ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 397/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.420/89/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: " Dacă, în interpretarea art. 19 raportat la art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 45 din Legea nr. 223/2015, un pensionar militar beneficiar al unei pensii de invaliditate, care, ulterior pensionării, obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării, are dreptul de a opta pentru o pensie anticipată parțială de la data depunerii la Casa de Pensii a dovezilor privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu".

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 10 aprilie 2025, în Dosarul nr. 1.420/89/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 3 iunie 2025 cu nr. 1.200/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 223/2015 " Art. 18. - (1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații: (...) b) sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară; (...). Art. 19. - Militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliți în condițiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24 (...). Art. 45. - (1) Militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care au dreptul la pensie de invaliditate pot opta, la deschiderea dreptului de pensie, pentru pensia mai avantajoasă dintre pensia de invaliditate și pensia de serviciu anticipată sau anticipată parțială, după caz, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea acestora. (2) La împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, beneficiarii pensiei de invaliditate pot opta pentru pensia care îi avantajează." III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul, persoană fizică, a formulat în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) - Casa de Pensii Sectorială și M.A.I. - Comisia centrală de expertiză medico-militară a M.A.I. contestație împotriva Hotărârii nr. (...) și a Deciziei nr. (...), solicitând anularea/revocarea acestora.

În motivare a arătat că, la 11 martie 2020, a fost pensionat pentru invaliditate de gradul 3, fiind emisă o decizie medicală, revizuibilă la 31 martie 2025. La baza acesteia a stat și buletinul de calcul emis de către M.A.I. - Casa de Pensii Sectorială prin care s-a reținut că are o vechime efectivă de 19 ani, 2 luni și 17 zile.

În cursul anului 2024, întrucât a intrat în posesia tuturor documentelor ce făceau dovada unui interval suplimentar de lucru, a solicitat reanalizarea deciziei de pensionare, perioada lucrată fiind de 20 de ani, 0 luni și 16 zile, iar vechimea cumulată de 23 de ani, 0 luni și 16 zile.

Invocând și art. 45 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, reclamantul a arătat că îndeplinea condițiile de vechime necesare pentru acordarea pensiei militare de serviciu anticipate parțiale prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, respectiv o vechime de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul nu este îndreptățit la transformarea pensiei de invaliditate în pensie anticipată parțială, întrucât vechimea realizată în sectorul civil exista inclusiv la momentul deschiderii dreptului de pensie din 2020; faptul că acesta a lucrat în sectorul civil nu suplinește condiția ca vechimea în discuție să fie și dovedită/atestată de un document valid (adeverință), conform prevederilor art. 3 și 13 din Ordinul M.A.I. nr. 30/2016; în caz contrar, admiterea sau respingerea unei cereri de acordare a unui drept de pensie se efectuează în raport cu documentele existente în dosarul de pensionare transmis de către unitatea angajatoare a acestuia, potrivit art. 8 din Ordinul M.A.I. nr. 30/2016, obligația depunerii tuturor documentelor care atestă vechimea realizată în sectorul civil revenind exclusiv reclamantului.

Pe calea revizuirii pensiei nu se poate modifica retroactiv tipul de pensie acordat și pentru care îndeplinea condițiile, respectiv pentru care a optat solicitantul la 11 martie 2020, ulterior deschiderii dreptului de pensie de invaliditate, putând fi efectuate doar operațiunile de actualizare, indexare, revizuire ori recalculare a pensiei militare astfel stabilite/acordate.

Comisia centrală de expertiză medico-militară, prin Direcția medicală a M.A.I., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației.

Prin Sentința civilă nr. 1.412/2024 din 7 noiembrie 2024, Tribunalul Vaslui a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei centrale de expertiză medico-militară a M.A.I. și, în consecință, a respins contestația formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis în parte contestația formulată împotriva Hotărârii nr. (...), emisă de intimata Comisia de contestații din cadrul M.A.I., și a Deciziei (...) a intimatei Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., pe care le-a anulat, a obligat intimata Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. să emită o nouă decizie prin care să acorde intimatului un drept de pensie de serviciu anticipată parțială, începând cu 1 mai 2024, și a respins pretențiile privind acordarea drepturilor de pensie anticipată parțială pentru perioada 11 martie 2020-30 aprilie 2024.

