Decizia nr. 46/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 367/111/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă în Dosarul nr. 367/111/2024 privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, beneficiază de pensie de serviciu personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, care, la data împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzută de lege, se află într-o altă categorie de pensie din sistemul public (pensie anticipată parțială/pensie de invaliditate etc.).

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a dispus prin Încheierea din 9 decembrie 2025, în Dosarul nr. 367/111/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 10 februarie 2026 cu nr. 265/1/2026. II. Normele legale incidente

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, completată prin Legea nr. 130/2015, forma în vigoare la data cererii de înscriere la pensie de serviciu a reclamantei, denumită în continuare Legea nr. 567/2004 " Art. 68 5 . - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 , precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. (2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală. (...) (7) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică și de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile, în procent, din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate. (8) De prevederile alin. (7) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul INEC, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, din motive neimputabile acestora."

Este de menționat că, în forma inițială, se prevedea, la art. 68, că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu. De pensia de serviciu beneficiază și personalul auxiliar cu o vechime între 20 și 25 de ani în această funcție.

Ulterior, după mai multe modificări, normele referitoare la pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Însă, prin dispozițiile Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice (Legea nr. 130/2015), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, respectiv prin art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, s-a revenit la soluția legislativă anterioară.

Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare " Art. VI. - Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 68 5 , alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins: " Art. 68 5 . - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 , precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 48 de luni consecutive de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexă, și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.» 2. La art. 68 5 , alineatul (3) se abrogă. 3. La art. 68 5 , alineatul (7) se modifică și va avea următorul cuprins: " (7) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică și de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică, precum și în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile cu caracter permanent din ultimele 48 de luni consecutive de activitate, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC.»"

Legea nr. 24/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, cu modificările ulterioare " Art. V. - (1) Persoanele prevăzute la art. 211 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, la art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 361/2023 privind personalul Curții Constituționale, cărora le-au fost emise decizii de pensionare anterior datei de 2 martie 2026, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor în temeiul cărora au fost emise. (...)"

Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, denumite în continuare Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 " Art. 2. - (1) Beneficiază de pensie de serviciu următoarele persoane: a) care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 3 alin. (2) din Lege, de personal de specialitate criminalistică și de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 din Lege, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, au vârsta de 60 de ani și au o vechime în specialitate de cel puțin 25 de ani; b) care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 3 alin. (2) din Lege, de personal de specialitate criminalistică și de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 din Lege, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, au vârsta de 60 de ani și au o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani; c) care la data solicitării pensiei de serviciu nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, dar care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: au o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, vârsta de 60 de ani, iar eliberarea din funcție a fost din motive neimputabile acestora, potrivit art. 68 5 alin. (7) și (8) din Lege. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor cu nr. 367/111/2024, contestatoarea persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B anularea deciziei nr. (...) privind respingerea acordării pensiei de serviciu, cu consecința menținerii atât a pensiei de asigurări sociale, cât și a pensiei de serviciu acordate prin decizia nr. (...), astfel cum a fost modificată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. (...) a fost înscrisă la pensie anticipată parțială, începând cu data de 29 decembrie 2020.

Prin decizia nr. (...) privind acordarea pensiei de serviciu în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 i-au fost stabilite drepturi de pensie de asigurări sociale în cuantum de (...) lei și pensie de serviciu în cuantum de (...) lei. La stabilirea drepturilor de pensie de serviciu s-a avut în vedere faptul că beneficiază de o vechime de 24 de ani în funcția de grefier arhivar și i s-a aplicat un procent de diminuare de 1%, conform art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Ulterior, a fost emisă decizia nr. (...) privind respingerea acordării pensiei de serviciu în baza art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, prin care i-a fost anulată pensia de serviciu stabilită anterior, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime prevăzute de art. 68 5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, în sensul că nu are o vechime în specialitate de cel puțin 25 de ani.

Or, în mod nelegal, casa de pensii a emis decizia nr. (...), prin care a respins retroactiv cererea de acordare a pensiei de serviciu, cu toate că legislația aplicabilă în materie nu a suferit modificări.

Prin Sentința civilă nr. 86/LM din 29 ianuarie 2025, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis contestația și s-a dispus anularea deciziei nr. (...).

În motivare, din analiza coroborată a dispozițiilor art. 68 5 alin. (1), (2), (7) și (8) din Legea nr. 567/2004 s-a reținut că situația contestatoarei se circumscrie ipotezei reglementate distinct de legiuitor în alin. (2), în condițiile în care aceasta dovedește o vechime în specialitate de 24 de ani.

Este adevărat că alin. (7) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 face referire la ipoteza prevăzută de alin. (1) privind beneficiarii care dovedesc o vechime în specialitate de 25 de ani și vârsta standard de pensionare prevăzută de lege, însă nu poate fi ignorată trimiterea expresă din alin. (2).

