ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 29/2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.058/99/2023* și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept: Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcții publice, conform art. 406 și 407 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcțiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale, are loc doar în cazul autorităților centrale, astfel cum susține pârâtul, sau și în cazul celorlalte autorități și instituții publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iași; În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unității Militare 02543 Iași în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcție publică?; respectiv Unitățile militare fac parte din autoritățile avute în vedere de dispozițiile art. 369, 370, 382 și 406 din Codul administrativ, care au obligația transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondența dintre posturile de natură contractuală și posturile aferente funcțiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuțiile prevăzute în fișa postului de natură contractuală deținut anterior și transformat în post aferent unei funcții publice sau raportat la atribuțiile efectiv îndeplinite de către angajat?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizărilor

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.058/99/2023*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024"), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcții publice, conform art. 406 și 407 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcțiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naționale, are loc doar în cazul autorităților centrale, astfel cum susține pârâtul, sau și în cazul celorlalte autorități și instituții publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iași. În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unității Militare 02543 Iași în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcție publică?"

Sesizarea a fost înregistrată la 26 martie 2025 cu nr. 699/1/2025.

Prin Încheierea din 25 februarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea instanței supreme, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Unitățile militare fac parte din autoritățile avute în vedere de dispozițiile art. 369, 370, 382 și 406 din Codul administrativ, care au obligația transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondența dintre posturile de natură contractuală și posturile aferente funcțiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuțiile prevăzute în fișa postului de' natură contractuală deținut anterior și transformat în post aferent unei funcții publice sau raportat la atribuțiile efectiv îndeplinite de către angajat?"

Sesizarea a fost înregistrată la 1 aprilie 2025 cu nr. 735/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 699/1/2025, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019" sau "Codul administrativ")

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal la 24.02.2023, cu nr. 1.058/99/2023, reclamanta AAA (fostă BAA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale ("MApN"), Unitatea Militară 02543 Iași ("UM 02543 Iași"), Direcția generală management resurse umane a MApN ("DGMRU a MApN"), toți prin Direcția generală juridică a MApN, obligarea acestora la: (i) transformarea postului de natură contractuală de consilier juridic, ocupat de reclamantă, în funcție publică, conform clasei și gradului profesional ale funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor, începând cu 6.12.2019; (ii) emiterea ordinului de numire în funcția publică rezultată în urma transformării postului de natură contractuală ocupat, în condițiile art. 406, 407 și ale art. 612 din Codul administrativ; (iii) obligarea pârâților la stabilirea pentru reclamantă a drepturilor salariale corespunzătoare funcției publice conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017"), precum și (iv) obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre salariile efectiv încasate de reclamantă și cele corespunzătoare funcției publice rezultate, începând cu 6.12.2019.

Potrivit susținerilor reclamantei, așa cum rezultă din art. 406, 407, 370 și 464 din Codul administrativ, este în sarcina conducătorului autorității/instituției publice în cadrul căreia se află personal angajat în baza unui contract individual de muncă și care prestează activități care implică puterea publică obligația de a întreprinde măsuri privind transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, cu toate consecințele care decurg din această operațiune. Obligația reiese din formularea normelor precitate, acestea fiind norme imperative.

Reclamanta invocă, totodată, art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, arătând că trebuia să fie numită în funcția publică până la 6.12.2020, astfel că este îndreptățită inclusiv la plata diferenței dintre salariile efectiv încasate și cele datorate - corespunzătoare funcției publice pe care ar fi trebuit să o ocupe, de la data anterior menționată.

Pârâtul MApN a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că prevederile Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 346/2006"), și cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 nu permit efectuarea demersurilor solicitate de reclamantă.

