ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 255/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.996/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent-șef în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 622/91/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept: Dacă pentru acordarea sporurilor de 50% prevăzute de art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru activitatea desfășurată prin implementarea PNNR se impune un acord de implementare între Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, ca autoritate centrală și ordonator de reforme, și Garda Forestieră Focșani, în calitate de agent de implementare, și dacă funcționarul public ce solicită sporul trebuie să aibă în fișa postului activitatea de implementare PNNR/fonduri europene.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; Alexandrescu A. Alexandru-Aurelian-Andy a depus un punct de vedere asupra raportului.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 12 decembrie 2024, în Dosarul nr. 622/91/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 decembrie 2024 cu nr. 2.996/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 23 iunie 2025. II. Normele legale incidente

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 80/2023, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021): " Art. 1. - (1) Se înființează Garda Forestieră Națională, instituție publică care funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale care răspunde de silvicultură, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru silvicultură. (2) Garda Forestieră Națională are în subordine Gărzile forestiere, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care sunt instituții publice cu personalitate juridică. (...)" " Art. 8. - (...) (2) Salarizarea personalului Gărzii Forestiere Naționale și a Gărzilor forestiere se face în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, corespunzător categoriilor de personal și formei de organizare și finanțare ale instituției, cu respectarea aceluiași nivel de salarizare în cadrul acestor instituții."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): " Art. 16. - (1) Personalul din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect. (...)" " Art. 17. - (...) (2 1 ) Personalul prevăzut la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 50%. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020: " Art. 5. - (1) La nivelul coordonatorilor de reforme și/sau investiții, agențiilor/structurilor de implementare se organizează, în limita cheltuielilor de personal aprobate prin legea bugetului de stat, unități ale căror atribuții vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, respectiv act administrativ intern, în funcție de forma de organizare aleasă pentru unitate. Dimensionarea personalului se face cu respectarea principiilor de gestionare eficientă a fondurilor alocate. Personalul care desfășoară activități în cadrul autorităților publice cu rol în gestionarea și/sau implementarea fondurilor europene, inclusiv în cadrul coordonatorilor de reforme și/sau investiții, beneficiază de prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. (...)" " Art. 6. - (1) La nivelul beneficiarilor de fonduri din PNRR se pot constitui unități de implementare și monitorizare a proiectelor, prin decizie a conducătorului unității în cadrul căreia funcționează unitatea de implementare și monitorizare. Dimensionarea personalului necesar gestionării proiectelor aferente PNRR are loc în funcție de evoluția etapelor de implementare a acestora cu respectarea principiilor de gestionare eficientă a fondurilor alocate. Personalul care desfășoară activități în cadrul unităților de implementare și monitorizare a proiectelor, din cadrul beneficiarilor instituții publice, beneficiază de majorarea prevăzută la art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021 privind stabilirea cadrului instituțional și financiar pentru gestionarea fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de redresare și reziliență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 178/2022, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2021): " Art. 2. - În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) d) acord de implementare - angajament juridic prin care coordonatorul de reforme și/sau investiții încredințează agențiilor de implementare a proiectelor, responsabililor de implementare a investițiilor specifice locale gestionarea investițiilor aferente PNRR, respectiv intermediarilor financiari și administratorilor de scheme de ajutor de stat/de minimis responsabilitatea implementării investițiilor aflate în sarcina lor, după caz, prin care sunt stabilite drepturile și obligațiile părților, precum și termenii și condițiile aplicabile fondurilor europene, în vederea îndeplinirii corespunzătoare a jaloanelor și a țintelor investițiilor ce fac obiectul acordului de implementare, cuprinzând informațiile prevăzute în acordul/decizia de finanțare încheiat/ă între coordonatorul de reforme și/sau investiții și coordonatorul național; (...) j) agenție de implementare a proiectelor - instituție publică finanțată integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, instituție publică finanțată din venituri proprii sau finanțată parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale sau entitate aflată în subordine/coordonare/sub autoritatea ministerelor sau agenției de dezvoltare regională, care are rolul de a implementa investițiile din cadrul PNRR, în numele coordonatorului de reforme și/sau investiții (...)."