Astfel, în acord cu art. 18 și 45 din Legea nr. 223/2015 și cu Decizia nr. 25 din 27 martie 2023 a Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dreptul de opțiune este permis, fără a exista prevăzută o interdicție a opțiunii ulterior acordării pensiei de invaliditate, raționamentul instanței supreme impunându-se a fortiori și în speță. Prin urmare, s-a reținut că reclamantul, beneficiar al unei pensii de invaliditate în sistemul pensiilor militare, are drept de opțiune între aceasta și pensia anticipată parțială.

Referitor la momentul de la care, în urma exercitării dreptului de opțiune, se cuvine să fie acordată pensia de serviciu anticipată parțială, art. 61 alin. (1) și (3) din Legea nr. 223/2015 impune regula că pensiile se acordă "la cererea persoanei îndreptățite", care are și obligația depunerii actelor ce dovedesc îndeplinirea condițiilor legale.

Cererea de acordare a pensiei anticipate împreună cu documentul care dovedea îndeplinirea condiției vechimii efective în muncă de peste 20 de ani a fost făcută la 11 aprilie 2024; cum cererea împreună cu adeverința au fost depuse la Casa de Pensii la 11 aprilie 2024, data de la care trebuie stabilită pensia anticipată parțială este 1 mai 2024, sumele aferente dreptului de pensie datorându-se tot de la această dată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., iar în cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecării cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că, în cauza de față, se află în discuție stabilirea drepturilor la pensie ale unui pensionar militar, astfel încât litigiul dedus spre judecată Curții de Apel Iași se circumscrie domeniului specific de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța fiind învestită cu judecarea unei cereri "privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice".

Funcționarii publici cu statut special și militarii sunt plătiți din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017).

Soluționarea apelului depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 19 raportat la art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 45 din Legea nr. 223/2015, în sensul de a stabili dacă un pensionar militar beneficiar al unei pensii de invaliditate, care ulterior pensionării obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării, are dreptul de a opta pentru o pensie anticipată parțială de la data depunerii la Casa de Pensii a dovezilor privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu.

În urma consultării jurisprudenței instanței supreme, s-a constatat că, asupra acestei probleme, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Curtea de Apel Iași a opinat în sensul că, în interpretarea art. 19 raportat la art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 45 din Legea nr. 223/2015, un pensionar militar, beneficiar al unei pensii de invaliditate, care, ulterior pensionării, obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării, are dreptul de a opta pentru o pensie anticipată parțială de la data depunerii la Casa de Pensii a dovezilor privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu, relevante fiind și considerentele Deciziei nr. 25 din 27 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragrafele 71-74.

Legea nr. 223/2015, fiind legea specială în raport cu Legea nr. 263/2010 și derogând de la aceasta, pe baza statutului special al beneficiarilor, acordă drepturi în plus personalului aflat în activitate, care, din diverse considerente, nu poate continua activitatea în domeniul apărare națională și siguranță publică, un domeniu specific ce presupune o stare psihofizică perfectă și abilități fizice nealterate de condiția medicală. În interpretarea Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, drepturile acordate contestatorului ar fi mai puține și mai restrânse decât cele acordate unui pensionar din sistemul public, care, pensionat pentru invaliditate fiind, are dreptul de a cere oricând, la îndeplinirea condițiilor legale, acordarea unei pensii anticipate.

Având în vedere caracterul de lege specială, dar și principiul nediscriminării, s-a apreciat că dreptul de a opta pentru pensia anticipată parțială aparține și pensionarului de invaliditate care îndeplinește condițiile cumulative pentru obținerea acestui tip de pensie, la data deschiderii dreptului de pensie, astfel încât el ar trebui să beneficieze de pensia anticipată parțială de la momentul la care a depus dovezile la Casa Sectorială de Pensii, întrucât, la momentul deschiderii dreptului la pensie, îndeplinea toate condițiile legale, dar, dintr-o eroare, ce îi este imputabilă, nu a făcut dovezile necesare. Legile ce au reglementat succesiv sistemul de pensii publice nu au sancționat niciodată erorile în procedura administrativă cu pierderea dreptului în sine pentru viitor, indiferent cui ar aparține eroarea. Or, încălcarea reală a art. 8 și 13 din Ordinul M.A.I. nr. 30/2016 în cursul întocmirii dosarului de pensionare - omiterea obținerii și depunerii adeverinței de vechime aferentă perioadei 2.05.2000-1.03.2001 - este sancționată cu pierderea definitivă a dreptului la pensia anticipată parțială. Dacă acesta, odată cu revizuirea capacității de muncă, va pierde pensia de invaliditate, el nu va putea fi pensionat decât la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de legea specială, în acord cu art. 19 din Legea nr. 223/2015, deși, la data trecerii în rezervă, el îndeplinea condițiile pentru a beneficia de o pensie anticipată parțială. Lipsa unui mecanism de transformare a pensiei de invaliditate în pensie de serviciu și încălcarea procedurii administrative de către contestator nu pot să justifice pierderea unui drept născut în patrimoniul contestatorului la momentul deschiderii dreptului la pensie.

