează că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile și suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea acesteia raportat la capătul de cerere privind anularea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu și consideră că litigiul se circumscrie dispozițiilor art. 1 teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, prin completarea încheierii de sesizare, la data de 17 decembrie 2024, apreciind că reclamanta nu este îndreptățită la admiterea cererii, motivat de următoarele:

Art. 517 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 instituie regula generală privind încetarea de drept a raportului de serviciu și o excepție de la regula generală, pentru situații cu caracter excepțional și condiționat de aprobarea cererii care să justifice menținerea în funcția publică a solicitantului.

În vederea prevenirii unei discriminări, legiuitorul instituie prin norma alineatului (2) al art. 517 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 situația posibilității aprobării în mod excepțional a continuității unui raport de serviciu pentru cazul împlinirii vârstei de pensionare și a stagiului minim de cotizare.

În paragraful nr. 29 din Decizia nr. 112/2021 a Curții Constituționale se stipulează faptul că dreptul la pensie nu poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute pentru bărbați, iar tribunalul a apreciat că decizia antemenționată își menține aplicabilitatea. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de Apel Alba Iulia, București, Cluj, Iași și Ploiești au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării.

Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că impunerea unei obligații de suspendare a dreptului la pensie sub sancțiunea încetării de drept a raportului de serviciu este nelegală.

Într-o a doua orientare jurisprudențială, nuanțată, s-a apreciat că funcționarii publici de sex feminin nu pot solicita continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare de 65 de ani prevăzute de lege pentru bărbați, simultan cu solicitarea dreptului la pensie, ținându-se cont și de momentul publicării Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale a României.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021. În paragraful nr. 29 din această decizie se stipulează faptul că dreptul la pensie nu poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute pentru bărbați: " 29. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcționarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, dar că atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5 la această lege. În condițiile în care legiuitorul va înțelege să modifice vârstele de pensionare, aceste considerente își păstrează valabilitatea, urmând a fi avute în vedere dispozițiile în vigoare la data împlinirii vârstei de pensionare de către funcționarul public femeie."

Relevante sunt și considerentele Deciziei nr. 891/2021 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 7 aprilie 2022, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care la paragrafele 15 și 16 constată: " 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, și ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma «condiții de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a avut în vedere faptul că dispozițiile legale criticate au un conținut similar cu cele ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii și că, prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma «condiții de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână opțiunea acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. 16. În consecință, în prezenta cauză, față de data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate (13 ianuarie 2020), care este anterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021, și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr 47/1992, potrivit căreia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Decizia Curții Constituționale nr. 435/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 26 octombrie 2023, prin care s-a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, excepție ridicată de aceleași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești. " 23. Or, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, prin Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, precizată, dispozițiile art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu mai sunt aplicabile în cauzele deduse judecății, astfel încât critica de neconstituționalitate formulată a rămas fără obiect. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare (a se vedea, în același sens, Decizia Curții Constituționale nr. 806 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 8 februarie 2022)." IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 91/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2025, s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 867/86/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei."

Prin Decizia nr. 141/2025, pronunțată la data de 7 aprilie 2025 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (nepublicată), s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.883/103/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că: "Dispozițiile art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la sintagma «posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu» se interpretează în sensul că durata prelungirii este de un an." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; (iv) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (v) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în primă instanță, la Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece litigiul are ca obiect litigiu privind funcționar public (femeie), respectiv anularea deciziei privind încetarea de drept a raportului de serviciu; reintegrarea în funcția publică deținută anterior; plata despăgubirilor echivalente drepturilor salariale, ca urmare a emiterii deciziei privind suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate, ce vizează existența unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea "chestiune de drept", însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței de urgență menționate și de necesitatea completării, conform art. 4 din aceasta, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui/unor text/texte de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă, explicit, pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Cu privire la sesizarea Tribunalului Suceava, înregistrată cu nr. 2.674/1/2024, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu îndeplinește cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept, născută dintr-un text incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile. Expusă într-o manieră generică, fără indicarea unor dispoziții legale concrete, întrebarea preliminară supune dezbaterii posibilitatea funcționarilor publici de sex feminin de a solicita dreptul la pensie, simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

În esență, instanța de trimitere solicită lămurirea chestiunii de drept privind posibilitatea funcționarului public de sex feminin de a solicita dreptul la pensie simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani, ceea ce ar presupune interpretarea dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, dispoziții care nu au fost indicate în mod expres de instanța de trimitere în cuprinsul sesizării.

