ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 352/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.741/118/2023**.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Apelantul-reclamant a depus un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, au fost comunicate opinii de către specialiștii consultați, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.741/118/2023**, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă aplicarea art. 10 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la calculul gradațiilor în cazul asistenților personali, în contextul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, dă dreptul angajatorului să înlăture drepturile salariale câștigate de salariați prin vechimea în muncă.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 18 noiembrie 2024 cu nr. 2.651/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 6 octombrie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 10. - Salariile de bază și gradațiile (1) Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații. (2) Fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepția funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor de conducere pentru care gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. I-IX, precum și a personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. I-VIII pentru funcțiile de execuție sunt la gradația 0. (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (5) Gradația obținută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condițiile de acordare. (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradației deținute. (7) Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare. (...) Art. 12. - Modul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare (...) (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare. (...) Art. 38. - Aplicarea legii (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022") " Art. I. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. (...) (1 5 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la aceeași lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 3.741/118/2023**, reclamanții au formulat, în contradictoriu cu pârâții orașul Năvodari, prin primar și Direcția de Asistență Socială Năvodari și primarul orașului Năvodari, în temeiul prevederilor art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborate cu prevederile art. 1 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, contestație împotriva dispozițiilor nr. aaa/27.01.2023, nr. bbb/27.01.2023, nr. ccc/25.01.2023, nr. ddd/25.01.2023, nr. eee/25.01.2023, nr. fff/25.01.2023 și nr. ggg/25.01.2023 privind stabilirea salariului de bază al reclamanților începând cu data de 1.01.2023, solicitând: anularea dispozițiilor anterior menționate și obligarea pârâților la aplicarea corectă a legii și la emiterea unor noi dispoziții de salarizare și la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă în acord cu salariul de bază stabilit conform legii; plata diferențelor rezultate dintre sumele ce trebuiau achitate cu titlu de drepturi salariale de la 1.01.2023 si sumele efectiv achitate cu acest titlu, prin raportare la salariul de bază prevăzut de lege, până la zi, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă; la plata unor daune morale/despăgubiri egale cu diferențele rezultate dintre sumele ce trebuiau achitate cu titlu de drepturi salariale pe ultimii 3 ani, dacă legea ar fi fost aplicată corect, și sumele efectiv achitate prin raportare la salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au precizat că au formulat contestație împotriva dispozițiilor menționate la paragraful 12, prin care au arătat că prevederile legale în materie sunt aplicate în mod eronat, ceea ce are ca efect o discriminare a asistenților personali ce au vechime în muncă, respectiv gradațiile 1-5, față de cei ce nu au vechime în muncă, respectiv gradația 0, pentru care legea stabilește salariul minim garantat în plată.

La momentul stabilirii salariului de bază, angajatorul reclamanților nu a ținut cont de prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) și ale art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, făcând o aplicare eronată a prevederilor art. 38 și 12 din același act normativ, prin raportare la salariul de bază stabilit de lege la pct. 3.2 nr. crt. 45 de la cap. I din anexa nr. II la legea-cadru menționată și la prevederile hotărârilor Guvernului emise în perioada 2018-2022 cu privire la stabilirea salariului minim garantat în plată și la prevederile ordonanțelor de majorare salarială intervenite în această perioadă. Se susține că pârâții au aplicat în mod eronat legea, ignorând total faptul că salariile asistentului personal cu vechime în muncă se stabilesc cu plecare de la salariul asistentului personal fără vechime în muncă, gradație 0, singurul pentru care legea stabilește, în mod efectiv, salariul garantat în plată, pentru restul gradațiilor de vechime salariul stabilindu-se cu plecare de la salariul minim garantat în plată, prin aplicarea unor procente în funcție de vechimea în muncă avută, drept care au solicitat anularea actului și recalcularea salariului în conformitate cu prevederile legale și plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală datorată, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Pârâtul Orașul Năvodari prin primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, printre altele, respingerea contestației introduse în cauză, ca nefondată, susținând, în esență, că, în raport cu dispozițiile legale derogatorii ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, precum și ținând cont de reglementările din art. 1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, interpretarea reclamanților cu privire la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, fără a se ține cont de prevederile ordonanței de urgență anterior menționate, este o interpretare nelegală și extensivă a dispozițiilor legale.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 30 octombrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, prin raportare la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, dat fiind că: acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanții au apreciat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este admisibilă, fără a expune un punct de vedere cu privire la fondul chestiunii de drept.