Practica judiciară mai veche reține caracterul esențial al dreptului la opțiune reglementat de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 pentru însăși existența dreptului, astfel încât pericolul unei practici divergente este real, raportat la sentința pronunțată de prima instanță.

Analizând și practica instanței de contencios constituțional care nu s-a pronunțat asupra articolelor vizate de prezenta sesizare, inclusiv deciziile nr. 670/2021 și nr. 720/2019 ale Curții Constituționale, s-a reținut că tratamentul diferențiat al contestatorului față de un militar care, îndeplinind la data trecerii în rezervă condițiile pentru a beneficia de o pensie anticipată parțială, dar și de o pensie de invaliditate și depunând toate actele necesare, optează pentru pensia anticipată parțială, nu pare justificat și nici proporțional cu situația care l-a determinat. VI. Punctul de vedere al părților

Intimatul a susținut că nu se impune sesizarea instanței supreme. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Într-o opinie s-a apreciat că pensionarul militar, beneficiar al unei pensii de invaliditate, care ulterior pensionării obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării, nu are dreptul de a opta pentru o pensie anticipată parțială de la data depunerii la Casa de Pensii a dovezilor privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu (Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale).

Astfel, s-a reținut că dreptul de opțiune între pensia de invaliditate și pensia anticipată parțială se poate exercita numai la momentul deschiderii dreptului de pensie, moment la care solicitantul are obligația de a dovedi și îndeplinirea tuturor condițiilor pentru a beneficia de oricare dintre cele două categorii de pensii. Pensia de invaliditate poate fi transformată doar în pensie pentru limită de vârstă, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, neexistând nicio prevedere legală care să permită transformarea ulterioară a pensiei de invaliditate în pensie anticipată parțială.

Într-o altă opinie s-a susținut că, în interpretarea art. 19 raportat la art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 45 din Legea nr. 223/2015, un pensionar militar beneficiar al unei pensii de invaliditate, care ulterior pensionării obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării, are dreptul de a opta pentru o pensie anticipată parțială de la data depunerii la Casa de Pensii a dovezilor privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu (Tribunalul Călărași, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui).

În susținerea acestui punct de vedere, s-a arătat că dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate este privit de legiuitor ca o formă de protecție acordată persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru a obține pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială. În ipoteza îndeplinirii condițiilor de acordare atât a pensiei de invaliditate, cât și a unei pensii de serviciu, legiuitorul a instituit un drept de opțiune, în favoarea beneficiarilor Legii nr. 223/2015.

Dispozițiile art. 45 din Legea nr. 223/2015 se impun a fi interpretate în sensul existenței dreptului de opțiune între pensia de invaliditate și pensia de serviciu anticipată sau anticipată parțială, respectiv pensia militară de serviciu pentru limită de vârstă, la momentul în care condițiile de acordare a acestor drepturi de pensie sunt îndeplinite. O interpretare contrară ar conduce la excluderea de la beneficiul dreptului de pensie de serviciu justificată exclusiv de beneficiul pensiei de invaliditate.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 25 din 27 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 26 mai 2023, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1), prin raportare la cele ale art. 79 alin. (1) lit. c) și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, a considerat că nu este exclusă existența unui drept de opțiune între pensia de invaliditate și pensia anticipată parțială la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru această din urmă categorie de pensie, relevante fiind paragrafele 71-74. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar domeniul de reglementare a acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1.