Constată Înalta Curte că titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza gramaticală și sistematică a textelor de lege apreciate ca fiind relevante în cauză.

Astfel, conform art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) d) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)".

Corelarea unor dispoziții legale clare, nesusceptibile de interpretări diferite sau contradictorii, aspect incontestabil prin chiar argumentarea cererii de chemare în judecată, reprezintă atributul instanței de judecată, fără să reclame intervenția instanței supreme prin mecanismul hotărârii preliminare.

Astfel, prin Decizia nr. 44 din 12 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 19 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să decurgă din interpretarea unei dispoziții legale, iar nu din aplicarea acesteia la circumstanțele particulare ale speței, operațiune ce constituie atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Dacă prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză, sesizarea este inadmisibilă.

În sesizarea ce face obiectul analizei de față, instanța de trimitere nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor, ci stabilirea modului de aplicare a acestora la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiile completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Acest aspect rezultă chiar din opinia exprimată de judecător în completarea încheierii de sesizare, fiind evident faptul că instanța de trimitere a interpretat dispozițiile legale în discuție fără nicio dificultate.

Așadar, verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a unei normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate, instanța de trimitere pornind de la premisa greșită că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu întrebare preliminară este obligatorie în toate cazurile care vizează litigii de natură salarială, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Împrejurarea că instanța de trimitere nu are niciun fel de dificultate în legătură cu interpretarea textelor de lege rezultă, cu pregnanță, din conținutul acestei încheieri, în care se subliniază caracterul obligatoriu al sesizării, precum și din expunerea ulterioară, în completarea încheierii de sesizare, a raționamentului juridic referitor la posibilitatea funcționarilor publici de sex feminin de a solicita dreptul la pensie, simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

De asemenea, în cazul sesizării analizate, lipsa caracterului real al chestiunii de drept este cu atât mai evidentă cu cât aspectele cele mai importante au fost clarificate prin Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în lămurirea unor chestiuni de drept, enunțată la pct. IX din prezenta decizie, care, chiar dacă se referă la interpretarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit totodată, în mod corelat, că suspendarea plății pensiei nu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcție publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcționarului public.

Astfel, prin considerentele cuprinse în paragrafele 55, 56 și 73 ale Deciziei nr. 91 din 25 noiembrie 2024, Înalta Curte a statuat următoarele: " 55. Astfel, este necesară stabilirea consecințelor dobândirii calității de pensionar din perspectiva deschiderii dreptului la pensie și a consecințelor suspendării plății pensiei raportat la calitatea de pensionar deja dobândită. 56. Pentru dezlegarea acestei chestiuni, se impune coroborarea textului art. 517 alin. (2) din Codul administrativ cu cel al art. 517 alin. (1) lit. d) din același cod, care statuează ca ipoteză premisă faptul că raportul de serviciu existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, aceasta fiind regula; excepția instituită de textul de lege are în vedere situația în care raportul de serviciu existent nu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică a dispus aplicarea prevederilor alin. (2). (...) 73. Prin urmare, se conchide că suspendarea plății pensiei nu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcție publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcționarului public."

De altfel, chestiunea litigioasă referitoare la posibilitatea funcționarului public femeie de a opta pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați a fost analizată și de Curtea Constituțională, în mai multe rânduri, prin deciziile menționate la punctul VIII din prezenta decizie, în cuprinsul cărora, prin considerente decizorii, Curtea Constituțională a statuat cu privire la faptul că dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan cu opțiunea funcționarului public femeie pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați.

În acest sens, prezintă relevanță Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, și ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și a prevederilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Edificatoare sunt paragrafele nr. 28 și 29 din decizia mai sus amintită, în care se stipulează, pe de o parte, că, la împlinirea vârstei legale de pensionare, femeia are dreptul să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați și, pe de altă parte, că dreptul la pensie nu poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute pentru bărbați: " 28. Prin urmare, încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării raportului de serviciu ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați la acea dată. 29. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcționarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, dar că atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5 la aceasta lege. În condițiile în care legiuitorul va înțelege să modifice vârstele de pensionare, aceste considerente își păstrează valabilitatea, urmând a fi avute în vedere dispozițiile în vigoare la data împlinirii vârstei de pensionare de către funcționarul public femeie."

Din considerentele expuse în precedent, ca urmare a constatării neîndeplinirii condiției de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni de drept reale, în temeiul art. 2 alin. (1) și al art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și al art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea sesizării, ca inadmisibilă.