ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 22/2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în Dosarul nr. 2.696/109/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în aplicarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, în cazul funcționarilor publici prevăzuți în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" cap. 3 - Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare pct. 3.2 poz. 45 - părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist, stabilirea cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranșele de vechime conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradația 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin acest act normativ (3.300 lei), sau acestor funcționari publici li se aplică salariul minim brut pe țară, fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, ținând seama de faptul că, anterior Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, salariul de bază corespunzător gradației de vechime 5 era mai mic decât salariul minim stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul sesizării

Tribunalul Argeș - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 8 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.696/109/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 22 noiembrie 2024 cu nr. 2.727/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 900/2023) Art. 1. - Începând cu data de 1 octombrie 2023, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește în bani, fără a include indemnizații, sporuri și alte adaosuri, la suma de 3.300 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună, reprezentând 19,960 lei/oră.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative Art. I. - La articolul I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, cu completările ulterioare, după alineatul (1 4 ) se introduc două noi alineate, alin. (1 5 ) și (1 6 ), cu următorul cuprins: (1 5 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la aceeași lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022. (1 6 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, soldele de funcție/salariile de funcție ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VI la aceeași lege se stabilesc la nivelul soldelor de funcție/salariilor de funcție prevăzute de această lege pentru anul 2022. Art. II. - În aplicarea art. I, la stabilirea cuantumului brut al soldelor de funcție/salariilor de funcție/salariilor de bază ale personalului, aferent lunii iunie 2023, se are în vedere această lună, în integralitate.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017) Art. 10. - Salariile de bază și gradațiile [...] (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. [...] (7) Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare. [...] Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" 3. Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare 3.2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică Poziția 45 Părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamanta, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială [...], prin primarul orașului [...], a solicitat anularea Dispoziției nr. [...] din 31 ianuarie 2024, obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții prin care să se ia în calcul salariul minim brut pe țară garantat în plată (3.300 lei la momentul formulării cererii), la care să se adauge sporul prevăzut pentru gradația 5 și majorarea de 5% prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, și obligarea intimatei la plata diferențelor salariate rezultate, începând cu 1 octombrie 2023 și până la emiterea unei noi dispoziții.

Reclamanta a arătat că este angajată a pârâtei din anul 2001, în baza unui contract individual de muncă, pe funcția de îngrijitor personal al fiului său, persoană încadrată în grad de handicap.

Prin Actul adițional nr. [...], reclamantei i s-a modificat salariul de bază lunar brut la suma de 3.465 lei, iar la 28 februarie 2024 a formulat o cerere, solicitând a-i fi comunicate documentele care au stat la baza stabilirii salariului în acest cuantum.

La 6 martie 2024 i-a fost comunicat răspunsul prin care a fost informată că salariul, inclusiv gradațiile, este mai mic decât salariul minim, prin urmare i se va achita salariul minim, fiind atașată și dispoziția a cărei anulare se cere.

Pârâta a respins contestația formulată, considerând că dispoziția emisă este legală și temeinică, menținând în linii mari aceeași motivare din actele emise anterior.

Reclamanta a apreciat că dispoziția contestată este nelegală, deoarece salariul care i-a fost stabilit este sub pragul-limită prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 (3.300 lei, la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă - gradația - și majorarea de 5% reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), invocând prevederile art. 1 din hotărârea anterior menționată, precum și faptul că salariul minim brut garantat în plată, începând cu 1 octombrie 2023, este de 3.300 lei, fără a include indemnizații, sporuri și alte adaosuri, la această sumă adăugându-se cotele procentuale prevăzute de art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Raționamentul prezentat de pârâtă în corespondența purtată nu poate fi primit, deoarece s-ar ajunge la o inaplicabilitate a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind vechimea în muncă și gradațiile (practic, un asistent personal cu câteva luni vechime ar încasa un salariu identic cu un asistent personal cu 20 de ani vechime).

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea sesizării

Procedând la analiza condițiilor impuse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din acest act normativ, este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, dacă această chestiune nu a fost deja dezlegată.