În această materie se instituie o procedură specială, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în apel, conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Curtea de apel fiind învestită cu apelul formulat de către pârâtul M.A.I. - Casa de Pensii Sectorială într-o cauză ce are ca obiect contestație la decizia de pensionare (cerere "privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice").

În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie remarcat că, în absența unei definiții legale a noțiunii "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a arătat în doctrină că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că în preambulul acestei ordonanțe s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". Pe de altă parte, în măsura în care prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu s-a derogat de la art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, acestea rămân aplicabile, ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În acest context se constată că sesizarea de față vizează modul în care se interpretează și coroborează art. 19 raportat la art. 18 alin. (1) lit. b) și art. 45 din Legea nr. 223/2015 în cazul unui pensionar militar beneficiar al unei pensii de invaliditate, care ulterior pensionării obține acte doveditoare ale vechimii în muncă pentru perioade anterioare pensionării.

Completul de judecată al Curții de Apel Iași nu întâmpină însă o dificultate reală în decelarea sensului normelor aplicabile, punctul de vedere al acestuia fiind convingător motivat în sensul că, în materia asigurărilor sociale, legiuitorul obligă la realizarea concordanței dintre situația faptică și cea juridică prin reglementarea instituțiilor revizuirii și recalculării, astfel că dreptul de a opta pentru pensia anticipată parțială aparține și pensionarului de invaliditate care îndeplinește condițiile cumulative pentru obținerea acestui tip de pensie la data deschiderii dreptului de pensie, astfel încât el ar trebui să beneficieze de pensia anticipată parțială de la momentul la care a depus dovezile privind îndeplinirea condițiilor de vechime la data încetării raporturilor de serviciu.

Întrebarea adresată nu reflectă așadar dubiul cu privire la dreptul aplicabil în cauză, instanța de trimitere observând inclusiv faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 25 din 27 martie 2023, s-a pronunțat în privința existenței dreptului de opțiune între pensia de invaliditate și pensia anticipată parțială în sistemul public de pensii, or, deși sistemele de pensii sunt distincte (în cadrul sistemului public dreptul de opțiune între cele două categorii de pensii nu este reglementat, dar nici interzis), argumentația instanței supreme (paragrafele 73 și 74 din considerentele deciziei) se impune a fortiori și în problema de drept din cauză cu atât mai mult cu cât art. 45 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 reglementează expres acest drept de opțiune.

Deși instanța de trimitere constată că jurisprudența națională nu a tratat chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, din conținutul întrebării transpare preocuparea sa pentru evitarea interpretării normei de drept de o manieră susceptibilă de a constitui izvor al practicii judiciare neunitare, sens în care aceasta menționează o jurisprudență care s-a preocupat parțial de chestiuni tangente problemei de față, cu referire la caracterul esențial al dreptului la opțiune reglementat de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Examenul jurisprudențial efectuat în contextul prezentei sesizări și nici opiniile teoretice ale instanțelor naționale nu confirmă însă rezerva manifestată de către instanța de trimitere în încheierea de sesizare, astfel că nu poate fi reținută justificarea unei intervenții din partea instanței supreme pentru lămurirea unei chestiuni de drept care nu prezintă în mod real un grad de dificultate ridicat.

Nici motivarea încheierii de sesizare și nici argumentele prezentate în cadrul punctelor de vedere transmise de curțile de apel nu conturează un risc sistemic de jurisprudență neunitară, împrejurare ce demonstrează, o dată în plus, lipsa caracterului dificil al chestiunii de drept în discuție și inutilitatea declanșării mecanismului de unificare a jurisprudenței consacrat prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Așadar, în lipsa problemei de interpretare a textelor legale, de natură a constitui izvor al jurisprudenței divergente și care să justifice pronunțarea hotărârii prealabile, sesizarea urmărește doar o confirmare a soluției care se prefigurează în cauza cu care instanța de trimitere a fost învestită.

Luând în considerare inclusiv statuările menționate ale instanței supreme, apreciate ca putând constitui un punct de plecare în interpretarea textelor legii indicate în sesizare, este necesar a se reaminti că lămurirea modalității de interpretare și aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, rămânând atributul exclusiv al instanței de trimitere soluționarea cauzei cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern și, după caz, reperele jurisprudențiale obligatorii.

Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizării formulate în Dosarul nr. 1.420/89/2024 al Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, se impune respingerea ca inadmisibilă a acesteia.