Regulamentul-cadru privind criteriile pe baza cărora se stabilește procentul de majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile de înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor și/sau autorităților publice care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau prin Mecanismul de redresare și reziliență, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2023 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 234/2023): " Art. 4. - (1) Personalul din cadrul instituției și/sau autorității publice, nominalizat, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și pentru implementarea proiectelor finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență, pe perioada în care își desfășoară activitatea în aceste condiții, beneficiază de o majorare a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, cu până la 50%, în funcție de timpul efectiv lucrat lunar pentru activitățile proiectului și prevăzute corespunzător în fișa postului, după cum urmează: a) până la 20 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 10%; b) între 21 și 40 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 20%; c) între 41 și 60 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 30%; d) între 61 și 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 40%; e) peste 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 50%. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul XX a solicitat obligarea pârâților Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Focșani la stabilirea și acordarea majorării salariului de bază cu un procent de până la 50% conform dispozițiilor art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Garda Forestieră Focșani a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 12 decembrie 2024, în Dosarul nr. 622/91/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată. IV. Motivele reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, reclamantul ocupă funcția de director al Direcției de implementare și avizare (DIA) în cadrul Gărzii Forestiere Focșani, iar prin Ordinul nr. 2.957/8.11.2022 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor i-au fost delegate unele atribuții corespunzătoare funcției publice de conducere vacante de inspector-șef, gradul II, al Gărzii Forestiere Focșani, calitate în care, în perioada 11.11.2022-31.10.2023, a exercitat funcții de serviciu privind ducerea la îndeplinire a PNRR prin programul de gestionare a împăduririlor. Din data de 1.11.2023 și până în prezent, având funcția de director DIA, a exercitat atribuțiile de șef serviciu împăduriri/reîmpăduriri, conform fișei postului nr. 4; a precizat că sunt incidente și dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020.

Prin Adresa înregistrată de Garda Forestieră Focșani cu nr. 2.461/12.03.2024 reclamantul a solicitat majorarea salariului de încadrare cu 50%, pentru desfășurarea activității de implementare PNRR la Garda Forestieră Focșani.

Prin Adresa nr. 2.461/19.03.2024 Garda Forestieră a comunicat că nu poate soluționa favorabil cererea în lipsa unui acord de implementare între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca autoritate centrală și ordonator de reforme, și Garda Forestieră Focșani, în calitate de agent de implementare, făcându-se referire la Adresa emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 10.415/14.06.2023.

În urma consultării jurisprudenței instanței supreme, instanța de trimitere a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Opinia tribunalului este că, potrivit dispozițiilor legale menționate, reclamantul, în condițiile în care dovedește că, potrivit atribuțiilor stabilite în sarcina sa, a exercitat funcții de serviciu privind ducerea la îndeplinire a PNRR prin programul de gestionare a împăduririlor, este îndreptățit la sporul de până la 50% de care beneficiază personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, cu condiția ca Garda Forestieră Focșani să aibă încheiat acord de implementare cu coordonatorul de reforme, adică să aibă statutul de agenție de implementare.

De asemenea, s-a apreciat că fișa postului trebuie să prevadă activitatea de implementare PNNR/fonduri europene și numărul de ore alocat pentru astfel de proiecte, având în vedere Hotărârea Guvernului nr. 325/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea condițiilor de înființare a posturilor în afara organigramei și a criteriilor pe baza cărora se stabilește procentul de majorare salarială pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, ambele stabilind că personalul din cadrul instituției și/sau autorității publice, nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, pe perioada în care își desfășoară activitatea în aceste condiții, beneficiază de o majorare a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, cu până la 50%, în funcție de timpul efectiv lucrat lunar pentru activitățile proiectului și prevăzute corespunzător în fișa postului, după cum urmează: a) până la 20 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 10%; b) între 21 și 40 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 20%; c) între 41 și 60 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 30%; d) între 61 și 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 40%; e) peste 80 de ore pe lună se acordă o majorare salarială de 50%. VI. Punctele de vedere ale părților

Reclamantul s-a opus sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), din perspectiva Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile legale, arătând că nu există practică neunitară cu privire la chestiunea invocată. A susținut că a condiționa acordarea drepturilor recunoscute de lege de încheierea unui acord este o falsă problemă de drept, rezolvarea litigiului putându-se face în baza principiilor generale ale dreptului și a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În opinia reclamantului, adevărata problemă de drept care s-ar putea pune în discuție este: dacă un drept recunoscut prin lege unei categorii de funcționari publici clar precizate și pentru activitate clar precizată, deci un drept stabilit și recunoscut prin lege, poate fi afectat de o condiție pur potestativă, respectiv de încheierea unui acord la nivelul ministerului.

Pârâta Garda Forestieră Focșani a considerat că se impune sesizarea ÎCCJ, deoarece sporul care se solicită este un drept salarial, așa cum se concretizează la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar potrivit art. 2 din același act normativ nu trebuie să existe o practică neunitară pentru a se sesiza ÎCCJ, ci Înalta Curte să nu fi fost sesizată anterior cu chestiunea de drept care se pune în discuția părților.

Consideră că este cu adevărat o chestiune de drept care face obiectul sesizării ÎCCJ atât raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și la Codul de procedură civilă, fiindcă aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, legea salarizării unitare, trebuie coroborată și cu specificul activității desfășurate prin implementarea programelor PNRR, în sensul în care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este ordonator de credite și ordonator de implementare, iar funcționarii Gărzilor forestiere sunt numai agenți de implementare. Contractele de implementare PNRR care se derulează sunt semnate de către minister - autoritate centrală, însă verificarea de pe teren se face de către Garda forestieră și, atât timp cât nu există acel acord de implementare, reprezentanții instituției nu pot beneficia de drepturile respective. Dacă ministerul nu împuternicește Garda forestieră ca agenții să facă verificări în teren nu se poate dispune acordarea sporului PNRR. În privința fișei postului, în dosarul de față aceasta există, precum și ordinul ministrului în perioada în care reclamantul a fost inspector-șef și, ca atare, acesta răspundea de PNRR în calitate de inspector-șef, așa cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curtea de Apel Galați a transmis practică judiciară relevantă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, respectiv o sentință civilă pronunțată de Tribunalul Vrancea, nedefinitivă, prin care a fost admisă o cerere de chemare în judecată similară și a fost obligată pârâta Garda Forestieră Focșani la calcularea și plata către reclamanți a majorării cu până la 50% a salariului de bază, reținându-se că pârâta, în calitate de angajator, are obligația de a face demersuri pentru a încheia acordul de implementare în scopul determinării întinderii dreptului.

Curțile de apel București, Iași și Ploiești au transmis puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra chestiunii de drept, din care a rezultat opinia unanimă în sensul că: pentru ca funcționarul să poată beneficia de sporul de până la 50% de care beneficiază personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 este necesar ca autoritatea publică angajatoare să fi încheiat acord de implementare cu coordonatorul de reforme, iar reclamatul să dovedească faptul că, potrivit atribuțiilor stabilite în sarcina sa conform fișei postului, a exercitat funcții de serviciu privind ducerea la îndeplinire a PNRR (Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Ploiești).

La nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Oradea, Pitești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara nu a fost identificată practică judiciară relevantă și nici nu au fost comunicate opiniile teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 92 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 31 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii nu poate fi acordată pentru activitatea prestată în luna în care funcționarul a beneficiat de o majorare de până la 50% a salariului de bază pentru activitatea desfășurată pentru realizarea unor proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispozițiile sale aplicându-se cu prioritate potrivit principiului specialia generalibus derogant și urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se indică la art. 4 din ordonanța de urgență.

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând întrunirea acestor cerințe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parțial.

Primele două condiții legale sunt îndeplinite. Cauza în care s-a formulat sesizarea se află pe rolul Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, care judecă pricina în primă instanță conform art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017. Litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu o acțiune formulată de un salariat în contradictoriu cu angajatorul, instituție publică, având ca obiect plata unor drepturi salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

În absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să ridice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și a aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect, s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege.

Prin urmare, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

Aplicând aceste considerente sesizării de față, se observă în primul rând modul lapidar în care instanța de trimitere a motivat încheierea de sesizare, din conținutul acesteia nerezultând interpretările posibile prefigurate de complet și nici dificultățile de interpretare și aplicare a textelor de lege.

Din considerentele încheierii de sesizare rezultă că instanța de trimitere, deși susține că de lămurirea modului de interpretare a prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 depinde soluționarea pe fond a cauzei, în realitate urmărește să afle dacă pentru acordarea sporului de 50% prevăzut de textele legale indicate se impune încheierea unui acord de implementare între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca autoritate centrală și ordonator de reforme, și garda forestieră, în calitate de agent de implementare, și dacă funcționarul public ce solicită sporul trebuie să aibă în fișa postului menționate activități de implementare PNNR/fonduri europene.

Prevederile legale indicate de instanța de trimitere, art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017, reglementează acordarea sporului de 50% personalului din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile și personalului implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență [art. 16 alin. (1)], respectiv personalului care desfășoară activități în cadrul autorităților publice cu rol în gestionarea și/sau implementarea fondurilor europene, inclusiv în cadrul coordonatorilor de reforme și/sau investiții [art. 17 alin. (2 1 )].

În atare situație, pentru determinarea dispoziției legale incidente în cauză, pe baza probelor existente la dosar, instanța de trimitere trebuia mai întâi să stabilească din care dintre cele două categorii de personal face parte reclamantul, Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept neavând posibilitatea de a se substitui tribunalului pentru a identifica norma de drept concretă, aplicabilă litigiului.

Pentru a se stabili legătura dintre dezlegarea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei era necesar ca instanța de trimitere să indice dacă reclamantului i se aplică prevederile art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sau cele ale art. 17 alin. (2 1 ) din același act normativ, pentru a fi clar determinat textul legal a cărui interpretare se solicită de către instanța supremă.

Mai observă Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept că, deși instanța de trimitere ridică problema necesității existenței/menționării în fișa postului reclamantului a activității de implementare PNNR/fonduri europene, din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă că în litigiul cu care este investit Tribunalul Vrancea este necontestat că reclamantul a desfășurat activități de implementare PNNR/fonduri europene, astfel cum rezultă din fișa postului său (fapt susținut de reclamant și recunoscut de pârât). În atare situație, răspunsul la partea finală a întrebării pare a fi irelevant pentru soluționarea litigiului în care s-a formulat sesizarea.

Tot din considerentele încheierii de sesizare se constată că instanța de trimitere, prin punctul de vedere transmis, a indicat că pentru acordarea sporului de 50% se impune încheierea unui acord de implementare între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca autoritate centrală și ordonator de reforme, și garda forestieră, în calitate de agent de implementare, iar funcționarul public ce solicită sporul trebuie să aibă în fișa postului activitate de implementare PNNR/fonduri europene, nefiind în niciun fel indicate eventuale dificultăți întâmpinate de tribunal în interpretarea textelor de lege reținute în cuprinsul hotărârii.

În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că prevederile legale indicate de instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare sunt clare și oferă toate elementele necesare soluționării pricinii.

Nu se poate reține că ar exista o veritabilă dificultate în demersul de interpretare a prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilesc că personalul din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență, precum și personalul prevăzut la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, majorare ce se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect.

Admisibilitatea învestirii instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată cu necesitate la condiția existenței unei chestiuni veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere.

Sintagma "chestiune de drept" nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, având un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței sale sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în linie cu argumentația dezvoltată în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la mecanismul prevăzut de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă în ceea ce privește caracterul veritabil al chestiunii de drept supuse interpretării.

După cum s-a indicat mai sus, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se impune ca problema de drept supusă dezlegării să fie din categoria celor care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare sau contradictorii sau a celor care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice.

Astfel, se constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o chestiune de drept care să fie reală, a cărei dificultate să decurgă din complexitatea, neclaritatea sau dualitatea unui text de lege, dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 17 alin. (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 întrunind condiția de a constitui norme clare, nesusceptibile de interpretări diferite, de natură să nu permită calificarea întrebării instanței de trimitere ca fiind una privitoare la o chestiune de drept reală, aptă să declanșeze mecanismul de intervenție al instanței supreme în asigurarea unei jurisprudențe uniforme.

În ceea ce privește riscul dezvoltării unei jurisprudențe neunitare se constată din punctele de vedere transmise de tribunale și de curțile de apel că acestea interpretează unanim chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, în sensul că: pentru acordarea sporului de 50% se impune încheierea unui acord de implementare între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, autoritate centrală și ordonator de reforme, și garda forestieră, agent de implementare, iar funcționarul public ce solicită sporul trebuie să aibă în fișa postului activitatea de implementare PNNR/fonduri europene.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor în curs de judecată, având un grad de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, sesizarea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,