Decizia nr. 29 din 9 februarie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iaşi – Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.058/99/2023* şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept: Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, are loc doar în cazul autorităţilor centrale, astfel cum susţine pârâtul, sau şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iaşi; În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?; respectiv Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizărilor

Tribunalul Iaşi – Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.058/99/2023*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024”), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Dacă transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, are loc doar în cazul autorităţilor centrale, astfel cum susţine pârâtul, sau şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este Unitatea Militară 02543 Iaşi. În cazul unui răspuns pozitiv, care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică?”

Sesizarea a fost înregistrată la 26 martie 2025 cu nr. 699/1/2025.

Prin Încheierea din 25 februarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 2.845/105/2022*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea instanţei supreme, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ” Unităţile militare fac parte din autorităţile avute în vedere de dispoziţiile art. 369, 370, 382 şi 406 din Codul administrativ, care au obligaţia transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de’ natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?”

Sesizarea a fost înregistrată la 1 aprilie 2025 cu nr. 735/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 699/1/2025, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019” sau „Codul administrativ”)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal la 24.02.2023, cu nr. 1.058/99/2023, reclamanta AAA (fostă BAA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale („MApN”), Unitatea Militară 02543 Iaşi („UM 02543 Iaşi”), Direcţia generală management resurse umane a MApN („DGMRU a MApN”), toţi prin Direcţia generală juridică a MApN, obligarea acestora la: (i) transformarea postului de natură contractuală de consilier juridic, ocupat de reclamantă, în funcţie publică, conform clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor, începând cu 6.12.2019; (ii) emiterea ordinului de numire în funcţia publică rezultată în urma transformării postului de natură contractuală ocupat, în condiţiile art. 406, 407 şi ale art. 612 din Codul administrativ; (iii) obligarea pârâţilor la stabilirea pentru reclamantă a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017”), precum şi (iv) obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate de reclamantă şi cele corespunzătoare funcţiei publice rezultate, începând cu 6.12.2019.

Potrivit susţinerilor reclamantei, aşa cum rezultă din art. 406, 407, 370 şi 464 din Codul administrativ, este în sarcina conducătorului autorităţii/instituţiei publice în cadrul căreia se află personal angajat în baza unui contract individual de muncă şi care prestează activităţi care implică puterea publică obligaţia de a întreprinde măsuri privind transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, cu toate consecinţele care decurg din această operaţiune. Obligaţia reiese din formularea normelor precitate, acestea fiind norme imperative.

Reclamanta invocă, totodată, art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, arătând că trebuia să fie numită în funcţia publică până la 6.12.2020, astfel că este îndreptăţită inclusiv la plata diferenţei dintre salariile efectiv încasate şi cele datorate – corespunzătoare funcţiei publice pe care ar fi trebuit să o ocupe, de la data anterior menţionată.

Pârâtul MApN a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esenţă, că prevederile Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 346/2006”), şi cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 nu permit efectuarea demersurilor solicitate de reclamantă.

Din art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) ale Legii nr. 346/2006, rezultă că funcţiile publice din cadrul MApN pot fi stabilite exclusiv în structurile centrale ale acestuia, doar acestea putând fi încadrate în prevederile art. 369 din Codul administrativ, ca făcând parte din autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale menţionate la lit. a) a art. 7 alin. (1) indicat. Angajatorul reclamantei nu este parte componentă a structurilor centrale ale MApN, fiind o structură subordonată uneia centrale, respectiv Direcţiei domenii şi infrastructuri, comandantul acestei unităţi militare fiind şeful Centrului de domenii şi infrastructuri nr. 5 Iaşi.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Dosar nr. 2.845/105/2022*

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu nr. 2.845/105/2022* (în urma soluţionării conflictului de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4.352 din 4 octombrie 2023), reclamantele BB şi CC, în contradictoriu cu pârâţii MApN, MApN – Unitatea Militară 02494 Ploieşti („UM 02494 Ploieşti”), MApN – Unitatea Militară 01991 Târgşoru Nou („UM 01991 Târgşoru Nou”) şi DGMRU a MApN, toţi prin Direcţia generală juridică a MApN, au solicitat obligarea pârâţilor: (i) să stabilească posturile contractuale şi să transforme posturile contractuale pe care le ocupă ca funcţii publice de stat – consilier juridic – corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 5.07.2019, şi să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici („ANFP”) modificările intervenite; (ii) să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice de stat astfel stabilite, în condiţiile prevăzute de art. 612 din Codul administrativ, începând cu 5.07.2019; (iii) să achite diferenţa dintre salariile efectiv încasate şi cele datorate, corespunzătoare funcţiei publice rezultate în condiţiile menţionate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare şi indicele de inflaţie, începând cu 5.07.2019 până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa nr. 68 din 9 februarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a obligat pârâţii: să stabilească şi să transforme posturile contractuale ocupate de reclamante ca funcţii publice teritoriale – consilier juridic, corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice raportat la condiţiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia, începând cu 1.01.2020, şi să comunice ANFP modificările intervenite; să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcţiile publice stabilite, începând cu 1.01.2020; să achite diferenţa diferenţei dintre salariile efectiv încasate de reclamante şi cele datorate, corespunzătoare funcţiilor publice ce urmează a fi stabilite, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată, până la data plăţii efective.

Prima instanţă a reţinut incidenţa, în drept, a art. 406, 407, 612 şi art. 370 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, arătând că, ulterior intrării în vigoare a Codului administrativ, autorităţile şi instituţiile publice aveau obligaţia stabilirii de funcţii publice în cazul în care în statele de funcţii aveau stabilite posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor prerogative dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, de putere publică, cu excepţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte apărarea potrivit căreia funcţiile publice sunt de stat, teritoriale şi locale potrivit Codului administrativ şi Legii-cadru nr. 153/2017, iar funcţiile publice din MApN sunt funcţii publice de stat, regăsindu-se doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului), astfel că personalul civil contractual din unităţile militare de subordonare centrală ale MApN nu poate fi salarizat decât pe funcţii contractuale din unităţile bugetare de subordonare centrală, s-a reţinut că nu există niciun temei de drept care să excludă personalul contractual încadrat în unităţile militare de la aplicarea art. 406 şi 407 din Codul administrativ, singurele excepţii fiind cele reglementate în cuprinsul art. 382 din acelaşi act normativ, care reglementează categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, reclamantele neregăsindu-se printre acestea din urmă. Curtea de apel a mai reţinut că se pot înfiinţa funcţii publice în unităţile militare din cadrul MApN, având în vedere art. 369 lit. a) din Codul administrativ.

În raport cu clasificarea conţinută de art. 383 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, instanţa de fond a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate reclamantele nu sunt funcţii de stat, având în vedere că acestea nu se regăsesc în cadrul ministerului, ci în cadrul unei instituţii publice aflate în subordinea MApN, astfel încât funcţiile sunt teritoriale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantele BB şi CC, cât şi pârâţii MApN prin Direcţia generală juridică şi UM 02418 Bucureşti, UM 02494 Ploieşti şi UM 01991 Târgşoru Nou, toate prin MApN – Direcţia generală juridică, toţi recurenţii criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs a recurentelor-reclamante s-a arătat că în mod eronat prima instanţă a apreciat că funcţiile publice pe care urmează a fi încadrate sunt teritoriale, şi nu de stat, cât timp, faţă de art. 385 alin. (2) din Codul administrativ, unităţile militare nu se circumscriu instituţiilor enumerate expres şi limitativ în textul de lege, astfel că stabilirea posturilor în funcţii publice din categoria funcţiilor teritoriale apare ca nelegală.

Prin recursul declarat de recurenţii-pârâţi s-a arătat că dispoziţiile Legii nr. 346/2006, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017, raportate la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, nu dau posibilitatea transformării posturilor de personal civil contractual prevăzute în statele de organizare ale unităţilor militare aflate în subordinea/coordonarea structurilor centrale sau în structurile de forţe în funcţii publice.