Pârâții nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere, singurul determinat expres este salariul asistentului personal cu gradația 0, care este salariul minim garantat în plată, salariu care în anul 2023 era de 3.000 de lei.

În această situație, dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 devin aplicabile, urmând ca majorarea cu 10% la care se face referire să se aplice la salariul minim garantat în plată de 3.000 lei, având în vedere faptul că majorarea se aplică la salariul stabilit pentru gradația 0.

Această interpretare derivă din aplicarea legilor în timp în sensul interpretării istorico-teleologice a acestora.

Cum Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 este un act normativ ulterior Legii-cadru nr. 153/2017, rezultă că dispozițiile acesteia se aplică cu prioritate, toate dispozițiile contrare reglementării celei mai noi fiind considerate prorogate implicit.

Mai mult, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 prevede expres că operează anumite derogări de la dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Instanțele consultate au comunicat o hotărâre judecătorească definitivă care poate prezenta unele aspecte relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Astfel, o curte de apel a pronunțat o decizie definitivă prin care a reținut că, de principiu, potrivit reglementării exprese din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, cuantumul brut al salariilor de bază se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022, stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017. În ceea ce privește solicitările concrete din speță, instanța a constatat că nemulțumirile reclamantelor exprimate în cadrul acțiunii formulate vizează incorecta aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 și a ordonanțelor ulterioare, însă actul contestat în cauză (dispoziția emisă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, prin care se acordă doar majorarea de 10% pentru anul 2023) nu are legătură cu salariul anterior stabilit pentru reclamante, despre care se susține că ar fi fost calculat în mod greșit.

Potrivit punctelor de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, comunicate de o curte de apel și de două tribunale, aplicarea art. 10 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la calculul gradațiilor în cazul asistenților personali, în contextul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, nu înlătură drepturile salariale câștigate de salariați prin vechimea în muncă. Majorarea de 10% se aplică la nivelul salariului acordat în luna decembrie 2022, fără a se depăși însă valoarea nominală pentru acest an a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice prevăzut de anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, prin derogare de la art. 12 alin. (2) din același act normativ.

Alte trei tribunale au exprimat puncte de vedere teoretice identice cu cel al instanței de trimitere, cuprins în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării au fost identificate deciziile redate în continuare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 155 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 13 august 2024, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, printre altele, cu privire la dispozițiile art. 12 alin. (2) și ale art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și s-a constatat că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod repetat și consecvent cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, constatând că aceste norme legale nu încalcă dispozițiile constituționale invocate (cu titlu de exemplu: Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024; Decizia nr. 183 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 20 august 2024; Decizia nr. 599 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2024; Decizia nr. 316 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 2 august 2023).

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 742 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 9 februarie 2021, și nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ridicate, printre altele, cu privire la dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 și s-a constatat că aceste prevederi legale sunt constituționale în raport cu criticile invocate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate două decizii cu relevanță directă asupra dezlegării chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 11 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor și indemnizațiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că "Aceste reglementări legale sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională «Administrație» cuprins în art. 11 din aceeași lege-cadru", fiind relevante considerentele de la paragrafele 73-76.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 112 din 31 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 28 mai 2025, au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Botoșani - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă, în interpretarea art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2023, salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar se stabilește prin înmulțirea coeficienților prevăzuți de anexa nr. I cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărâre de Guvern", fiind relevante considerentele de la paragrafele 41-46. X. Opiniile specialiștilor

În conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialiști din cadrul unor facultăți de drept asupra chestiunii de drept supuse examinării.