În ceea ce privește dependența soluției pe fond asupra litigiului de sesizarea cu dezlegarea acestei chestiuni s-a apreciat că însăși chestiunea care se solicită a fi dezlegată reprezintă opinia divergentă a părților cu privire la modalitatea de stabilire a salariului reclamantei, iar această chestiune nu a fost dezlegată anterior. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În raport cu actele normative incidente, la 1 octombrie 2023, salariul de bază corespunzător gradației 0 prevăzut în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", pct. 3 - Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 - părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist era mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Instanța de trimitere a arătat că prima problemă de drept a cărei dezlegare se cere de către complet este dacă stabilirea cuantumului salariului de bază al personalului prevăzut în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" pct. 3 - Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 - părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist, începând cu data de 1.10.2023, se face prin raportare la salariul minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranșele de vechime conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aceasta, având în vedere intrarea în vigoare ulterioară a Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, precum și inechitățile create acestei categorii de persoane care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II Ia Legea-cadru nr. 153/2017 prin menținerea în plată a salariului de bază prevăzut în anexa nr. II din acest act normativ

De altfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă nivelul de remunerație pe care angajatorul este obligat să îl respecte în momentul stabilirii salariului, sub care nu se poate coborî, fiind valoarea cea mai mică a salariului orar, zilnic sau lunar pe care legea permite angajatorilor să îl acorde unui salariat.

Întrucât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată nu cuprinde compensații, indemnizații, sporuri, majorări, adaosuri, prime și premii și nici alte drepturi în bani și/sau în natură, la valoarea acestuia ar trebui să se aplice tranșele de vechime conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aplicarea salariului minim brut pe țară fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar fi nejustificată în acest context și ar genera inechități între persoanele care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la aceeași lege, toate acestea fiind remunerate cu același salariu, fără a se ține cont de vechimea în muncă avută. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile au arătat că sunt de acord cu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul Curții de Apel București, în cadrul Secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, s-a constatat că, începând cu 1 ianuarie 2023, cuantumul brut al salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice s-a majorat cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără însă a se depăși valoarea nominală stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017.

Față de dispozițiile legislative adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2022, în perioada ianuarie 2020-ianuarie 2023 există o creștere de 34,5% a salariului minim garantat în plată, fapt care nu a fost urmat de o creștere similară a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice.

Conform excepțiilor prevăzute de ordonanțele de urgență, prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu s-au mai putut respecta decât pentru anumite categorii de salariați și salarii de bază, astfel că reglementările salariale din anul 2017 și până în prezent au fost în așa măsură aprobate încât cuantumul salariului de bază să fie stabilit fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017.

Ca urmare, conform legislației salarizării și potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, raportarea la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 se face numai după calcularea salariului de bază al angajatului, inclusiv cu includerea tranșelor de vechime, pentru a se verifica că salariul de bază brut efectiv în plată nu este mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023.

În consecință, s-a apreciat că nu se poate înlocui salariul de bază gradația 0 pentru anul 2023 cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 la calcularea salariului de bază în plată pentru anul 2023 al personalului prevăzut la anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2 poz. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Așadar, stabilirea salariului pentru această categorie de personal se face conform art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023 prin luarea în considerare la stabilirea salariului de bază a nivelului salariilor de bază prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 și, ulterior, aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind tranșele de vechime.

Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomița este în sensul că stabilirea cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranșele de vechime conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a avut în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradația 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 (3.300 lei).

S-a apreciat că raționamentul contrar nu poate fi primit, deoarece s-ar ajunge la o inaplicabilitate a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind vechimea în muncă și gradațiile.

Tribunalul Ilfov a arătat că, începând cu luna iunie 2023, salariul de bază al unui asistent personal, conform Legii-cadru nr. 153/2017, era de 2.535 lei, la acesta adăugându-se gradația corespunzătoare vechimii în muncă, conform art. 10 alin. (4) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În raport cu Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 și cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, salariul de bază se stabilește prin aplicarea gradațiilor corespunzătoare vechimii în muncă la salariul de bază prevăzut de lege la nivelul anului 2022 pentru gradația 0. Valoarea rezultată se compară cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 3.300 lei; în situația în care salariul de bază este mai mic decât 3.300 lei, atunci se stabilește la nivelul de 3.300 lei.

Așadar, gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă nu se aplică la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 3.300 lei.

De asemenea, întrucât salariul de bază al funcției de asistent personal, care include și gradația corespunzătoare vechimii în muncă, este mai mic de 3.300 lei, atunci acesta se majorează la 3.300 lei începând cu 1 octombrie 2023.

Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023 este o normă cu caracter special, aplicându-se cu prioritate față de Legea-cadru nr. 153/2017. Rezultă, așadar, că, în situația personalului prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază trebuie să fie stabilit la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

Tribunalul Iași, cu majoritate, a arătat că în cazul funcționarilor publici indicați se aplică salariul minim brut pe țară, fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, ținând seama de faptul că, anterior Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, salariul de bază corespunzător gradației de vechime 5 era mai mic decât salariul minim stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023.

Curtea de Apel Oradea a învederat că, la nivelul Secției I civile din cadrul Tribunalului Bihor, orientarea practicii este în sensul stabilirii cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 prin raportare la salariul minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranșele de vechime conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradația 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin acest act normativ (3.300 lei), în același sens fiind și punctul de vedere teoretic înaintat de Tribunalul Prahova.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 352 din 6 octombrie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.651/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 15 ianuarie 2026, în interpretarea și aplicarea art. 10 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, a stabilit că salariul de bază în plată (conținând gradația acordată pentru o anumită vechime în muncă și cu aplicarea majorării de 10%) al unui asistent personal urmează a se ajusta până Ia concurența salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.707/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1210 din 30 decembrie 2025, în interpretarea și aplicarea unitară a art. 10, 38 și 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2021 și Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, a stabilit că salariul de bază pentru o anumită vechime de muncă al unui asistent personal se calculează potrivit eșalonării reglementate de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin raportare la cel stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" pct. 3.2 poz. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017, urmând a se ajusta până la concurența salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, respingând în rest sesizările. IX. Opinia specialiștilor

Universitatea Ecologică din București, cu titlu prealabil, a arătat că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), are caracter de drept comun pentru toate raporturile juridice de muncă, indiferent că izvorăsc sau nu din contractele individuale de muncă.

Legea-cadru nr. 153/2017, deși normă specială pentru personalul bugetar, nu derogă de la dispoziția comună privind salariul minim brut în plată, iar, drept consecință, acesta stă la baza calculării tuturor elementelor salariale prevăzute de lege.

Baza va fi reprezentată de salariul minim brut pe țară garantat în plată. Toate grilele de salarizare ar trebui să aibă la bază salariul minim pe economie și la acesta se vor aplica și majorarea de 10% și tranșele de vechime etc. Dacă nu s-ar proceda în acest fel ar exista o discriminare între salariații supuși Legii-cadru nr. 153/2017 și cei care își desfășoară activitatea în mediul privat, unde se aplică deja obligatoriu Hotărârea Guvernului nr. 1.506/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Mai mult, art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 consacră două principii esențiale: nondiscriminarea și egalitatea de șanse pentru muncă de valoare egală. Prin ignorarea gradației și a coeficienților de ierarhizare s-ar elimina diferențele dintre salariații aflați în grade și vechimi diferite. Astfel, pot exista salariați cu vechime în aceeași funcție salarizate identic cu debutanții, deși au atribuții sporite și mai complexe, dar și nivelul de responsabilitate crescut derivat din experiența acumulată.

Dacă nu s-ar pleca de la principiul calculării salariului la toate grilele de la salariul minim garantat în plată și s-ar actualiza doar pentru unii salariați, ar fi încălcat principiul nondiscriminării, consacrat și de art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice București, prin opinia înaintată, a concluzionat că salariul de bază al asistentului personal se stabilește inițial conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru gradația 0; se adaugă gradațiile de vechime prevăzute de art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, în funcție de tranșele de vechime în muncă; salariul în plată din decembrie 2022, care include gradațiile și eventuala ajustare la salariul minim, se majorează cu 10% conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, fără a depăși nivelul salariului de bază din anexa nr. II pentru 2022 (inclusiv gradațiile corespunzătoare). Rezultatul se compară cu salariul minim brut pe țară garantat în plată (stabilit prin hotărâre a Guvernului în baza art. 164 din Codul muncii); dacă este mai mic, salariul se ajustează la nivelul minim garantat, fără a aplica gradațiile peste acest prag. Astfel, se respectă ierarhia grilei salariale și protecția socială obligatorie, deși ajustarea la salariul minim poate egaliza salariile între gradații.

În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că salariul de bază în lei gradația 0 pentru un asistent personal și asistent personal profesionist este stabilit prin anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul de 2.535 lei, un nivel inferior salariului minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de Guvern adoptate periodic în baza art. 164 din Codul muncii. În cazul asistenților personali, salariul corespunzător gradației 0 era încă de la început inferior celui minim pe țară stabilit pentru anul 2022, respectiv 2.550 lei.

Trebuie observat că arhitectura Legii-cadru nr. 153/2017, care prevede tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, se sprijină pe reperul salariului de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-IX la aceeași lege. Problema vizează măsura în care, pentru asistenții personali, salariul trebuie calculat prin aplicarea gradațiilor de vechime la salariul minim brut pe țară sau la salariul de bază corespunzător anului 2022. Altfel spus, întrebarea care se ridică este dacă se consideră Legea-cadru nr. 153/2017 ca derogând de la Codul muncii sau se vor aprecia aplicabile și în privința personalului bugetar dispozițiile privind salariul minim brut pe țară.