Interpretarea coroborată a textelor de lege incidente converg spre aceeași concluzie în sensul că, în speță, contestatoarea este îndreptățită să beneficieze de pensie de serviciu în baza dispozițiilor Legii nr. 567/2004, completată prin Legea nr. 130/2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației.

În motivarea apelului s-a arătat că, raportat la dispozițiile art. 68 5 alin. (1), (7) și (8) din Legea nr. 567/2004, doar persoanele cu o vechime în specialitate de 25 de ani în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație.

Per a contrario, cei cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu pot beneficia de pensie de serviciu, dacă, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupație.

Intimata putea beneficia de pensie de serviciu doar dacă ar fi solicitat pensionarea din funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor. Or, la data acordării pensiei de serviciu beneficia de drepturi de pensie anticipată parțial și nu avea vechime în specialitate de 25 de ani.

Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești care nu are o vechime în specialitate de 25 de ani și nu a solicitat pensia de serviciu din această funcție (în speță, contestatoarea beneficiind de pensie anticipată parțială la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu) nu poate beneficia de pensie de serviciu, în același sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale, anume Decizia nr. 414/2023.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea căii de atac formulate.

În cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat ca fiind admisibilă sesizarea instanței supreme în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, domeniul de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este conturat prin art. 1, aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

În această materie s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevăd următoarele: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu dispozițiile Codului de procedură civilă, cum se statuează expres prin art. 4 din ordonanța de urgență sus-menționată.

Prin urmare, procedura de sesizare a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: a) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; b) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; c) existența unei chestiuni de drept veritabile de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În speță, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, obiectul litigiului îl reprezintă anularea unei decizii privind respingerea cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 567/2004 și obligarea casei de pensii de a menține în plată pensia de serviciu acordată prin decizia emisă anterior.

Procesul se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, în calea de atac a apelului, prima condiție legală de admisibilitate a sesizării fiind îndeplinită.

Reclamanta a fost angajată timp de 24 de ani și 3 luni în funcția de grefier arhivar la Tribunalul Bihor, a beneficiat de pensie de serviciu în perioada 2021-2023, iar prin decizia de pensie contestată a fost revizuită decizia de înscriere la pensie de serviciu, considerându-se că reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru înscrierea la această categorie de pensie.

Așadar, este îndeplinită și condiția ca reclamanta să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, litigiul privind stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept ce ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se observă că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept veritabilă și serioasă, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

Caracterul veritabil și serios al problemei de drept presupune existența unei norme susceptibile de interpretări diferite, sens în care se impune declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

În speță, chestiunea de drept în discuție are legătură cu soluționarea cauzei, de modul de interpretare a normei juridice depinzând însuși obiectul concret al pretențiilor deduse judecății.

Analizând potențialul acestei dispoziții de a genera interpretări diferite, este de reținut că, referitor la această problemă de drept, în practica judiciară s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani nu poate beneficia de pensie de serviciu, dacă la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 567/2004 se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii (pensie anticipată/pensie de invaliditate etc.), și nu în activitate.

În cea de-a doua opinie s-a reținut că acest personal, având o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, poate beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei prevăzute de lege, chiar dacă nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Prin urmare, norma este susceptibilă de interpretare neunitară.

Examenul jurisprudențial a relevat că nu s-a cristalizat o practică unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei jurisprudențe neunitare.

Luând în considerare dificultatea de interpretare generată de dispozițiile legale, care prefigurează apariția unei practici neunitare, deja identificată în jurisprudența națională, instanța de trimitere a apreciat chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Verificând condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra acestei chestiuni de drept, se constată că este îndeplinită și această condiție întrucât, până în prezent, instanța supremă nu s-a pronunțat pe calea unui recurs în interesul legii și nici printr-o hotărâre prealabilă, neexistând la acest moment un recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al Completului de judecată

Opinia completului de judecată este în sensul că de pensie de serviciu în baza dispozițiilor art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, introduse prin Legea nr. 130/2015, beneficiază doar personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, care, la data solicitării pensiei, are această calitate.

Din analiza art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 și a art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 rezultă că, pentru a beneficia de pensie de serviciu conform art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, petentul trebuie să aibă la data solicitării pensiei de serviciu calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, vechimea minimă în specialitate de 25 de ani și vârsta de pensionare prevăzută de această lege.

Totodată, beneficiază de pensie de serviciu conform alin. (2) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de această lege, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care are o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani și este în activitate la momentul formulării cererii de pensionare, așa cum se specifică și la art. 2 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004: "care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate".

Cât privește alin. (7) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod distinct situația persoanelor care, la data solicitării pensiei de serviciu, nu mai au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea (au avut/au o altă ocupație, inclusiv beneficiari ai unor alte categorii de pensii), acestora fiindu-le recunoscut dreptul de a beneficia de pensie de serviciu dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: au o vechime în specialitate de cel puțin 25 de ani, vârsta de pensionare prevăzută de această lege, iar eliberarea din funcție a fost din motive neimputabile acestora. VI. Punctul de vedere al părților

Apelanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitat sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunii de drept în discuție.

Astfel, în cauză, este îndeplinită condiția ca problema de drept să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege (art. 68 5 din Legea nr. 567/2004), respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, având în vedere interpretările contradictorii ale instanțelor de judecată.

S-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești care nu are o vechime în specialitate de 25 de ani și nu a solicitat pensia de serviciu din această funcție (în speță, contestatoarea fiind în pensie anticipată parțială la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu) nu poate beneficia de pensie de serviciu, în acest sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 414/2023.

Totodată, apelanta a arătat că există dificultăți de interpretare a dispozițiilor legale invocate, acestea fiind interpretate diferit, chiar controversat, de către instanțele de judecată.

Intimata a arătat că nu se opune sesizării instanței supreme; totodată, a învederat că interpretarea apelantei este una total eronată, în contextul în care la data acordării pensiei de serviciu nu avea o altă ocupație, ci era pensionară, beneficiind de drepturi de pensie anticipată parțială de asigurări sociale, conform Deciziei nr. (...), ca urmare a contribuției la sistemul public de pensii.

Raportat la art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 și art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, problema de drept nu ridică dificultate sau complexitate de interpretare sau abordare, fiind clară dispoziția legală incidentă, instituind fără echivoc temeiul demersului său judiciar.

De asemenea, în contextul în care era beneficiara pensiei anticipate parțiale, având în vedere stagiul de contributivitate realizat (altul decât cel cu privire la pensia de serviciu în discuție), iar statutul de pensionar nu reprezintă o ocupație, pensia fiind un drept financiar raportat la perioada de contributivitate, nu poate fi exclusă pensia de serviciu, ci, din contră, aceste două tipuri de pensie coexistă, în acest sens invocând Decizia nr. 9/9.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1.162/114/2022.

Intimata a mai precizat că în niciunul dintre dosarele cu privire la care există o practică neunitară nu se regăsește situația juridică identică cu a sa. Astfel, a beneficiat o perioadă de doi ani de pensie de serviciu, iar, ulterior, fără a se modifica niciun temei de drept, casa de pensii și-a reconsiderat poziția, apreciind că nu are dreptul de a beneficia de pensia de serviciu, solicitând restituirea tuturor sumelor astfel încasate, situație care încalcă stabilitatea și predictibilitatea veniturilor unui pensionar. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă.

Prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere a apreciat că din practica identificată la nivelul instanțelor naționale s-au conturat două opinii.

Într-o primă opinie s-a considerat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, nu poate beneficia de pensie de serviciu dacă, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 567/2004, nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 524/16.02.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 7.891/109/2021, definitivă prin Decizia civilă nr. 4.812/17.11.2022 a Curții de Apel Pitești, s-a respins contestația formulată de petentă, reținându-se că, deși avea la împlinirea vârstei de 60 de ani vechimea în specialitate între 20 și 25 ani, aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, întrucât, la împlinirea vârstei cerute de acest text de lege, nu mai avea calitatea de personal auxiliar de specialitate, ci pe cea de pensionar în sistemul public de pensii (pensie anticipată).

Pe de altă parte, s-a arătat că petenta nu poate beneficia de pensie de serviciu nici din perspectiva dispozițiilor alin. (7) al aceluiași articol, întrucât nu este întrunită ipoteza normei cuprinsă în acest text de lege, respectiv nu îndeplinește condiția de vechime de 25 de ani în specialitate prevăzută la alin. (1), chiar dacă, la momentul solicitării, a îndeplinit condiția de vârstă, dată la care era deja pensionată în sistemul public de pensii.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, poate beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la împlinirea vârstei de pensionare nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

În acest sens, prin Sentința civilă nr. 725/7.10.2022, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.162/114/2022, definitivă prin Decizia civilă nr. 9/9.01.2023 a Curții de Apel Ploiești, s-a reținut că prevederile art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 reprezintă o dispoziție edictată de legiuitor în favoarea persoanelor care beneficiază de pensia de invaliditate, care își vor păstra toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta la data recunoașterii dreptului la pensia de serviciu, și nu o dispoziție menită să le creeze acestor persoane o situație defavorabilă, în sensul că nu pot beneficia de pensia de serviciu anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, în situația în care li s-a recunoscut anterior dreptul la pensia de invaliditate.

Prin urmare, s-a dispus înscrierea la pensia de serviciu a petentei care, la data cererii de înscriere la această categorie de pensie, avea vârsta prevăzută de Legea nr. 567/2004 (de 60 de ani), o vechime în specialitate de 24 de ani și 8 luni și se afla în pensie de invaliditate.

Tot în același sens s-a menționat și în Sentința civilă nr. 407/24.03.2016, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2.851/102/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 466/A/19.09.2016 a Curții de Apel Târgu Mureș. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

La nivelul instanței supreme prezintă relevanță următoarele: - Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; - Decizia nr. 25 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 15 iunie 2020; - Decizia nr. 28 din 3 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019; - Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019.

Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate a art. 68 5 alin. (2) și (7) din Legea nr. 567/2004, prin deciziile nr. 837 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 16 martie 2018, nr. 28 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 10 aprilie 2019, și nr. 414 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 23 octombrie 2023, reținându-se că, în considerarea situației specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât și printr-un mod de calcul și cuantum diferite ale pensiilor.

Acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare numai acelora care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani ca personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și ca personal care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice nu poate conduce la constatarea unor discriminări pentru cei pensionați și privilegii pentru cei încă nepensionați, așa cum susține autoarea excepției. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea inițială are ca obiect anularea unei decizii de pensionare, astfel încât pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 61/2024, Decizia nr. 71/2024, Decizia nr. 89/2024, Decizia nr. 96/2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Totodată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, subzistă condiția de admisibilitate ca sesizarea să vizeze o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi "lămurită", deci care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu. În preambulul actului normativ menționat anterior se arată, de altfel, expres că "măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, obiectul procedurii pentru pronunțarea hotărârii prealabile este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, de un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară (Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017, Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Prin urmare, din încheierea de sesizare a instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, la fel ca și în cazul unei sesizări întemeiate pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit art. 520 din același cod, cu care dispozițiile ordonanței de urgență se completează, este necesar să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita. Cerința normei impune ca punctul de vedere al instanței să întrevadă explicit și care este pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu.

Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de față nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare.

În acest sens, se observă din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în circumstanțele litigiului dedus judecății.

Din modalitatea de formulare a punctului de vedere rezultă că instanța de trimitere identifică fără probleme ipotezele avute în vedere de legiuitor, indicând totodată în ce condiții și în ce situații sunt realizate aceste ipoteze.

Astfel, fiecare alineat al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 face referire expresă la o situație distinctă (ipoteză), căreia îi sunt impuse anumite condiții minime de vechime în specialitate și vârstă, justificându-se în ce condiții și în ce măsură sunt incidente dispozițiile legale, neexistând un temei de aplicare parțială sau combinată a acestora.

Potrivit art. 68 5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, legiuitorul a instituit în mod expres dreptul la pensie de serviciu pentru persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și vechime prevăzute la alin. (1) exclusiv în funcția de personal auxiliar de specialitate, chiar dacă, la data pensionării, acestea au o altă ocupație.

Reglementând ipoteza de la alin. (7), legiuitorul a urmărit ca personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate să beneficieze de o pensie de serviciu, dar cu respectarea întocmai a celor două condiții cumulative, respectiv condițiile de vârstă și de vechime.

Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a include în categoria beneficiarilor pensiei de serviciu și persoanele cu vechime în specialitate între 20 și 25 de ani care nu mai erau în funcție la momentul solicitării acestei pensii, ar fi menționat în mod expres acest lucru în dispozițiile alin. (7) ale art. 68 5 , făcând trimitere atât la alin. (1), cât și la alin. (2), însă legiuitorul a făcut trimitere doar la alin. (1) al art. 68 5 .

Din interpretarea literală și teleologică a normei introduse prin art. I din Legea nr. 130/2015 (a se vedea expunerea de motive a inițiatorilor legii) rezultă că scopul legiuitorului a fost acela de a proteja cariera profesională desfășurată de personalul auxiliar, fără a condiționa dreptul la pensia de serviciu de menținerea în activitate la momentul pensionării, însă pentru nașterea acestui drept este necesară îndeplinirea cerinței unei vechimi minime de cel puțin 25 de ani în specialitate.

În susținerea clarității textelor de lege și a facilității în interpretarea acestora sunt de menționat și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004, în cadrul cărora la art. 2 alin. (1) lit. b) se menționează că, în cazul persoanelor cu vechime în specialitate între 20-25 de ani, beneficiarii trebuie să aibă calitatea de personal auxiliar de specialitate la data solicitării pensiei de serviciu.

Prin urmare, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și punctul de vedere clar exprimat al instanței de trimitere relevă o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

În ceea ce privește examenul jurisprudențial efectuat se reține că simpla existență a unor soluții jurisprudențiale izolate nu poate duce la concluzia posibilității dezvoltării unei jurisprudențe neunitare, cu atât mai mult cu cât în hotărârile menționate erau invocate situații de fapt particul