Au fost transmise puncte de vedere de către Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București și de către Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București - Catedra de dreptul muncii și securității sociale.

Potrivit opiniei comunicate de Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București, salariul de bază al asistentului personal se stabilește inițial conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru gradația 0. Se adaugă gradațiile de vechime prevăzute de art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, în funcție de tranșele de vechime în muncă. Salariul în plată din decembrie 2022, care include gradațiile și eventuala ajustare la salariul minim, se majorează cu 10% conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, fără a depăși nivelul salariului de bază din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 (inclusiv gradațiile corespunzătoare). Rezultatul se compară cu salariul minim brut pe țară garantat în plată [stabilit prin hotărâre a Guvernului în baza art. 164 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii) ]. Dacă este mai mic, salariul se ajustează la nivelul minim garantat, fără a aplica gradațiile peste acest prag. Astfel, se respectă ierarhia grilei salariale și protecția socială obligatorie, deși ajustarea la salariul minim poate egaliza salariile între gradații.

În susținerea opiniei redate în cadrul paragrafului anterior au fost prezentate argumentele expuse în continuare.

Arhitectura Legii-cadru nr. 153/2017, care prevede tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, se sprijină pe reperul salariului de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-IX la legea-cadru menționată. Problema vizează măsura în care pentru asistenții personali salariul trebuie calculat prin aplicarea gradațiilor de vechime la salariul minim brut pe țară sau la salariul de bază corespunzător anului 2022. Altfel spus, întrebarea care se ridică este dacă se va considera Legea-cadru nr. 153/2017 ca derogând de la Codul muncii sau vor fi apreciate ca fiind aplicabile și în privința personalului bugetar dispozițiile privind salariul minim brut pe țară.

Salariul minim brut garantat în plată reprezintă un standard de protecție generală, aplicabil tuturor salariaților, inclusiv celor bugetari, în lipsa unei derogări exprese.

Ca urmare, salariul de bază se calculează prin aplicarea gradației de vechime la salariul prevăzut în grila din Legea-cadru nr. 153/2017. Ulterior, salariul rezultat se compară cu salariul minim brut pe țară garantat în plată. Dacă salariul calculat (inclusiv gradația) este mai mic decât salariul minim, se aplică acest din urmă cuantum.

Aceasta deoarece, pe de o parte, nu s-ar putea considera salariul minim brut pe țară, stabilit prin hotărârile succesive ale Guvernului, ca punct de plecare pentru aplicarea gradațiilor, pentru că într-un astfel de calcul s-ar nesocoti ierarhia salarială statornicită prin Legea-cadru nr. 153/2017. Punctul de plecare în această piramidă salarială îl constituie salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022, după cum prevede și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Tot astfel și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), prevede că salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

Pe de altă parte, nu se poate considera că salariaților din sectorul bugetar nu li s-ar aplica salariul minim brut pe țară, în condițiile art. 164 din Codul muncii, deoarece numai o derogare expresă de la prevederile art. 164 ar deschide posibilitatea stabilirii unui salariu minim diferit de cel general.

În cadrul opiniei comunicate de Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București - Catedra de dreptul muncii și securității sociale, s-a arătat, cu titlu prealabil, că Legea nr. 53/2003 are caracter de drept comun pentru toate raporturile juridice de muncă, fie că izvorăsc sau nu din contractele individuale de muncă.

Prin punctul de vedere exprimat s-a precizat că Legea-cadru nr. 153/2017, deși normă specială pentru personalul bugetar, nu derogă de la dispoziția comună privind salariul minim brut în plată, iar, drept consecință, acesta stă la baza calculării tuturor elementelor salariale prevăzute de lege.

În susținerea acestei opinii au fost invocate dispozițiile: art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (1) din Constituția României, republicată; art. 164 din Legea nr. 53/2003, modificată și completată prin Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate care transpune Directiva (UE) 2022/2.041 din 19 octombrie 2022 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană; art. 10 și art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.