S-a considerat că salariul minim brut garantat în plată reprezintă un standard de protecție generală, aplicabil tuturor salariaților, inclusiv celor bugetari, în lipsa unei derogări exprese.

Ca urmare, salariul de bază se calculează prin aplicarea gradației de vechime la salariul prevăzut în grila din Legea-cadru nr. 153/2017. Ulterior, salariul rezultat se compară cu salariul minim brut pe țară garantat în plată. Dacă salariul calculat (inclusiv gradația) este mai mic decât salariul minim, se aplică acest din urmă cuantum.

Aceasta deoarece, pe de o parte, nu s-ar putea considera salariul minim brut pe țară, stabilit prin hotărârile de guvern succesive, ca punct de plecare pentru aplicarea gradațiilor, pentru că, într-un astfel de calcul, s-ar nesocoti ierarhia salarială statornicită prin Legea-cadru nr. 153/2017. Punctul de plecare în această piramidă salarială îl constituie salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022, după cum prevede și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Tot astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, prevede că salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

Pe de altă parte, nu se poate considera că salariaților din sectorul bugetar nu li s-ar aplica salariul minim brut pe țară, în condițiile art. 164 din Codul muncii, deoarece numai o derogare expresă de la prevederile acestui articol ar deschide posibilitatea stabilirii unui salariu minim diferit de cel general.

Așadar, cu dezavantajul egalizării salariilor unor categorii de personal cu vechime diferită, singura soluție acceptabilă este aceea a aplicării gradațiilor la nivelul stabilit în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu majorarea sumei obținute până cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară stabilit pentru momentul respectiv prin hotărâre a Guvernului. În ceea ce privește majorarea de 10% din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, aceasta se aplică salariului de bază în plată, fără a depăși nivelul din anexa nr. II pentru 2022, gradațiile se adaugă la salariul din anexa nr. II, iar rezultatul se ajustează la salariul minim, dacă este mai mic decât acesta. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 38 din același act normativ și a art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023, salariul de bază al funcționarilor publici prevăzuți în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" pct. 3 - Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 - părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist se calculează potrivit eșalonării reglementate de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin raportare la cel stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" la Legea-cadru nr. 153/2017. În situația în care devine mai mare decât cel stabilit potrivit acestei legi pentru anul 2022, urmează a se ajusta până la concurența salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat în urma eșalonării.

Ulterior, prin suplimentul la raport s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri obligatorii, care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanței de trimitere în soluționarea cauzei deduse judecății, considerentele acestora beneficiind de efectul autorității de lucru judecat, sprijinind și explicitând soluția. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea salariului cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată (3.300 lei la momentul formulării cererii), la care să se adauge sporul prevăzut pentru gradația 5 și majorarea de 5%, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, precum și plata diferențelor salariale rezultate.

Se impune precizarea în sensul că, atât timp cât litigiul care a determinat prezenta sesizare a fost declanșat de o persoană fizică, în calitate de asistent (social) la domiciliu pentru fiul său, persoană încadrată de handicap, sintagma "funcționari publici" din cuprinsul întrebării va fi înlocuită cu sintagma "asistenți sociali".

Astfel, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Argeș - Secția civilă, care judecă în primă instanță.

Aspectele reținute în încheierea de sesizare prin care s-a expus succint procesul relevă că de lămurirea chestiunii de drept semnalate depinde soluționarea pe fond a cauzei, dat fiind că reclamanta pretinde că este îndreptățită la recalcularea salariului conform dispozițiilor legale invocate.

Ca atare, primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

Ultima condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond.

În același cadru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție vizează inexistența unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii.

În egală măsură, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele obligatorii de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanței de trimitere suficiente repere interpretative pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită.

Astfel, în considerentele obligatorii cuprinse în paragrafele 75-84 ale Deciziei nr. 352 din 6 octombrie 2025, respectiv în paragrafele 144-155 din Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2025 s-au reținut următoarele: " [...] În raporturile juridice de muncă guvernate de Codul muncii, angajatorii sunt obligați să stabilească un nivel al salariului de bază brut al angajaților care să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Legea-cadru nr. 153/2017 vizează doar o categorie de angajați, și anume pe cea a personalului plătit din fondurile publice. Deși prin art. 12 alin. (2) se instituie obligația de a utiliza venitul brut minim garantat în plată ca bază 0 în stabilirea salariilor (începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare), potrivit dispozițiilor art. 38, în perioada de aplicare etapizată a legii, 2017-2022, dar și ulterior anului 2022, prin legile anuale de salarizare, a fost prorogată aplicarea art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază rămânând plafonate la nivelul anului anterior sau primind o majorare într-un procent prevăzut în legea anuală, distinctă de algoritmul de calcul prevăzut în legea-cadru și fără a se depăși nivelul prevăzut pentru anul 2022. Potrivit definiției legale conținute în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX. Necorelarea legislativă ce necesită interpretarea normelor juridice aplicabile a apărut în momentul în care, la nivelul unei categorii socioprofesionale cum este cea a asistenților personali, salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit mai mare decât salariul de bază calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru o anumită vechime. Întrucât legile anuale de salarizare derogă de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada de temporizare a aplicării acestei legi-cadru salariul de bază nu se stabilește pornind de la un salariu minim brut pe țară garantat în plată la care se aplică gradațiile și, ulterior, majorările, ci este reprezentat de cuantumul în plată în anul anterior care include gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă, căruia i se aplică majorările stabilite prin legile anuale de salarizare, potrivit dispozițiilor acestora, plafonat fiind la valoarea nominală a anului 2022. Nu se poate considera că legea-cadru este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că personalului plătit din fondurile publice nu i se aplică prevederile art. 164 din Codul muncii, ci, exclusiv, dispozițiile legii-cadru și ale legilor anuale de salarizare, întrucât, pentru a reține o astfel de interpretare, ar fi trebuit ca legiuitorul să deroge în mod expres de la prevederile art. 164 din Codul muncii, înlăturând de la aplicare, pentru personalul plătit din fondurile publice, acest text de lege. Astfel cum s-a susținut și în opinia specialiștilor care au răspuns solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-și exprima un punct de vedere asupra interpretării dispozițiilor menționate, dispozițiile art. 164 din Codul muncii reprezintă o normă general obligatorie aplicabilă tuturor raporturilor de muncă. Lipsa unei derogări exprese în acest sens impune concluzia că dispozițiile art. 164 din Codul muncii se aplică și sistemului bugetar, caz în care salariul de bază brut al personalului plătit din fonduri publice corespunzător unei anumite vechimi în muncă nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu care se vor calcula celelalte elemente salariale. Urmează a se avea în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale legilor anuale de salarizare ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), începând cu anul 2018, salariul de bază brut lunar a fost majorat, cu observația că normele tranzitorii s-au raportat la nivelul aferent anului 2022. Această dispoziție se aplică și personalului angajat în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, salarizat la nivelul stabilit pentru funcții similare, potrivit art. 39 alin. (1), text de lege la care se face trimitere în sesizarea inițială. În acest context, plecând de la premisa că salariul de bază pentru o anumită vechime în muncă, calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 și legilor anuale privind salarizarea personalului bugetar, nu trebuie să fie mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, în mecanismul de stabilire a salariului în plată, cele două niveluri urmează a se supune unui proces de comparare. Dacă salariul de bază în plată care include și gradația corespunzătoare vechimii în muncă este în cuantum mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, se majorează până la concurența acestuia din urmă, indiferent de gradația corespunzătoare vechimii în muncă. Consecința aplicării acestui algoritm este aceea că salariile astfel calculate, ce depășesc salariul minim brut pe țară garantat în plată, rămân neschimbate, întrucât dispozițiile art. 164 din Codul muncii împiedică doar acordarea unui salariu mai mic decât acesta, pentru un program normal de muncă. Însă aplicarea coroborată a textelor de lege menționate poate avea ca efect înlăturarea diferențelor salariale rezultate prin nevalorificarea unei gradații superioare între salariații cu vechimi diferite, pe măsură ce salariul minim brut garantat în plată va crește. Această interpretare ține cont de principiul protecției sociale, astfel cum este definit în art. 160 alin. (4) din Codul muncii și interpretat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 545/2012, în sensul că salariile plătite din fonduri publice nu pot coborî sub salariul minim brut garantat în plată. Totodată, respectă principiul sustenabilității financiare, astfel cum este reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii, egalizarea salariilor între gradații neputând fi asociată încălcării unui alt principiu cu forță juridică egală celui enunțat anterior, care să instituie obligativitatea menținerii diferențierii salariale rezultând din acordarea gradației, ci doar a algoritmului de calcul prevăzut de lege, situație ce nu va putea fi readusă în parametrii inițiali decât prin intervenția legiuitorului."

Față de aceste statuări este facil a concluziona că, raportat la dezlegările anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârile obligatorii menționate, nu este îndeplinită nici condiția inexistenței unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanța supremă, dar nici condiția existenței unei chestiuni de drept cu caracter dificil, dezlegările anterioare conducând la diluarea caracterului veritabil al chestiunii de drept sesizate.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă.