ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 72/2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Georgiana Toader, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Brăila - Secția I civilă, în Dosarul nr. 767/113/2025.

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Brăila - Secția I civilă a dispus, în Dosarul nr. 767/113/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind: Interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) și ale art. 115 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 101 alin. (5) și art. 102 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în sensul de a se stabili care este momentul de la care se poate dispune reluarea plății pensiei cuvenite funcționarului public femeie, care optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, solicitând în același timp suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă anterior acordată prin decizie de pensionare emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Sesizarea a fost înregistrată la 3 martie 2026, cu nr. 593/1/2026. II. Normele legale incidente

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) În vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 31 august 2024, fiind înlocuită parțial prin Legea nr. 223/2015 și abrogată și înlocuită prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii Art. 114. - (4): Suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor se poate face și la cererea pensionarului, situație în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea. Art. 115. - (1) În sistemul public de pensii, reluarea plății pensiei/indemnizației pentru însoțitor se face, la cerere, după cum urmează: (...) d) de la data suspendării, în cazul pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor, suspendate în temeiul prevederilor art. 114 alin. (4).

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023) Art. 101. - (5): Suspendarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor se poate face și la cererea pensionarului, situație în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea. Art. 102. - (1) În sistemul public de pensii, reluarea plății pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor se face după cum urmează: (...) k) la cerere, de la data suspendării, în cazul pensiei și/sau a indemnizației pentru însoțitor suspendate conform prevederilor art. 101 alin. (1) lit. g) și alin. (5). III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta (fost funcționar public în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală) a contestat decizia nr. (...) din 28 martie 2025 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Brăila în vederea reluării plății pensiei, cu privire la data de la care s-a repus în plată pensia cuvenită reclamantei (1 februarie 2025). În esență, reclamanta solicită ca plata pensiei să fie reluată începând cu data suspendării plății pensiei (1 decembrie 2022), în conformitate cu art. 115 alin. (1) lit. d), cu referire la art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. A arătat reclamanta că a fost înscrisă la pensie anticipată începând cu data de 13 octombrie 2021, în baza deciziei nr. (...) din 23 noiembrie 2021 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila, ulterior fiind emisă, din oficiu, decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. (...) din data de 27 mai 2022, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu plata drepturilor începând cu data de 22 ianuarie 2022.

La data de 10 noiembrie 2022, reclamanta a solicitat Casei Județene de Pensii Brăila suspendarea plății pensiei, motivat de faptul că este în continuare salariată, iar, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021 (paragraful 29), are dreptul să opteze pentru continuarea activității la locul de muncă.

Anterior, reclamanta s-a adresat angajatorului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, solicitând continuarea raporturilor de muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani, cererea fiind aprobată în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021.

Ca urmare a cererii adresate Casei Județene de Pensii Brăila, la data de 8 decembrie 2022 a fost emisă decizia privind suspendarea plății pensiei nr. (...) din 8 decembrie 2022, în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. În cuprinsul deciziei, se face trimitere și la art. 115 alin. (1) lit. d) din legea anterior menționată, în sensul că reluarea plății pensiei se va face începând cu data suspendării.

La data de 28 ianuarie 2025, reclamanta s-a adresat Casei Județene de Pensii Brăila, solicitând reluarea plății pensiei, fiind emisă decizia nr. (...) din 28 martie 2025 prin care s-a dispus repunerea în plată a pensiei începând cu data de 1 februarie 2025, în baza art. 102 alin. (1) lit. k) și alin. (2) din Legea nr. 360/2023, cu referire la paragraful nr. 29 din Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Casa Județeană de Pensii Brăila a solicitat respingerea contestației, considerând că, în situația reclamantei, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, în special ca urmare a considerentelor reținute prin paragrafele nr. 28 și 29, atât timp cât reclamanta a continuat raportul de serviciu, nu putea solicita în același timp și plata pensiei, iar reluarea plății pensiei de la data suspendării ar însemna negarea considerentelor reținute de Curtea Constituțională. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța de trimitere a arătat că, astfel cum rezultă din paragraful 29 al Deciziei Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, în măsura în care funcționarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.

Însă, arată instanța de trimitere, Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021 nu are în vedere situația în care, anterior formulării și aprobării de către angajator a continuării raporturilor de serviciu, reclamanta solicitase înscrierea la pensie, iar ulterior, la cererea acesteia, plata pensiei a fost suspendată de către casa de pensii, ținând cont de opțiunea funcționarului public femeie de a continua activitatea.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024, referitor la interpretarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, a stabilit că, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei.

Interpretarea astfel dată de instanța supremă a devenit obligatorie de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (29 ianuarie 2025), reclamanta din cauză solicitând reluarea plății pensiei la data de 28 ianuarie 2025.

În continuare, în susținerea punctului de vedere, instanța de trimitere reține considerentele de la paragrafele 69 și 70 din Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 114 alin. (4) și art. 115 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 101 alin. (5) și art. 102 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 360/2023, instanța de trimitere consideră că reluarea plății pensiei trebuie dispusă începând cu data suspendării.

Față de toate cele expuse anterior, instanța de trimitere apreciază că nu este lămurită situația în care angajatorii-instituții publice nu au procedat, anterior publicării Deciziei nr. 91 din 25 noiembrie 2024, în sensul în care dispozițiile Codului administrativ au fost interpretate de instanța supremă, iar funcționarul public a fost menținut în activitate, primind salariul.

Astfel, există în opinia instanței de trimitere un vid legislativ, întrucât temeiul suspendării plății pensiei, respectiv art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, dă dreptul solicitantului, fără excepții, la reluarea plății pensiei începând cu data suspendării, însă o astfel de ipoteză ar duce la situația în care pentru aceeași perioadă pensionarul să încaseze și pensia, și salariul, contrar argumentelor reținute de Curtea Constituțională. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta a depus la dosar un punct de vedere prin care arată, în esență, că dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt clare și obligă casa județeană de pensii să emită decizia de repunere în plată a pensiei, începând cu data suspendării.

Intimata nu a formulat punct de vedere scris cu privire la sesizarea instanței supreme, însă s-a reținut că reprezentantul instituției, prezent la termenul de judecată, a fost de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea lămuririi problemei de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanță cu privire la soluționarea sesizării:

Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost admisă sesizarea formulată, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și s-a stabilit că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei."

Decizia nr. 176 din 19 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 4 iulie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă, în ceea ce îi privește pe funcționarii publici de sex feminin, dreptul la pensie poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani."

Decizia nr. 306 din 15 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 29 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: " Dacă dispozițiile art. 67 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, își produc efectele și în condițiile în care funcționarul public care a obținut anterior o decizie pentru pensionare anticipată parțială - necomunicată la plată - formulează, ulterior emiterii acesteia, dar anterior emiterii deciziei de pensionare pentru limita de vârstă, întemeiată pe art. 67 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cerere privind aplicarea art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Dacă termenul de 2 luni, prevăzut de art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, pentru formularea cererii de menținere în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu, este un termen fix sau un termen-limită, în sensul că poate fi formulată o asemenea cerere și anterior perioadei de 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau este necesar ca respectiva cerere să fie formulată exact cu 2 luni înainte de această dată." IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, și ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma "condiții de vârstă standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1). "

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la prima condiție legală se reține că aceasta este îndeplinită, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Brăila - Secția I civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu judecarea cererii formulate de un fost funcționar public, obiectul cauzei vizând stabilirea și plata unor drepturi de pensie ale unei categorii de angajați cuprinse în sfera personalului plătit din fonduri publice.

Chestiunea sesizată, conform conținutului întrebării adresate de instanța de trimitere, este chiar cea dedusă judecății, verificându-se astfel și condiția de admisibilitate a legăturii de determinare, respectiv aceea conform căreia de chestiunea sesizată să depindă soluționarea cauzei pe fond.

În ceea ce privește condiția ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o veritabilă chestiune de drept, susceptibilă unei dezlegări de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudența neunitară, precum și condiția nestatuării anterioare, se constată o serie de neregularități, care fac demersul inadmisibil.

Sub cel dintâi aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin adoptarea căreia s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale/drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În acest context, se cuvine subliniată împrejurarea că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex.

În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza funcția constituțională a instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

În concret, instanța de trimitere solicită lămurirea chestiunii de drept privind modul de interpretare și aplicare, în lumina Deciziei nr. 91 din 25 noiembrie 2024, a dispozițiilor art. 114 alin. (4) și ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 101 alin. (5) și art. 102 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 360/2023, în sensul de a se stabili care este momentul de la care se poate dispune reluarea plății pensiei cuvenite funcționarului public femeie, care optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, solicitând în același timp suspendarea plății pensiei pentru limită de vârstă anterior acordată prin decizie de pensionare emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Constată instanța supremă că, în cauză, nu se poate aprecia că există un vid legislativ, așa cum a reținut instanța de trimitere, atât timp cât norma solicitată a fi dezlegată - care nu are un caracter neclar, incomplet sau echivoc, după cum însăși încheierea de sesizare subliniază - poate fi interpretată prin coroborarea cu alte texte normative.

În realitate, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile; dubiul de interpretare și aparenta dificultate a problemei de drept pot fi surmontate printr-o interpretare adecvată și corelată a normelor de drept stabilite ca fiind incidente cauzei, în consens cu reperele jurisprudențiale reflectate în deciziile obligatorii pronunțate de instanța supremă și de instanța de contencios constituțional.

Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficiente preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

Așadar, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanțelor naționale suficiente repere interpretative - inclusiv prin considerentele cu caracter de principiu -, pentru soluționarea cauzelor cu care au fost învestite.

Or, examenul deciziilor interpretative pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare în legătură cu chestiuni de drept similare relevă împrejurarea că instanța supremă a oferit deja suficiente repere pentru interpretarea și aplicarea unitară a normelor legale în discuție, care se impun a fi respectate și valorificate, mutatis mutandis, de către instanța de trimitere în cauza cu care aceasta a fost învestită, aplicarea concretă și efectivă a legii constituind atributul său constituțional exclusiv.

Astfel, în evaluarea dificultății chestiunii de drept se cuveneau a fi observate aspectele importante ce au fost clarificate prin Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în lămurirea unor chestiuni de drept, care, chiar dacă se referă la interpretarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit totodată, în mod corelat, că suspendarea plății pensiei nu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcție publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcționarului public.

Prezintă relevanță următoarele statuări de principiu: " 68. Așadar, din perspectiva stabilirii consecințelor dobândirii calității de pensionar ca urmare a deschiderii dreptului la pensie, se constată că emiterea deciziei de pensionare conduce la încetarea de drept a raportului de funcție publică. 69. Din perspectiva consecințelor suspendării plății pensiei raportat la calitatea de pensionar deja dobândită, se constată că, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, suspendarea plății pensiei se poate face și la cererea pensionarului, situație în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea. 70. Or, emiterea unei decizii de pensionare la solicitarea funcționarului, decizie care a fost ulterior suspendată la cererea sa, chiar dacă nu ar fi produs efectul specific al plății pensiei în favoarea sa, reprezintă o opțiune pentru deschiderea dreptului la pensie, în defavoarea menținerii raportului de funcție publică. (...) 73. Prin urmare, se conchide că suspendarea plății pensiei nu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcție publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcționarului public."

Pe de altă parte, problema constituționalității dispozițiilor legale referitoare la încetarea de drept a raportului de serviciu din perspectiva posibilității femeii funcționar public de a solicita continuarea acestuia în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani, a fost analizată de Curtea Constituțională, în mai multe rânduri (Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, Decizia nr. 891 din 16 decembrie 2021), prin considerente decizorii statuându-se că dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați.

În acest sens, edificatoare sunt paragrafele nr. 28 și 29 din Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021 a Curții Constituționale, în care se stipulează, pe de o parte, că, la împlinirea vârstei legale de pensionare, femeia are dreptul să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați și, pe de altă parte, că dreptul la pensie nu poate fi solicitat simultan cu opțiunea pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute pentru bărbați: " 28. Prin urmare, încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării raportului de serviciu ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați la acea dată. 29. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcționarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. (...)"

Împrejurarea invocată de instanța de trimitere, potrivit căreia instituția publică angajatoare nu a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu, ci a acceptat continuarea lui, deși erau emise decizii de pensionare și de suspendare a plății pensiei, reprezintă doar o circumstanță particulară a cauzei. Or, interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Reiterând, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de interpretare și aplicare a legii; judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.

Concluziv, sesizarea vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile nu îndeplinește condițiile de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni dificile de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu și la nestatuarea anterioară de către instanța supremă, în înțelesul dat acestora conform jurisprudenței consolidate a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prezenta sesizare nu poate primi o dezlegare pe fond, așa încât, în temeiul art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (7) din Codul de procedură civilă,