Din art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) ale Legii nr. 346/2006, rezultă că funcțiile publice din cadrul MApN pot fi stabilite exclusiv în structurile centrale ale acestuia, doar acestea putând fi încadrate în prevederile art. 369 din Codul administrativ, ca făcând parte din autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale menționate la lit. a) a art. 7 alin. (1) indicat. Angajatorul reclamantei nu este parte componentă a structurilor centrale ale MApN, fiind o structură subordonată uneia centrale, respectiv Direcției domenii și infrastructuri, comandantul acestei unități militare fiind șeful Centrului de domenii și infrastructuri nr. 5 Iași.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Dosar nr. 2.845/105/2022*

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. 2.845/105/2022* (în urma soluționării conflictului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4.352 din 4 octombrie 2023), reclamantele BB și CC, în contradictoriu cu pârâții MApN, MApN - Unitatea Militară 02494 Ploiești ("UM 02494 Ploiești"), MApN - Unitatea Militară 01991 Târgșoru Nou ("UM 01991 Târgșoru Nou") și DGMRU a MApN, toți prin Direcția generală juridică a MApN, au solicitat obligarea pârâților: (i) să stabilească posturile contractuale și să transforme posturile contractuale pe care le ocupă ca funcții publice de stat - consilier juridic - corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 5.07.2019, și să comunice Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ("ANFP") modificările intervenite; (ii) să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcțiile publice de stat astfel stabilite, în condițiile prevăzute de art. 612 din Codul administrativ, începând cu 5.07.2019; (iii) să achite diferența dintre salariile efectiv încasate și cele datorate, corespunzătoare funcției publice rezultate în condițiile menționate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație, începând cu 5.07.2019 până la data plății efective.

Prin Sentința nr. 68 din 9 februarie 2024, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal a obligat pârâții: să stabilească și să transforme posturile contractuale ocupate de reclamante ca funcții publice teritoriale - consilier juridic, corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 1.01.2020, și să comunice ANFP modificările intervenite; să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcțiile publice stabilite, începând cu 1.01.2020; să achite diferența diferenței dintre salariile efectiv încasate de reclamante și cele datorate, corespunzătoare funcțiilor publice ce urmează a fi stabilite, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței fiecărei obligații de plată, până la data plății efective.

Prima instanță a reținut incidența, în drept, a art. 406, 407, 612 și art. 370 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, arătând că, ulterior intrării în vigoare a Codului administrativ, autoritățile și instituțiile publice aveau obligația stabilirii de funcții publice în cazul în care în statele de funcții aveau stabilite posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor prerogative dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, de putere publică, cu excepțiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește apărarea potrivit căreia funcțiile publice sunt de stat, teritoriale și locale potrivit Codului administrativ și Legii-cadru nr. 153/2017, iar funcțiile publice din MApN sunt funcții publice de stat, regăsindu-se doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului), astfel că personalul civil contractual din unitățile militare de subordonare centrală ale MApN nu poate fi salarizat decât pe funcții contractuale din unitățile bugetare de subordonare centrală, s-a reținut că nu există niciun temei de drept care să excludă personalul contractual încadrat în unitățile militare de la aplicarea art. 406 și 407 din Codul administrativ, singurele excepții fiind cele reglementate în cuprinsul art. 382 din același act normativ, care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici, reclamantele neregăsindu-se printre acestea din urmă. Curtea de apel a mai reținut că se pot înființa funcții publice în unitățile militare din cadrul MApN, având în vedere art. 369 lit. a) din Codul administrativ.

În raport cu clasificarea conținută de art. 383 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, instanța de fond a apreciat că funcțiile publice pe care urmează a fi încadrate reclamantele nu sunt funcții de stat, având în vedere că acestea nu se regăsesc în cadrul ministerului, ci în cadrul unei instituții publice aflate în subordinea MApN, astfel încât funcțiile sunt teritoriale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantele BB și CC, cât și pârâții MApN prin Direcția generală juridică și UM 02418 București, UM 02494 Ploiești și UM 01991 Târgșoru Nou, toate prin MApN - Direcția generală juridică, toți recurenții criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs a recurentelor-reclamante s-a arătat că în mod eronat prima instanță a apreciat că funcțiile publice pe care urmează a fi încadrate sunt teritoriale, și nu de stat, cât timp, față de art. 385 alin. (2) din Codul administrativ, unitățile militare nu se circumscriu instituțiilor enumerate expres și limitativ în textul de lege, astfel că stabilirea posturilor în funcții publice din categoria funcțiilor teritoriale apare ca nelegală.