De asemenea, s-a apreciat că toate grilele de salarizare ar trebui să aibă la bază salariul minim pe economie, iar la acesta se vor aplica și majorarea de 10% prevăzută, precum și tranșele de vechime în muncă. Dacă nu s-ar proceda în acest fel, ar exista o discriminare între salariații supuși Legii-cadru nr. 153/2017 și cei care își desfășoară activitatea în mediul privat unde se aplică deja obligatoriu Hotărârea Guvernului nr. 1.506/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1185 din 28 noiembrie 2024.

Mai mult, art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 consacră două principii esențiale: nondiscriminarea și egalitatea de șanse pentru muncă de valoare egală. Prin ignorarea gradației și a coeficienților de ierarhizare s-ar elimina diferențele dintre salariații aflați în grade și vechimi diferite. Astfel, pot exista salariați cu vechime în aceeași funcție salarizați identic cu debutanții, deși au atribuții sporite și mai complexe, dar și nivelul de responsabilitate crescut derivat din experiența acumulată.

Dacă nu s-ar pleca de la principiul calculării salariului, la nivelul tuturor grilelor, de la salariul minim garantat în plată și s-ar actualiza doar pentru unii salariați, ar fi încălcat principiul nondiscriminării, consacrat și de art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată. XI. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, propunând următoarea dezlegare a chestiunii de drept: În interpretarea și aplicarea art. 10 și 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în contextul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, salariul de bază în plată (conținând gradația acordată pentru o anumită vechime în muncă și cu aplicarea majorării de 10%) al unui asistent personal urmează a se ajusta până la concurența salariului minim brut pe țară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat potrivit Legii-cadru nr. 153/2017. XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizărilor este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor prevederi legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la prima condiție, se reține că sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanței, întrucât vizează plata drepturilor salariale cuvenite asistentului personal, plătit din fondurile publice.

Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță.

Referitor la cea de a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune a se observa că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispozițiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei probleme de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere.

Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în cel al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În prezenta cauză, sesizarea vizează modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 10 și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 cu privire la calculul gradațiilor în cazul asistenților personali, respectiv dacă "dă dreptul angajatorului să înlăture drepturile salariale câștigate de salariați prin vechimea în muncă".

Întrebarea astfel formulată nu conține o chestiune de drept clar enunțată, însă, din punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere rezultă că ceea ce solicită a se interpreta este dacă, pentru asistentul personal, majorarea de 10% acordată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 se calculează la salariul minim garantat în plată, în condițiile în care acesta devine mai mare decât cel cu gradația 0 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabil potrivit prevederilor art. 38 din actul normativ menționat, și dacă, în acest caz, s-ar înlătura efectul aplicării gradațiilor pentru vechimea în muncă.

Chestiunea de drept astfel formulată are în vedere necesitatea stabilirii modalității în care dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 (care a reglementat o procedură etapizată de creștere a salariilor pe perioada 2017-2022, temporizarea procesului de aplicare a legii fiind menținută și pentru anii următori la nivelul salariului stabilit pentru anul 2022) cu distincțiile operate prin legile anuale de salarizare prin care se derogă în mod expres de la art. 12 alin. (2) din legea-cadru (a cărui aplicare ar fi permis stabilirea salariului de bază prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în grilele anexă cu suma salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) se raportează la hotărârile de guvern, date în aplicarea dispozițiilor art. 164 din Codul muncii, care stabilesc, anual, suma reprezentând salariul minim brut pe țară garantat în plată. Necesitatea corelării acestor legi a apărut la momentul la care salariul de bază al angajatului, plafonat la nivelul anului 2022 și majorat cu procentul de 10% prevăzut de legea de salarizare pentru anul 2023, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, a devenit mai mic decât salariul minim brut garantat în plată.

Cu alte cuvinte, problema care se pune, prin reformularea întrebării, este cum se interpretează dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 care reglementează stabilirea salariului de bază și a gradațiilor prevăzute de art. 10 din legea-cadru (calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta) la prevederile art. 164 din Codul muncii (care instituie obligația stabilirii unui salariu de bază cel puțin la nivelul celui minim brut în plată garantat pe țară), ținând cont de intervenția legilor anuale de salarizare prin care se derogă de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest context se impune a analiza dacă Legea-cadru nr. 153/2017 constituie, pentru personalul plătit din fondurile publice, o normă specială, derogatorie de la dreptul comun în materia salarizării, sau dispoziția privind salariul minim brut în plată se aplică cu precădere și stă la baza calculării elementelor salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, caz în care algoritmul de calcul al salariului de bază brut lunar va fi afectat de dispoziția care îl plafonează la nivelul anului 2022. Este de reținut că nivelul acestuia poate crește ca efect al majorărilor pe care legiuitorul le poate acorda prin legile anuale de salarizare, cum este majorarea de 10% acordată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, dar fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum dispune ordonanța de urgență.

Într-o opinie exprimată de instanțe se afirmă că majorarea de 10% prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 nu se aplică salariaților care au atins nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 și că salariul de bază nu poate fi stabilit prin înmulțirea coeficienților cu salariul minim brut garantat în plată întrucât se opun dispozițiile art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, și cele ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021), care mențin acest salariu la nivelul anilor anteriori. S-a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 derogă de la anumite dispoziții ale Legii-cadru nr. 153/2017, astfel că majorarea de 10% se aplică salariului acordat pentru luna decembrie 2022, însă, în condițiile în care singurul element determinat expres este salariul asistentului personal cu gradația 0, care este salariul minim garantat în plată, majorarea se aplică la acest salariu. Potrivit acestei interpretări, salariul de bază stabilit conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, gradația 0, este reprezentat de salariul minim brut garantat în plată căruia i se aplică majorarea de 10%.

Într-o altă opinie, s-a apreciat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 continuă temporizarea procesului de aplicare etapizată avut în vedere prin Legea-cadru nr. 153/2017, însă nu pot constitui temei de reducere a salariului sau de înlăturare a drepturilor câștigate de salariați prin vechimea în muncă, ci cel mult ar putea opera o inaplicabilitate a majorării, cu menținerea salariului în plată dacă s-ar fi depășit valoarea nominală stabilită pentru anul 2022 potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017.

Este evident că în cauză există abordări divergente asupra textelor de lege menționate, susceptibile a primi o interpretare diferită, ce prefigurează generalizarea unei practici neunitare pe măsură ce majorarea salariului minim brut garantat în plată va duce la extinderea acestei problematici și la nivelul altor categorii socioprofesionale. Din această perspectivă, este îndeplinită și condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile și dificile asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o procedură de unificare. XII.2. Asupra fondului cauzei

Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei condițiilor de admisibilitate, chestiunea ce necesită o dezlegare pe fondul cauzei vizează modalitatea de armonizare a dispozițiilor Codului muncii cu cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 și a legilor anuale care dispun asupra modalității de aplicare a acesteia.

Este de menționat că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, "Munca și protecția socială a muncii": "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."

Potrivit art. 160 din Codul muncii, salariul de bază reprezintă componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat în care nu sunt incluse sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri, salariul de bază minim brut reprezintă suma minimă la care are dreptul salariatul pentru munca prestată, iar salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă suma stabilită anual prin hotărâre a Guvernului, în condițiile art. 164 din același cod, corespunzătoare programului normal de muncă, în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă, în special a gradului de adecvare a salariului minim, în vederea asigurării unui nivel de trai decent.

Prevederile art. 164 din Codul muncii instituie obligația pentru angajatori de a nu negocia și a nu stabili salarii de bază brute sub valoarea salariului de bază minim brut orar; de asemenea, prin hotărâre a Guvernului sau negocieri colective nu pot fi stabilite salarii minime brute sub valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, toate drepturile și obligațiile stabilite, potrivit legii, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se determină utilizând nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar angajatorii sunt obligați să garanteze în plată salariaților un salariu de bază brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut prevăzut la art. 160 alin. (3) din Codul muncii.

Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 545 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 2 iulie 2012 (Decizia Curții Constituționale nr. 545/2012), în privința art. 47 din Constituție referitor la nivelul de trai, că "nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcție de capacitatea economică și financiară a țării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, (referindu-se la Legea nr. 285/2010, Legea nr. 118/2010 și hotărârile de guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată aferente acelei perioade s.n.) (...) fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenței în privința cuantumului salariilor".

Rezultă din textele de lege menționate faptul că, în raporturile juridice de muncă, angajatorii sunt obligați să stabilească un nivel al salariului de bază brut al angajaților care să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Legea-cadru nr. 153/2017 vizează doar o categorie de angajați, și anume pe aceea a personalului plătit din fondurile publice. Deși prin art. 12 alin. (2) din legea-cadru se instituie obligația de a utiliza venitul brut minim garantat în plată ca baza 0 în stabilirea salariilor (începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare), potrivit dispozițiilor art. 38, în perioada de aplicare etapizată a legii, 2017-2022, dar și ulterior anului 2022, prin legile anuale de salarizare, a fost prorogată aplicarea art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază rămânând plafonate la nivelul anului anterior sau primind o majorare într-un procent prevăzut în legea anuală, distinctă de algoritmul de calcul prevăzut în legea-cadru și fără a se depăși nivelul prevăzut pentru anul 2022.

Potrivit definiției legale conținute în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX la aceeași lege-cadru. Prin urmare, salariul de bază include și gradațiile acordate pentru o anumită vechime în muncă.

Necorelarea legislativă ce necesită interpretarea normelor juridice aplicabile a apărut în momentul în care, la nivelul unei categorii socioprofesionale cum este cea a asistenților personali, salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit mai mare decât salariul de bază calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru o anumită vechime.

Întrucât legile anuale de salarizare derogă de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada de temporizare a aplicării acestei legi salariul de bază nu se stabilește pornind de la un salariu minim brut pe țară garantat în plată, la care se aplică gradațiile și, ulterior, majorările, ci este cel reprezentat de cuantumul aflat în plată în anul anterior, care include gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă și căruia i se aplică majorările stabilite prin legile anuale de salarizare, potrivit dispozițiilor acestora, în speță fiind plafonat la valoarea nominală a anului 2022.

Pe de altă parte, nu se poate considera că legea-cadru este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că personalului plătit din fondurile publice nu i se aplică prevederile art. 164 din Codul muncii, ci, exclusiv, dispozițiile legii-cadru și ale legilor anuale de salarizare, întrucât, pentru a reține o astfel de interpretare, ar fi trebuit ca legiuitorul să deroge în mod expres de la prevederile art. 164 din Codul muncii, înlăturând, pentru personalul plătit din fondurile publice, obligația de a calcula drepturile salariale prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Astfel cum s-a susținut și în opinia specialiștilor care au răspuns solicitării Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-și exprima un punct de vedere asupra interpretării dispozițiilor menționate, dispozițiile art. 164 din Codul muncii reprezintă o normă general obligatorie aplicabilă tuturor raporturilor de muncă.

Lipsa unei derogări exprese în acest sens impune concluzia că dispozițiile art. 164 din Codul muncii se aplică și sistemului bugetar, caz în care salariul de bază brut al personalului plătit din fonduri publice corespunzător unei anumite vechimi în muncă în plată, căruia i se aplică majorarea prevăzută de legea anuală de salarizare, nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în raport cu care se vor calcula celelalte elemente salariale.

Urmează a se avea în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale legilor anuale de salarizare ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2023), salariul de bază brut lunar, indiferent că este