ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 299/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 697/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 203/120/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 12 februarie 2025, în Dosarul nr. 203/120/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă, în situația emiterii unei decizii de recalculare a pensiei pentru un pensionar, fost grefier, prin care se stabilește plata drepturilor actualizate cu o dată anterioară depunerii noii adeverințe privind venituri majorate cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, diferențelor de drepturi de pensie astfel stabilite li se aplică dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație, precum și de la ce dată. Dacă, într-o astfel de situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) sau cele ale art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil". II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): " Art. 107. - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (...) (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. (...)"

Codul civil: " Art. 1.531. - (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (...)" " Art. 1.535. - (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă, prin Sentința nr. 1.616 din 12 septembrie 2024, a respins, ca rămas fără obiect, primul capăt de cerere al acțiunii privind-o pe reclamanta, fostă grefieră la Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta casa teritorială de pensii, și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata diferențelor de pensie cuvenite începând cu data de 1 august 2022 până la zi, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație de la data scadenței până la momentul plății efective a sumelor datorate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantei i s-a emis la 5 decembrie 2023 decizia de stabilire a pensiei de serviciu cuvenite, începând cu 1 noiembrie 2023. La data de 26 septembrie 2023 a fost emisă de către Tribunalul Dâmbovița adeverința prin care au fost indicate veniturile reclamantei, în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără ca drepturile bănești să fie afectate de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), urmând a fi avută în vedere perioada 1.01.2018-31.03.2022, plata acestor drepturi nefiind efectuată.

Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, arătând că la data de 26 februarie 2024 a emis decizie de rectificare prin care a specificat că plata drepturilor bănești va fi efectuată începând cu 1 august 2022.

În aceste condiții, tribunalul a constatat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, fiind respins ca atare.

Tribunalul a mai reținut că solicitarea reclamantei de acordare a diferențelor bănești rezultate în urma valorificării adeverinței emise de fostul angajator este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010).

Referitor la capetele de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 13/2011), de la data notificării angajatorului (respectiv 4 noiembrie 2020) și până la data plății efective, prima instanță a admis și aceste cereri, reținând, față de dispozițiile art. 1.531 din Codul civil, că acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o dublă reparare a prejudiciului sau cu o îmbogățire fără just temei a reclamantului, invocând în acest sens Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta casa teritorială de pensii, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate de la data de 1 august 2022, în momentul în care aceasta nu se afla în culpă procesuală, iar adeverințele cu veniturile modificate au fost înregistrate abia la data de 3 octombrie 2023. Ulterior primirii s-a procedat de îndată la emiterea deciziilor de pensionare și, ulterior, la plata drepturilor.

Prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 se realizează o diferențiere clară între cele două tipuri de dobânzi, în funcție de intervalul temporal al nașterii acestora: anterior scadenței, respectiv după scadență. În consecință, în materia obligațiilor de a da o sumă de bani, dobânda remuneratorie este preț al folosinței banilor până la scadență, iar dobânda penalizatoare are caracter sancționator, fiind aplicată după ajungerea la scadență a obligației principale.

Or, apelanta apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale de acordare a dobânzii penalizatoare. Mai mult, această obligație nu poate fi reținută în sarcina sa, întrucât nu are nicio culpă în privința respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii adeverințelor de către unitatea angajatoare și al înregistrării acestora.

Intimata nu a formulat întâmpinare la motivele de apel. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând că obiectul învestirii instanței este reprezentat de solicitarea privind plata diferenței de drepturi rezultate din actualizarea pensiei de serviciu cuvenite reclamantei, începând cu data ieșirii la pensie, și nu cu data depunerii adeverinței, precum și plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, de la data notificării angajatorului (respectiv 4 noiembrie 2020) și până la data plății efective.

Cu referire la primul capăt de cerere, având în vedere că pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță a fost emisă decizia prin care s-a specificat că plata drepturilor bănești va fi efectuată începând cu data de 1 august 2022, acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect. În continuare, reclamanta se consideră îndreptățită la actualizarea sumei astfel stabilite cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare.

Întrucât obiectul acțiunii este reprezentat de recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, pensionată la 21 iulie 2022 din funcția de grefier la Tribunalul Dâmbovița, litigiul face parte din categoria proceselor la care fac referire dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza este în curs de judecată în calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, la Curtea de Apel Ploiești, ce judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010, precum și ale art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil.

Apelanta-pârâtă susține că nu poate fi obligată la plata dobânzii penalizatoare în lipsa unei culpe a acesteia la emiterea primei decizii de pensionare, dat fiind că decizia cu salariul corect stabilit a fost emisă ulterior stabilirii drepturilor de pensie.

Pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept, instanța de sesizare apreciază necesar a se lămuri dacă cererii formulate de reclamantă îi sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 sau ale art. 107 alin. (3) din același act normativ, dat fiind faptul că numai pentru prima ipoteză este posibilă recuperarea diferenței cuantumului pensiei în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, astfel cum rezultă din alin. (2) și (5) ale aceluiași articol, și numai în această ipoteză se poate pune problema actualizării sumelor, precum și a acordării dobânzii penalizatoare.

O altă chestiune ce trebuie lămurită este dacă, în contextul incidenței dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pârâta casa teritorială de pensii ar putea fi obligată la actualizarea sumelor, precum și la plata dobânzii penalizatoare, în lipsa culpei acesteia la stabilirea cuantumului inițial al pensiei.

Mai exact, dacă dispozițiile art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil sunt aplicabile în cauză în contextul în care pârâta a calculat corect cuantumul pensiei în raport cu înscrisurile existente la dosarul de pensie și, ulterior, a emis o decizie de actualizare ca urmare a emiterii de către angajator a unei noi adeverințe din care rezultă un alt cuantum al salariului reclamantei.

Instanța de trimitere a reținut că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării instanța supremă nu a statuat, astfel cum rezultă din jurisprudența sa.

Totodată, a precizat că, spre deosebire de art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai stabilesc și condiția noutății, iar caracterul imperativ al normelor în discuție exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la aceste aspecte. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-pârâtă nu a exprimat un punct de vedere.

Intimata-reclamantă a apreciat că nu se impune sesizarea instanței supreme, întrucât practica judiciară a Tribunalului Dâmbovița, dar și o hotărâre a Curții de Apel Ploiești sunt în sensul acordării sumelor actualizate, precum și a dobânzii penalizatoare.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a reținut, cu privire la prima chestiune, incidența statuărilor date prin Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 26 mai 2025, arătând că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, întrucât reclamanta din cauza de față, fost grefier, a formulat o cerere similară, respectiv de actualizare a pensiei în baza unei adeverințe emise ulterior deschiderii drepturilor de pensie, dar care atestă venituri mai mari decât cele cunoscute la data emiterii primei decizii de pensionare.

Instanța de trimitere a apreciat că adeverința emisă ulterior stabilirii drepturilor de pensie nu atestă venituri suplimentare care nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, așa încât apare ca nelegală încadrarea situației de fapt din speță în ipoteza dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind recalcularea drepturilor de pensie.

S-a mai reținut și faptul că, în contextul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, reclamanta este îndreptățită la recuperarea integrală a prejudiciului, așa încât devin incidente și dispozițiile art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil, urmând ca actualizarea și dobânda penalizatoare să fie acordate de la data deschiderii drepturilor de pensie, în limita termenului prevăzut la art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii care prezintă relevanță în dezlegarea prezentei sesizări: - Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 26 mai 2025, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă și, în interpretarea art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, s-au stabilit următoarele: " Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens. Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010."; - Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-au statuat următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate dauneinterese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011." IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: " (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", iar potrivit art. 4: "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie."

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, al cărei obiect să se încadreze în categoriile limitativ prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Procesul în care a fost formulată sesizarea de față are ca obiect stabilirea drepturilor de pensie ale unei persoane plătite din fonduri publice (fostă grefieră) și se află în curs de soluționare în calea de atac a apelului, în fața unui complet de judecată din cadrul Secției I civile a Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă - dreptul comun în materie -, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Totodată, s-a statuat că problema de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, dificultăți decurgând din neclaritatea normei, din caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal (a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 779 din 5 octombrie 2016, și Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 246 din 10 aprilie 2017).

Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului (a se vedea Decizia nr. 32 din 30 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020).

Prin sesizarea de față, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă se aplică dispozițiile art. 107 alin. (1) sau cele ale art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în ipoteza emiterii unei decizii de recalculare a pensiei pentru un pensionar, fost grefier, prin care se stabilește plata drepturilor actualizate cu o dată anterioară depunerii noii adeverințe privind venituri majorate cu valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, și dacă diferențelor de drepturi de pensie astfel stabilite li se aplică dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație, precum și de la ce dată; de asemenea, întreabă dacă în speță sunt aplicabile prevederile art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil.

În primul rând, formularea în acești termeni a sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nu se circumscrie exigențelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmărește, în realitate, o interpretare și dezlegare de principiu asupra unor norme neclare, lapidare, incoerente, ci, dimpotrivă, pune în discuție însăși identificarea dispozițiilor legale incidente, raportat la situația de fapt a reclamantei.

Or, este atributul instanței de trimitere, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, de a da calificare raportului juridic individual litigios, pe baza elementelor rezultate punctual din situația de fapt a pricinii, în funcție de care să facă aplicarea cadrului normativ incident în materie de drepturi de pensie, printr-o interpretare corelată și adecvată a tuturor normelor de drept relevante, utilizând în mod conjugat metodele curente de interpretare.

Prin urmare, în sesizarea de față, sub aparența cererii de lămurire a unor norme juridice, se urmărește, în realitate, determinarea de către instanța supremă a dispozițiilor legale incidente în situația recalculării drepturilor de pensie ca urmare a emiterii ulterioare de către angajator a unei noi adeverințe de venit, cărora apoi instanța de trimitere să le facă aplicarea pentru o corectă rezolvare a criticilor deduse judecății în apel.

Același viciu de formulare se reține și în privința celei de-a doua chestiuni, prin care instanța de sesizare întreabă dacă pârâta ar putea fi obligată la plata dobânzii legale penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație, precum și de la ce dată și dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil.

Reiterând, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești, de stabilire a normei incidente, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a-i facilita judecătorului eliminarea ambiguităților, impreciziilor ori lacunelor textelor legale, în scopul asigurării unor dezlegări jurisdicționale adecvate și unitare (a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 89 din 4 decembrie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2018, și Decizia nr. 65 din 1 octombrie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018).

Ca atare, se constată că cele două întrebări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se circumscriu necesității unei interpretări in abstracto a unor dispoziții legale neclare, echivoce, neconstituindu-se într-o chestiune de drept în înțelesul art. 519 din Codul de procedură civilă sau al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ci reprezintă, în realitate, o solicitare de determinare a normelor aplicabile cadrului dedus judecății în concret.

O astfel de situație contravine însă exigențelor procedurii hotărârii prealabile, atât celor din reglementarea generală a art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și celor din cea specială instituită prin art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, mecanism procedural care impune ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii, la nivel de principiu, iar nu de indicare a normei care să fie aplicată de către instanța învestită cu judecata litigiului sau de încadrare a situației punctuale din speță într-o normă sau alta (a se vedea și Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017).

În al doilea rând, problemele ridicate au fost dezlegate de instanța supremă prin Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: " Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens. Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010."

Referitor la cea de-a doua întrebare, interpretarea textelor de lege în discuție [art. 1.531 alin. (2) și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil] a fost, de asemenea, realizată, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat deja, de principiu, dar cu caracter obligatoriu, că, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat titularilor unor creanțe prin plata cu întârziere a sumelor ce li se cuveneau, aceștia sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare, care pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețurilor de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri, și anume menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății, în cazul actualizării creanței cu rata inflației, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut în caz de investire a sumelor, dacă acestea ar fi fost plătite la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans).

Culpa sau lipsa ei, în această situație, nu constituie însă o chestiune de drept care să poată fi dezlegată pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței, deoarece ea rămâne esențialmente atașată situației de fapt; așa fiind, revine instanțelor naționale îndatorirea ca, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale dosarului, să evalueze acest aspect (a se vedea Decizia nr. 55 din 24 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 25 martie 2025).

Prin urmare, prezenta sesizare nu poate primi o dezlegare pe fond, având caracter inadmisibil, câtă vreme se tinde, în realitate, la o "delegare" a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere către instanța supremă, îndrituită să dea doar dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să arate normele incidente raportului litigios, a căror aplicare să o realizeze apoi instanța de trimitere (a se vedea și Decizia nr. 63 din 17 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1156 din 29 noiembrie 2022, paragraful 103).

Totodată, așa cum s-a arătat, în raport cu deciziile pronunțate de instanța supremă în mecanismele de unificare a jurisprudenței cu privire la interpretarea prevederilor ce fac obiectul sesizării, răspunsurile la cele două întrebări adresate de instanța de trimitere nu comportă nicio dificultate, judecătorul cauzei fiind ținut să dea dispozițiilor legale subsumate întrebării prealabile sensul ce rezultă fără echivoc din Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și din Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,