Prin recursul declarat de recurenții-pârâți s-a arătat că dispozițiile Legii nr. 346/2006, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017, raportate la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, nu dau posibilitatea transformării posturilor de personal civil contractual prevăzute în statele de organizare ale unităților militare aflate în subordinea/coordonarea structurilor centrale sau în structurile de forțe în funcții publice.

Unitățile militare în care își desfășoară activitatea reclamantele nu se regăsesc printre cele enumerate la art. 369 din Codul administrativ. Prima instanță a omis aplicabilitatea cadrului normativ special derivat din prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, conform cărora în MApN sunt stabilite funcții publice de stat doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului) și la nivelul Casei de pensii sectoriale a MApN, iar în unitățile militare de subordonare centrală sunt stabilite doar funcții contractuale.

Structura funcțiilor publice din MApN este stabilită în acord cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale și a numărului total de posturi aferente acestora, act normativ care stabilește funcțiile publice din unități teritoriale doar în cadrul instituției prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, fără a face trimitere la structuri aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ministerelor, menționate în Codul administrativ, așa cum în mod eronat reține instanța de fond. Tipurile de structuri în care se regăsesc funcțiile publice teritoriale și locale nu sunt specifice modului de organizare al MApN.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea acestora Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) obiectul cauzei este reprezentat de obligația de a face - transformarea unui post de natură contractuală în funcție publică, precum și stabilirea și plata drepturilor salariale sau de natură salarială corespunzătoare unei astfel de funcții; (ii) de dezlegarea acestor chestiuni de drept depinde în tot soluționarea fondului cauzei; (iii) asupra acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat, iar chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii și nici al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluționare.

Raportat la dispozițiile legale, care, în opinia tribunalului, prevăd obligativitatea sesizării, acesta a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a da o lămurire de principiu chestiunilor de drept. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Prin Încheierea din 25 februarie 2025, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac - cauza se află în curs de soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, care judecă în calea de atac a recursului, în ultimă instanță, conform art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 554/2004"), coroborat cu art. 97 din Codul de procedură civilă; (ii) litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța supremă fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind transformarea unor posturi contractuale în posturi aferente funcției publice, ambele plătite din fonduri publice; (iii) Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunilor de drept în discuție și nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare cu privire la aceste chestiuni. S-a reținut că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025, nu a avut în vedere chestiunile de drept supuse dezlegării în cadrul prezentei sesizări; (iv) în ceea ce privește condiția de admisibilitate vizând identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, instanța de trimitere a constatat că, din practica judiciară deja existentă și depusă la dosarul cauzei, se conturează premisele unei cazuistici neunitare cu privire la ambele chestiuni de drept sesizate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a prezentat soluțiile divergente adoptate de instanțele naționale cu privire la ambele chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării, precum și argumentele care au stat la baza acestora, reținând că, în ceea ce privește prima chestiune de drept, caracterul dificil al acesteia rezultă din necesitatea de a tranșa între argumentele expuse în cazul fiecărei orientări jurisprudențiale, dar și din necesitatea existenței unei rezolvări unitare a acestei probleme de drept, cu acoperire națională. În privința celei de-a doua chestiuni de drept, caracterul dificil al problemei de drept a fost apreciat a rezulta din lacunele reglementărilor, care nu indică în mod explicit modalitatea de transformare a postului din perspectiva clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ. De asemenea, condiția ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită în cauză, deoarece modalitatea de interpretare a art. 369, 370, 382, 385 și 406 din Codul administrativ determină consecințe asupra modalității de soluționare a recursului. V. Punctele de vedere ale completurilor de judecată Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere, dispozițiile art. 406, 407, 370, 464 și 612 din Codul administrativ trebuie interpretate în sensul că transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcții publice, conform art. 406 și 407 din Codul administrativ, cu referire la funcțiile publice din cadrul MApN, are loc atât în cazul autorităților centrale, cât și în cazul celorlalte autorități și instituții publice, cum este UM 02543 Iași.