Unităţile militare în care îşi desfăşoară activitatea reclamantele nu se regăsesc printre cele enumerate la art. 369 din Codul administrativ. Prima instanţă a omis aplicabilitatea cadrului normativ special derivat din prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, conform cărora în MApN sunt stabilite funcţii publice de stat doar în structurile centrale (aparatul propriu al ministerului) şi la nivelul Casei de pensii sectoriale a MApN, iar în unităţile militare de subordonare centrală sunt stabilite doar funcţii contractuale.

Structura funcţiilor publice din MApN este stabilită în acord cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. S-455/2020 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi a numărului total de posturi aferente acestora, act normativ care stabileşte funcţiile publice din unităţi teritoriale doar în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, fără a face trimitere la structuri aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea ministerelor, menţionate în Codul administrativ, aşa cum în mod eronat reţine instanţa de fond. Tipurile de structuri în care se regăsesc funcţiile publice teritoriale şi locale nu sunt specifice modului de organizare al MApN.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea acestora Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) obiectul cauzei este reprezentat de obligaţia de a face – transformarea unui post de natură contractuală în funcţie publică, precum şi stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială corespunzătoare unei astfel de funcţii; (ii) de dezlegarea acestor chestiuni de drept depinde în tot soluţionarea fondului cauzei; (iii) asupra acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, iar chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii şi nici al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare.

Raportat la dispoziţiile legale, care, în opinia tribunalului, prevăd obligativitatea sesizării, acesta a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a da o lămurire de principiu chestiunilor de drept. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Prin Încheierea din 25 februarie 2025, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac – cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care judecă în calea de atac a recursului, în ultimă instanţă, conform art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 554/2004”), coroborat cu art. 97 din Codul de procedură civilă; (ii) litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa supremă fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind transformarea unor posturi contractuale în posturi aferente funcţiei publice, ambele plătite din fonduri publice; (iii) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunilor de drept în discuţie şi nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare cu privire la aceste chestiuni. S-a reţinut că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025, nu a avut în vedere chestiunile de drept supuse dezlegării în cadrul prezentei sesizări; (iv) în ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate vizând identificarea unei probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, instanţa de trimitere a constatat că, din practica judiciară deja existentă şi depusă la dosarul cauzei, se conturează premisele unei cazuistici neunitare cu privire la ambele chestiuni de drept sesizate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a prezentat soluţiile divergente adoptate de instanţele naţionale cu privire la ambele chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării, precum şi argumentele care au stat la baza acestora, reţinând că, în ceea ce priveşte prima chestiune de drept, caracterul dificil al acesteia rezultă din necesitatea de a tranşa între argumentele expuse în cazul fiecărei orientări jurisprudenţiale, dar şi din necesitatea existenţei unei rezolvări unitare a acestei probleme de drept, cu acoperire naţională. În privinţa celei de-a doua chestiuni de drept, caracterul dificil al problemei de drept a fost apreciat a rezulta din lacunele reglementărilor, care nu indică în mod explicit modalitatea de transformare a postului din perspectiva clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ. De asemenea, condiţia ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită în cauză, deoarece modalitatea de interpretare a art. 369, 370, 382, 385 şi 406 din Codul administrativ determină consecinţe asupra modalităţii de soluţionare a recursului. V. Punctele de vedere ale completurilor de judecată Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanţa de trimitere, dispoziţiile art. 406, 407, 370, 464 şi 612 din Codul administrativ trebuie interpretate în sensul că transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul MApN, are loc atât în cazul autorităţilor centrale, cât şi în cazul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, cum este UM 02543 Iaşi.

În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al UM 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică, completul de judecată opinează în sensul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice respective. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Cu privire la prima chestiune de drept, instanţa de trimitere apreciază că nu există nicio raţiune pentru care, atunci când legiuitorul a enumerat, la art. 369 din Codul administrativ, autorităţile publice în care se înfiinţează funcţii publice, intenţia acestuia să fi fost aceea de a exclude dreptul personalului civil din cadrul unităţilor militare teritoriale de la obligaţia corelativă a angajatorului de înfiinţare a funcţiilor publice, în măsura în care acest personal îndeplineşte prerogative de putere publică [astfel cum acestea sunt prevăzute expres de art. 370 alin. (2) din Codul administrativ], ci enumerarea de la art. 369 anterior menţionat a urmărit tocmai scopul de a acoperi toate autorităţile şi instituţiile publice, fie ele centrale sau locale, atâta vreme cât personalul din cadrul acestora nu este exceptat expres de art. 382 din Codul administrativ.

Faţă de faptul că unităţile militare nu se încadrează nici în definiţia dată de art. 5 lit. d) din Codul administrativ noţiunii de „autoritate a administraţiei publice locale”, această interpretare ar conduce la concluzia, inacceptabilă juridic, a imposibilităţii încadrării personalului din cadrul unităţilor militare în vreo categorie de instituţii publice, centrale sau locale. Or, intenţia legiuitorului nu poate fi cea privind inaplicabilitatea faţă de această categorie de personal a vreunei dispoziţii legale din Codul administrativ, principiul de drept fiind cel al interpretării normei legale în vederea producerii de efecte juridice.

În aceste condiţii, prin interpretarea coroborată a prevederilor legale ale art. 369, 370 şi 382 din Codul administrativ, rezultă că unităţile militare ar putea intra în sfera de aplicare a prevederilor art. 369 din acelaşi cod care aveau obligaţia transformării posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice.

Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, instanţa de trimitere apreciază că existenţa unor atribuţii ale consilierului juridic angajat al unei unităţi militare în raporturile cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară sau din străinătate, în limitele competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, corespunde definiţiei date noţiunii de activitate cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în accepţiunea prevederilor art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Astfel, trebuie avute în vedere atribuţiile înscrise în fişele posturilor, acestea fiind circumscrise prerogativelor de putere publică. În realitate, activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare ce aparţin MApN este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că această activitate se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forţe subordonate acestora. VI. Punctul de vedere al părţilor Dosarul nr. 1.058/99/2023*

Reclamanta a arătat că, în speţă, este vorba despre o chestiune de fapt, şi nu de drept, fără a-şi exprima un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.

Pârâtul a susţinut că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată, neformulând un punct de vedere cu privire la chestiunile de drept în discuţie. Dosarul nr. 2.845/105/2022*

Punctele de vedere exprimate de recurentele-reclamante BB şi CC şi de recurenţii-pârâţi MApN prin Direcţia generală juridică, UM 02418 Bucureşti, UM 02494 Ploieşti şi UM 01991 Târgşoru Nou, toate prin MApN – Direcţia generală juridică, precum şi de intimata-pârâta DGMRU din cadrul MApN au fost în sensul admiterii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Punctul de vedere al recurentelor-reclamante cu privire la chestiunile de drept este în sensul că unităţile militare se regăsesc printre instituţiile enumerate de art. 369 din Codul administrativ, având în vedere art. 5 lit. c) şi w) şi art. 51 alin. (1) din Codul administrativ.

În ceea ce priveşte tipul funcţiei stabilite se arată că persoanele angajate cu contract individual de muncă ce îndeplineau condiţiile de numire în funcţiile publice rezultate prin transformarea posturilor contractuale ocupate, printre care şi reclamantele, au solicitat valorificarea acestui drept pe cale judecătorească. Ca urmare a admiterii acţiunilor, unele instanţe nu au precizat/stabilit tipul funcţiei – de stat sau teritorială, alte instanţe, prin hotărâri definitive, au stabilit funcţii publice de stat.

Hotărârile judecătoreşti care nu indicau tipul funcţiei au fost executate de pârâţi prin stabilirea funcţiilor publice teritoriale, iar celelalte hotărâri au fost executate conform dispozitivului, stabilind funcţii publice de stat. Ca urmare, principiile de salarizare (nediscriminare, egalitate, ierarhizare) nu mai sunt respectate.

Activitatea consilierilor juridici din cadrul unităţilor militare este reglementată de aceleaşi acte normative, indiferent că se desfăşoară în structuri centrale sau în alte structuri şi forţe subordonate acestora, iar atribuţiile înscrise în fişele posturilor sunt efectiv îndeplinite de către reclamante. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curţile de apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Ilfov şi Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni. Prima chestiune de drept ce face obiectul ambelor sesizări

Într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat că, în cadrul unităţilor militare, transformarea posturilor de natură contractuală de consilier juridic în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, este posibilă şi obligatorie în condiţiile îndeplinirii condiţiilor prevăzute de actul normativ menţionat.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe de judecată: curţile de apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Galaţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În acelaşi sens au fost exprimate şi punctele de vedere teoretice ale următoarelor instanţe: Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi tribunalele Ilfov, Iaşi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Vaslui.

În susţinerea orientării jurisprudenţiale indicate în cele de mai sus au fost invocate argumentele redate în continuare.

Prevederile art. 406 din Codul administrativ nu limitează sfera autorităţilor sau instituţiilor publice cărora le revine obligaţia de a proceda conform art. 406, 407 şi art. 612 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ la autorităţile şi instituţiile publice prevăzute de art. 369 din Codul administrativ, astfel că împrejurarea că unităţile militare nu fac parte din categoria autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate în textul art. 369 din Codul administrativ nu prezintă relevanţă.

Noţiunea de „instituţie publică” este definită de art. 5 lit. w) din Codul administrativ, iar unităţile militare, în calitate de structuri subordonate ale MApN, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 346/2006, se încadrează în această categorie.

Unităţile militare angajatoare sunt parte integrantă a MApN ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale care acţionează la nivel naţional prin toate structurile sale. Coroborând prevederile Legii nr. 346/2006 cu cele ale Codului administrativ, reiese că MApN nu este descentralizat şi nu are servicii publice deconcentrate. Conform Legii nr. 346/2006, MApN nu are o organizare comună celorlalte ministere din administraţia publică centrală, respectiv aparat de lucru şi servicii publice deconcentrate, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menţionat, unitatea militară, neavând personalitate juridică, face parte integrantă din aparatul de lucru al ministerului, acest aparat fiind format din întregul sistem de structuri centrale, structuri şi forţe.

Prin urmare, funcţiile publice specifice MApN nu sunt funcţii publice teritoriale sau locale, ci sunt funcţii de stat.

Prin acceptarea punctului de vedere potrivit căruia personalul din cadrul unităţilor militare nu poate fi inclus în nicio categorie de autoritate publică, nici centrală, nici locală, ar fi încălcată interdicţia de interpretare a normelor legale în sensul în care acestea nu ar produce niciun efect juridic.

Dispoziţiile art. 406, 407 şi art. 612 alin. (1) din Codul administrativ sunt norme imperative, aşa cum reiese din însăşi formularea acestora, concluzie susţinută şi de art. 537 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Litigiilor cu un astfel de obiect nu li se aplică prevederile art. 385 din Codul administrativ şi dispoziţiile anexei nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” la Legea-cadru nr. 153/2017, care definesc funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale, ci li se aplică prevederile anexei nr. VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” la Legea-cadru nr. 153/2017.

Este necesară interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 369, 370 şi 382 din Codul administrativ, prezentând relevanţă, în interpretarea acestora, atribuţia de serviciu care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum este definită aceasta de art. 370 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Posibilitatea dispunerii încadrării reclamantei pe postul de funcţionar public este prevăzută şi de Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile art. 2 alin. (1) coroborat cu alin. (5) din anexa nr. VI la aceeaşi lege-cadru.

Într-o altă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că unităţile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înfiinţarea de funcţii publice, nefiind autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice centrale ori locale.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul următoarelor instanţe de judecată: curţile de apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În acelaşi sens a fost exprimat şi punctul de vedere teoretic al Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal.

În susţinerea orientării jurisprudenţiale redate în cele de mai sus au fost invocate art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006 şi art. 369 din Codul administrativ.

Unităţile militare ale MApN nu sunt incluse în categoriile pentru care este posibilă înfiinţarea de funcţii publice, nefiind autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice centrale sau locale.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 346/2006, MApN este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora, care constituie Armata României. Aşadar, acest minister are o organizare specifică, iar unităţile militare subordonate nu fac parte din structura centrală prevăzută de art. 7 din Legea nr. 346/2006, ci din structura de forţe ale armatei, conform art. 28, neputând fi considerate structuri locale ale administraţiei publice.

Funcţiile publice de stat sunt stabilite doar pentru aparatul propriu al ministerului prin Legea-cadru nr. 153/2017, pentru unităţile militare de subordonare centrală şi din structura de forţe fiind prevăzute doar funcţii contractuale, salarizate potrivit literelor B şi C din capitolul II al anexei nr. VIII Ia Legea-cadru nr. 153/2017.

Această chestiune de drept este conturată în cadrul primei orientări jurisprudenţiale expuse cu privire la prima chestiune de drept comună ambelor sesizări conexate.

Într-o orientare jurisprudenţială unanimă s-a reţinut că modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare în cazul transformării posturilor de natură contractuală în funcţii publice, conform art. 406 şi 407 din Codul administrativ, cu referire la funcţiile publice din cadrul MApN, se va face potrivit funcţiei publice, cu referire la anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Această orientare jurisprudenţială se regăseşte la nivelul: curţilor de apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal, Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

În acelaşi sens au fost exprimate şi opiniile teoretice, nesusţinute de practică judiciară, ale următoarelor instanţe de judecată: Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, tribunalele Iaşi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Vaslui şi Ilfov.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept ce face obiectul sesizării formulate în Dosarul nr. 735/1/2025 nu a fost identificată practică judiciară.

Într-o primă orientare teoretică, nesusţinută de practică judiciară, prezentă la nivelul curţilor de apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi al tribunalelor Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Iaşi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcţiei publice se face raportat la atribuţiile din fişa postului de natură contractuală deţinut anterior.

Într-o altă orientare teoretică, exprimată la nivelul Tribunalului Ilfov, s-a apreciat că transformarea postului contractual în post aferent funcţiei publice se va face prin raportare la atribuţiile efectiv îndeplinite de angajat, iar nu raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv: – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2025”), prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, în interpretarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că: ” Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, în condiţiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, este o obligaţie legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autorităţile şi instituţiile publice până la data de 1 ianuarie 2020. În situaţia în care autorităţile şi instituţiile publice nu şi-au îndeplinit această obligaţie până la 1 ianuarie 2020, persoanele care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita, în condiţiile legii, dobândirea calităţii de funcţionar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcţiei publice.” – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 7 august 2025 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 233/2025”), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ” Dacă, prin interpretarea prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, funcţionarul public consilier juridic din cadrul unei unităţi militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit ocupă o funcţie publică de stat sau teritorială şi, în consecinţă, dacă îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. d) sau din anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. II lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017.” IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la soluţionarea prezentei sesizări. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea art. 369, 370, 382, 406 şi 407 din Codul administrativ, unităţile militare fac parte din categoria autorităţilor/instituţiilor publice în cadrul cărora există obligaţia stabilirii de funcţii publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală care presupun desfăşurarea unor activităţi care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, respingându-se ca inadmisibile sesizările instanţelor de trimitere privind următoarele aspecte: ” Care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unităţii Militare 02543 Iaşi în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcţie publică? Corespondenţa dintre posturile de natură contractuală şi posturile aferente funcţiilor publice, din punctul de vedere al clasificării prevăzute de art. 385 din Codul administrativ, se face raportat la atribuţiile prevăzute în fişa postului de natură contractuală deţinut anterior şi transformat în post aferent unei funcţii publice sau raportat la atribuţiile efectiv îndeplinite de către angajat?”. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizărilor

Admisibilitatea celor două sesizări va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2004, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă anterior menţionate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziţii se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea şi/sau plata drep