În ceea ce privește modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al UM 02543 Iași în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcție publică, completul de judecată opinează în sensul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcției publice respective. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Cu privire la prima chestiune de drept, instanța de trimitere apreciază că nu există nicio rațiune pentru care, atunci când legiuitorul a enumerat, la art. 369 din Codul administrativ, autoritățile publice în care se înființează funcții publice, intenția acestuia să fi fost aceea de a exclude dreptul personalului civil din cadrul unităților militare teritoriale de la obligația corelativă a angajatorului de înființare a funcțiilor publice, în măsura în care acest personal îndeplinește prerogative de putere publică [astfel cum acestea sunt prevăzute expres de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ], ci enumerarea de la art. 369 anterior menționat a urmărit tocmai scopul de a acoperi toate autoritățile și instituțiile publice, fie ele centrale sau locale, atâta vreme cât personalul din cadrul acestora nu este exceptat expres de art. 382 din Codul administrativ.

Față de faptul că unitățile militare nu se încadrează nici în definiția dată de art. 5 lit. d) din Codul administrativ noțiunii de "autoritate a administrației publice locale", această interpretare ar conduce la concluzia, inacceptabilă juridic, a imposibilității încadrării personalului din cadrul unităților militare în vreo categorie de instituții publice, centrale sau locale. Or, intenția legiuitorului nu poate fi cea privind inaplicabilitatea față de această categorie de personal a vreunei dispoziții legale din Codul administrativ, principiul de drept fiind cel al interpretării normei legale în vederea producerii de efecte juridice.

În aceste condiții, prin interpretarea coroborată a prevederilor legale ale art. 369, 370 și 382 din Codul administrativ, rezultă că unitățile militare ar putea intra în sfera de aplicare a prevederilor art. 369 din același cod care aveau obligația transformării posturilor contractuale în posturi aferente funcției publice.

Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, instanța de trimitere apreciază că existența unor atribuții ale consilierului juridic angajat al unei unități militare în raporturile cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară sau din străinătate, în limitele competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, corespunde definiției date noțiunii de activitate cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în accepțiunea prevederilor art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Astfel, trebuie avute în vedere atribuțiile înscrise în fișele posturilor, acestea fiind circumscrise prerogativelor de putere publică. În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităților militare ce aparțin MApN este reglementată de aceleași acte normative, indiferent că această activitate se desfășoară în structuri centrale sau în alte structuri și forțe subordonate acestora. VI. Punctul de vedere al părților Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Reclamanta a arătat că, în speță, este vorba despre o chestiune de fapt, și nu de drept, fără a-și exprima un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.

Pârâtul a susținut că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată, neformulând un punct de vedere cu privire la chestiunile de drept în discuție. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Punctele de vedere exprimate de recurentele-reclamante BB și CC și de recurenții-pârâți MApN prin Direcția generală juridică, UM 02418 București, UM 02494 Ploiești și UM 01991 Târgșoru Nou, toate prin MApN - Direcția generală juridică, precum și de intimata-pârâta DGMRU din cadrul MApN au fost în sensul admiterii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Punctul de vedere al recurentelor-reclamante cu privire la chestiunile de drept este în sensul că unitățile militare se regăsesc printre instituțiile enumerate de art. 369 din Codul administrativ, având în vedere art. 5 lit. c) și w) și art. 51 alin. (1) din Codul administrativ.

În ceea ce privește tipul funcției stabilite se arată că persoanele angajate cu contract individual de muncă ce îndeplineau condițiile de numire în funcțiile publice rezultate prin transformarea posturilor contractuale ocupate, printre care și reclamantele, au solicitat valorificarea acestui drept pe cale judecătorească. Ca urmare a admiterii acțiunilor, unele instanțe nu au precizat/stabilit tipul funcției - de stat sau teritorială, alte instanțe, prin hotărâri definitive, au stabilit funcții publice de stat.

Hotărârile judecătorești care nu indicau tipul funcției au fost executate de pârâți prin stabilirea funcțiilor publice teritoriale, iar celelalte hotărâri au fost executate conform dispozitivului, stabilind funcții publice de stat. Ca urmare, principiile de salarizare (nediscriminare, egalitate, ierarhizare) nu mai sunt respectate.

Activitatea consilierilor juridici din cadrul unităților militare este reglementată de aceleași acte normative, indiferent că se desfășoară în structuri centrale sau în alte structuri și forțe subordonate acestora, iar atribuțiile înscrise în fișele posturilor sunt efectiv îndeplinite de către reclamante. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și tribunalele Ilfov și Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni. Prima chestiune de drept ce face obiectul ambelor sesizări

Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în cadrul unităților militare, transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcții publice, conform art. 406 și 407 din Codul administrativ, este posibilă și obligatorie în condițiile îndeplinirii condițiilor prevăzute de actul normativ menționat.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul următoarelor instanțe de judecată: curțile de apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și Galați - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și tribunalele București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice ale următoarelor instanțe: Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și tribunalele Ilfov, Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Vaslui.

În susținerea orientării jurisprudențiale indicate în cele de mai sus au fost invocate argumentele redate în continuare.

Prevederile art. 406 din Codul administrativ nu limitează sfera autorităților sau instituțiilor publice cărora le revine obligația de a proceda conform art. 406, 407 și art. 612 alin. (1) și (2) din Codul administrativ la autoritățile și instituțiile publice prevăzute de art. 369 din Codul administrativ, astfel că împrejurarea că unitățile militare nu fac parte din categoria autorităților și instituțiilor publice enumerate în textul art. 369 din Codul administrativ nu prezintă relevanță.

Noțiunea de "instituție publică" este definită de art. 5 lit. w) din Codul administrativ, iar unitățile militare, în calitate de structuri subordonate ale MApN, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 346/2006, se încadrează în această categorie.

Unitățile militare angajatoare sunt parte integrantă a MApN ca organ de specialitate al administrației publice centrale care acționează la nivel național prin toate structurile sale. Coroborând prevederile Legii nr. 346/2006 cu cele ale Codului administrativ, reiese că MApN nu este descentralizat și nu are servicii publice deconcentrate. Conform Legii nr. 346/2006, MApN nu are o organizare comună celorlalte ministere din administrația publică centrală, respectiv aparat de lucru și servicii publice deconcentrate, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menționat, unitatea militară, neavând personalitate juridică, face parte integrantă din aparatul de lucru al ministerului, acest aparat fiind format din întregul sistem de structuri centrale, structuri și forțe.

Prin urmare, funcțiile publice specifice MApN nu sunt funcții publice teritoriale sau locale, ci sunt funcții de stat.

Prin acceptarea punctului de vedere potrivit căruia personalul din cadrul unităților militare nu poate fi inclus în nicio categorie de autoritate publică, nici centrală, nici locală, ar fi încălcată interdicția de interpretare a normelor legale în sensul în care acestea nu ar produce niciun efect juridic.

Dispozițiile art. 406, 407 și art. 612 alin. (1) din Codul administrativ sunt norme imperative, așa cum reiese din însăși formularea acestora, concluzie susținută și de art. 537 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Litigiilor cu un astfel de obiect nu li se aplică prevederile art. 385 din Codul administrativ și dispozițiile anexei nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" la Legea-cadru nr. 153/2017, care definesc funcțiile publice de stat, teritoriale și locale, ci li se aplică prevederile anexei nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională" la Legea-cadru nr. 153/2017.

Este necesară interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 369, 370 și 382 din Codul administrativ, prezentând relevanță, în interpretarea acestora, atribuția de serviciu care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum este definită aceasta de art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Posibilitatea dispunerii încadrării reclamantei pe postul de funcționar public este prevăzută și de Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile art. 2 alin. (1) coroborat cu alin. (5) din anexa nr. VI la aceeași lege-cadru.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că unitățile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înființarea de funcții publice, nefiind autorități sau instituții ale administrației publice centrale ori locale.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul următoarelor instanțe de judecată: curțile de apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În același sens a fost exprimat și punctul de vedere teoretic al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea orientării jurisprudențiale redate în cele de mai sus au fost invocate art. 1 alin. (1) și (2) și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2006 și art. 369 din Codul administrativ.

Unitățile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înființarea de funcții publice, nefiind autorități sau instituții ale administrației publice centrale sau locale.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2006, MApN este format din structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora, care constituie Armata României. Așadar, acest minister are o organizare specifică, iar unitățile militare subordonate nu fac parte din structura centrală prevăzută de art. 7 din Legea nr. 346/2006, ci din structura de forțe ale armatei, conform art. 28, neputând fi considerate structuri locale ale administrației publice.

Funcțiile publice de stat sunt stabilite doar pentru aparatul propriu al ministerului prin Legea-cadru nr. 153/2017, pentru unitățile militare de subordonare centrală și din structura de forțe fiind prevăzute doar funcții contractuale, salarizate potrivit literelor B și C din capitolul II al anexei nr. VIII Ia Legea-cadru nr. 153/2017.

Această chestiune de drept este conturată în cadrul primei orientări jurisprudențiale expuse cu privire la prima chestiune de drept comună ambelor sesizări conexate.

Într-o orientare jurisprudențială unanimă s-a reținut că modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare în cazul transformării posturilor de natură contractuală în funcții publice, conform art. 406 și 407 din Codul administrativ, cu referire la funcțiile publice din cadrul MApN, se va face potrivit funcției publice, cu referire la anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: curților de apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

În același sens au fost exprimate și opiniile teoretice, nesusținute de practică judiciară, ale următoarelor instanțe de judecată: Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal, tribunalele Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Vaslui și Ilfov.

În ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 735/1/2025 nu a fost identificată practică judiciară.

Într-o primă orientare teoretică, nesusținută de practică judiciară, prezentă la nivelul curților de apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și al tribunalelor București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcției publice se face raportat la atribuțiile din fișa postului de natură contractuală deținut anterior.

Într-o altă orientare teoretică, exprimată la nivelul Tribunalului Ilfov, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcției publice se va face prin raportare la atribuțiile efectiv îndeplinite de angajat, iar nu raportat la atribuțiile prevăzute în fișa postului de natură contractuală deținut anterior.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2025"), prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia și, în consecință, în interpretarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că: " Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, este o obligație legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autoritățile și instituțiile publice până la data de 1 ianuarie 2020. În situația în care autoritățile și instituțiile publice nu și-au îndeplinit această obligație până la 1 ianuarie 2020, persoanele care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pot solicita, în condițiile legii, dobândirea calității de funcționar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcției publice." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 7 august 2025 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233/2025"), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Dacă, prin interpretarea prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, funcționarul public consilier juridic din cadrul unei unități militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit ocupă o funcție publică de stat sau teritorială și, în consecință, dacă îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. d) sau din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. II lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017." IX. Jurisprudența Curții Constituționale

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță directă cu privire la soluționarea prezentei sesizări. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea și aplicarea art. 369, 370, 382, 406 și 407 din Codul administrativ, unitățile militare fac parte din categoria autorităților/instituțiilor publice în cadrul cărora există obligația stabilirii de funcții publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală care presupun desfășurarea unor activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, respingându-se ca inadmisibile sesizările instanțelor de trimitere privind următoarele aspecte: " Care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unității Militare 02543 Iași în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcție publică? Corespondența dintre posturile de natură contractuală și posturile aferente funcțiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuțiile prevăzute în fișa postului de natură contractuală deținut anterior și transformat în post aferent unei funcții publice sau raportat la atribuțiile efectiv îndeplinite de către angajat?". XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizărilor

Admisibilitatea celor două sesizări va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2004, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență anterior menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui person