ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 396/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: " Dacă, în interpretarea și aEEplicarea art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2023, la obținerea numărului total de puncte realizat, care se obține conform art. 144 alin. (2), prin însumarea punctajelor anuale, trebuia inclus și punctajul suplimentar aferent indicelui de corecție, drept câștigat irevocabil prin decizia inițială de pensionare anterioară emisă în temeiul Legii nr. 263/2010."

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 3 iulie 2025, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme cu nr. 1.528/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare, în continuare, Legea nr. 360/2023 " Art. 144. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile stabilite pe baza legislației anterioare devin pensii în înțelesul prezentei legi și se recalculează prin înmulțirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referință prevăzută la art. 84, cu excepția pensiilor stabilite în fostul sistem de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001, care se recalculează conform art. 154. (2) Numărul total de puncte realizate prevăzut la alin. (1) se obține prin însumarea punctajelor anuale realizate cu numărul de puncte de stabilitate acordate în baza art. 85 alin. (3)." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul SND a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei pentru limită de vârsta nr. [...], obligarea pârâtei la utilizarea ca bază de calcul a majorărilor anuale ale valorii punctului de referință, în sensul art. 84 din Legea nr. 360/2023, al pensiei în cuantum de [...] lei, cuantum aflat în plată la momentul recalculării, dobândit irevocabil prin efectul legii în vigoare la momentul pensionării, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la revizuirea calculului pensiei stabilite în baza art. 144 din Legea nr. 360/2023 cu utilizarea la calculul numărului de puncte de stabilitate, în raport cu art. 85 din lege, ca bază de calcul, a stagiului total de cotizare de 48 de ani și 3 luni, astfel cum este stabilit irevocabil prin decizia inițială de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, în conformitate cu Legea nr. 263/2010 sub imperiul căreia s-a pensionat, cu stabilirea corectă, actualizată, a sumei punctajelor anuale realizate, respectiv numărul total de puncte în plată la 31 august 2024 prin includerea în suma punctajelor și a punctajului aferent indicelui de corecție de 1,15, drept câștigat irevocabil prin decizia inițială de pensionare.

În motivare, reclamantul a precizat că s-a pensionat în anul 2018 sub imperiul Legii nr. 263/2010, până la momentul pensionării realizând un stagiu total de cotizare, respectiv vechime totală în muncă de 48 de ani și 3 luni. Totodată, i s-a acordat și un indice de corecție 1,15, care a generat un punctaj suplimentar. Pensia i-a fost ulterior recalculată prin valorificarea sporurilor ore festive, ore școală, prin adăugarea stagiului de cotizare realizat după pensionare, prin revizuire în baza Legii nr. 221/2018, astfel că a ajuns la un punctaj mediu anual în plată de 3,77365 puncte.

Recalcularea pensiei aflate în plată după o formulă care diminuează baza de calcul avută în vedere la data dobândirii dreptului de pensie are drept consecință diminuarea drepturilor aflate în plată, astfel că art. 144 alin. (6) teza finală din Legea nr. 360/2023 încalcă principiul securității juridice în componenta sa privitoare la neretroactivitatea legii [art. 15 alin. (2) din Constituția României].

Diminuarea bazei de calcul al pensiei în procedura recalculării s-a realizat ca efect al eliminării din calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare și a sporului de grupă superioară, a indicelui de corecție, care reprezintă moștenirea genetică consolidată prin legile anterioare, pe principiul tempus regit actum, aspecte care se pot repercuta în cuantumul lunar al pensiei.

Prin aplicarea majorării valorii punctului de referință în conformitate cu art. 84 din Legea nr. 360/2023, la cuantumul mai mic al pensiei rezultate în urma recalculării, și eliminarea din calculul punctelor de stabilitate a stagiilor totale de cotizare stabilite irevocabil prin decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în vigoare la momentul nașterii dreptului și a elementelor esențiale câștigate calculului prin legi anterioare se încalcă grav principiul neretroactivității legii civile.

Tribunalul Timiș - Secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 266 din 3 martie 2025, a respins ca neîntemeiată contestația, arătând că formula de calcul al pensiei prevăzută la art. 83 din Legea nr. 360/2023 ține cont de două elemente - valoarea punctului de referință și numărul total de puncte realizat de asigurat. Majorarea punctului de referință, conform art. 84 alin. (3) din Legea nr. 360/2023, nu se realizează în funcție de cuantumul pensiei, astfel că modalitatea de formulare a capătului principal de cerere este improprie.

Operațiunea de emitere a deciziilor de recalculare în temeiul art. 144 din Legea nr. 360/2023 este una pur administrativă, menită să încunoștiințeze pensionarii cu privire la nivelul pensiei cuvenite începând din 1 septembrie 2024, data de la care a început să producă efecte juridice.

Prima instanță a reținut că pârâta a stabilit în mod corect stagiul de cotizare contributiv pentru care se acordă puncte de stabilitate ca fiind de 6 ani, 8 luni și 6 zile, noua lege a pensiilor, anume art. 3 lit. q) și r) din Legea nr. 360/2023, făcând diferența între stagiul de cotizare și stagiul de cotizare contributiv. Pentru a se obține stagiul de cotizare contributiv se scad din stagiul de cotizare perioadele asimilate și perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare.

În cuprinsul deciziei contestate s-a reținut că reclamantul a realizat un stagiu total de cotizare de 48 de ani, 9 luni și 22 de zile, din care: 32 de ani, 4 luni și 22 de zile stagiu de cotizare contributiv; 15 ani stagiu de cotizare necontributiv: 1 an, 5 luni stagiu asimilat (necontributiv); 6 ani, 8 luni și 6 zile stagiu de cotizare contributiv pentru care se acordă puncte de stabilitate.

Având în vedere că punctele de stabilitate se acordă doar pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani contributivi, solicitarea reclamantului de stabilire a numărului de puncte de stabilitate prin raportare la stagiul total de cotizare de 48 de ani și 3 luni este nefondată.

Cu privire la indicele de corecție este întemeiată apărarea pârâtei conform căreia acesta se aplică, conform Legii nr. 263/2010, punctajului mediu anual, noțiune care, în noua lege a pensiilor, nu mai există.

În prezent, nu mai este relevant punctajul mediu anual și nici punctajul aferent indicelui de corecție, reglementat de legea anterioară, deoarece, la recalcularea pensiilor în baza art. 144 din Legea nr. 360/2023, se înmulțește numărul total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referință.

Din cuprinsul expunerii de motive a propunerii legislative ce a devenit, după adoptare, Legea nr. 360/2023 se constată intenția clară a legiuitorului de eliminare a indicelui de corecție. În acest sens, s-a menționat că: "Proiectul de lege care vizează sistemul public de pensii își propune să reglementeze o formulă de calcul bazată pe numărul de puncte realizat de fiecare beneficiar, potrivit principiului contributivității, astfel încât să fie corectate mare parte din inechitățile sistemului public de pensii prin eliminarea indicelui de corecție și a stagiului complet de cotizare diferit".

Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii.

În cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unor chestiuni de drept și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

După cum rezultă din dispoziția citată anterior, instanța de apel sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu lămurirea unei chestiuni de drept numai în măsura în care această lămurire este determinantă în ce privește soluționarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată, este nouă, respectiv asupra ei să nu se fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii. Pentru a putea face obiectul sesizării instanței supreme, chestiunea de drept trebuie să fie veritabilă, putându-se concretiza în următoarele probleme: modalități diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet (nu acoperă toate situațiile de facto), există sincope în corelarea cu celelalte dispoziții legale în vigoare sau a devenit caduc.

Cu privire la interpretarea și aplicarea art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2023, respectiv dacă, în numărul total de puncte realizat, care se obține conform art. 144 alin. (2) prin însumarea punctajelor anuale, trebuia inclus și punctajul suplimentar aferent indicelui de corecție, drept câștigat irevocabil prin decizia inițială de pensionare anterioară emisă în temeiul Legii nr. 263/2010, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, chestiunea de drept fiind nouă și putând genera în practica instanțelor o interpretare diferită, nefiind exclusă și o interpretare în sensul dorit de reclamant. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Art. 144 din Legea nr. 360/2023 are în vedere punctajul total realizat, în calculul căruia nu intră și punctajul aferent indicelui de corecție, care nu este un punctaj realizat, ci este un beneficiu acordat de legiuitor care se adaugă celui mediu anual. Mai mult, acest indice de corecție nu mai este prevăzut de Legea nr. 360/2023.

În ce privește aspectul privind acordarea punctelor de stabilitate și pentru vechimea suplimentară în muncă aferentă condițiilor de muncă în grupele superioare de muncă s-a arătat că dispozițiile legale sunt clare și nu sunt susceptibile de interpretări diferite.

Art. 85 alin. (3) din Legea nr. 360/2023 prevede că punctele de stabilitate se acordă pentru stagiul de cotizare contributiv ce depășește 25 de ani, or, vechimea suplimentară în muncă acordată pentru grupele superioare de muncă nu este un stagiu de cotizare contributiv, nefiind efectiv realizat, ci reprezintă un beneficiu acordat de lege celor care au lucrat în grupe superioare de muncă. VI. Punctul de vedere al părților

Apelantul-reclamant a arătat că distincția pe care noua lege o face atunci când clasifică, pentru prima dată, stagiul de cotizare ca fiind contributiv/necontributiv nu poate genera efecte asupra stagiului de cotizare realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi.

Cu alte cuvinte, vechimea suplimentară aferentă stagiului de cotizare realizat în grupele superioare de muncă, inclusă în stagiul total de cotizare și recunoscută ca atare de legile în vigoare la momentul realizării și deschiderii dreptului la pensie, reprezintă un drept consolidat în virtutea principiului tempus regit actum și nu poate fi considerată necontributivă.

Mai mult, din definiția dată numărului total de puncte [art. 3 lit. h) din lege] rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a conserva baza de calcul avută la momentul translatării pensiilor stabilite anterior datei de 31 august 2024 și la acea bază doar să se adauge numărul punctelor de stabilitate, elementul de noutate adus de lege.

Referitor la admisibilitatea cererii sale a considerat că toate cele trei condiții cumulative sunt îndeplinite. Astfel: a) chestiunea de drept ridicată este nouă, iar instanța supremă nu a statuat anterior cu privire la lămurirea ei și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; b) prezenta cauză se află în faza judecății în ultima instanță; c) de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde în mod nemijlocit soluționarea pe fond a acțiunii.

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea cererii de sesizare a instanței supreme, arătând referitor la acordarea unui punctaj suplimentar aferent indicelui de corecție, că această coordonată reglementată de art. 170 alin. (1) al Legii nr. 263/2010 nu avea influență asupra numărului de puncte realizate, ci se aplica punctajului mediu anual care se calcula prin raportare la punctele realizate.

Indicele de corecție nu a generat punctaj suplimentar, ci a majorat punctajul mediu anual, stabilit conform art. 95 al Legii nr. 263/2010.

Numărul total de puncte realizate se calculează având la bază veniturile obținute în perioada de activitate, reflectă nivelul de contributivitate al reclamantului și nu poate fi influențat de alte coordonate, nereglementate legal în acest scop.

Deși indicele de corecție acordat reclamantului nu influențează numărul de puncte realizate pe parcursul perioadei active a reclamantului, acesta are în continuare beneficiul acestuia, întrucât Legea nr. 360/2023 prevede menținerea drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior, conform vechilor coordonate de calcul al drepturilor de pensie.

Totodată, perioada reprezentând stagiu suplimentar acordat reclamantului ca și beneficiu pentru munca prestată în grupe superioare de muncă nu poate fi apreciată ca perioadă contributivă și avută în vedere pentru acordarea punctelor de stabilitate reglementate de art. 85 al Legii nr. 360/2023, întrucât, pentru această perioadă, reclamantul nu a datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, acesta datorând aceste contribuții pentru perioada în care a desfășurat efectiv activitate în grupe superioare de muncă, care este motivul acordării acestui beneficiu.

Într-adevăr, pentru perioada de activitate desfășurată în condiții de grupe superioare de muncă/condiții speciale/condiții deosebite există obligația plății unei contribuții majorate, însă, ca urmare a plății acestora, reclamantul a obținut beneficiile reducerii vârstei de pensionare, punctajului suplimentar și a sporului de stagiu.

Contribuțiile sociale majorate plătite au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei aflate în plată la 31 august 2024 și se reflectă într-un cuantum superior față de pensiile acordate pentru stagii realizate în condiții normale de lucru.

Stagiul suplimentar acordat pentru perioada de stagiu realizat în grupe superioare de muncă este considerat ca fiind stagiu de cotizare realizat în condiții normale de muncă, pentru întregirea stagiului necesar acordării reducerii vârstei de pensionare, dacă este cazul, și stabilirii drepturilor de pensie. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Analiza punctelor de vedere și a jurisprudenței înaintate a permis identificarea a două orientări.

Într-o primă orientare, s-a arătat că, la obținerea numărului total de puncte realizat, care se obține conform art. 144 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, prin însumarea punctajelor anuale, nu trebuie inclus și punctajul suplimentar aferent indicelui de corecție.

În susținere, s-a arătat că numărul total de puncte realizate utilizat pentru recalcularea prevăzută de art. 144 alin. (1) din Legea nr. 360/2023 este reglementat de alin. (2) al aceluiași articol, fără a include vreun punctaj suplimentar aferent unui indice de corecție. Prin Legea nr. 360/2023 nu sunt reglementate aplicarea unui indice de corecție și nici acordarea de punctaje suplimentare aferente, iar aplicarea prin combinare cu dispoziții din Legea nr. 263/2010 ar genera o lex tertia, nepermisă.

Indicele de corecție este menit să compenseze consecințele negative rezultate dintr-un calcul al pensiei prin utilizarea unui punctaj mediu anual și a unui stagiu complet de cotizare. Aceste elemente nu mai sunt folosite la calcularea pensiei în baza Legii nr. 360/2023, astfel că nu mai există situația premisă pentru aplicarea unui indice de corecție.

În acest sens sunt practica judiciară la nivelul Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, Tribunalului Alba, Tribunalului Cluj, Tribunalului Maramureș, Curții de Apel Constanța, Tribunalului Satu Mare, Tribunalului Botoșani, Tribunalului Arad și Tribunalului Timiș, precum și punctele de vedere ale Tribunalului Călărași, Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Ilfov, Curții de Apel Iași, Tribunalului Iași - Secția I civilă și Curții de Apel Suceava.

Într-o a doua orientare, s-a arătat că se impune includerea în suma punctajelor și a punctajului suplimentar aferent indicelui de corecție, acesta fiind unul consolidat deja, reprezentând un drept câștigat irevocabil prin decizia inițială de pensionare și aflat în plată în momentul recalculării din oficiu a pensiei, respectiv la 31 august 2024. Aceasta deoarece, potrivit definiției pe care noua lege o atribuie numărului total de puncte [art. 3 lit. h)] ca fiind suma punctajelor anuale aferente perioadelor de stagiu de cotizare realizat, perioadelor asimilate, perioadelor necontributive, stagiului potențial și a numărului de puncte de stabilitate, se pune firesc întrebarea dacă acest număr total de puncte trebuia actualizat la momentul recalculării pentru a corespunde cuantumului pensiei aflate în plată.

Numărul total de puncte trebuie actualizat proporțional cu punctajul mediu anual în care era inclus și indicele de corecție.

La calculul pensiei pe baza algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010, cuantumul pensiei rezultă din înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea punctului de pensie, în care s-a inclus și punctajul aferent indicelui de corecție; întrucât noua lege prevede ca element de calcul numărul total de puncte, care înseamnă suma punctajelor anuale, pe noua formulă de calcul, ce utilizează ca bază de calcul tocmai acest număr de puncte, actualizarea numărului total de puncte este obligatorie.

Indicele de corecție nu generează punctaj suplimentar, ci majorează punctajul mediu anual, stabilit conform art. 95 al Legii nr. 263/2010.

În acest sens, sunt hotărârea înaintată de Tribunalul Cluj, precum și opiniile exprimate de Tribunalul Ialomița, Tribunalul Teleorman și Tribunalul Vaslui.

Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 70 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1256 din 31 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, că data acordării indicelui de corecție este cea la care stabilirea pensiei a avut loc pentru prima oară în condițiile Legii nr. 263/2010, chiar dacă aceasta este anterioară zilei de 10 februarie 2020, când Decizia nr. 702 din 31 octombrie 2019 pronunțată de Curtea Constituțională a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, a căror îndeplinire trebuie realizată cumulativ, respectiv: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; - chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Se constată, verificând elementele sesizării de față, că primele cerințe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării, respectiv stadiul soluționării pricinii în ultimă instanță, sunt întrunite.

De asemenea, este relevată legătura chestiunii de drept cu soluționarea cauzei în apel, având în vedere că soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de trimitere depinde de rezolvarea problemei de drept în discuție, în raport cu motivele invocate de părți, atât prin deciziile contestate, cât și cererile formulate la prima instanță, precum și prin argumentele expuse prin cererea de apel.

În același timp, din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că sesizarea este însă inadmisibilă, întrucât chestiunea de drept invocată nu este susceptibilă de o rezolvare de principiu, având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, chiar dacă problema de drept relevată are legătură cu dezlegarea cauzei, ea nu îndeplinește cerința de a fi o veritabilă și reală problemă de drept, născută dintr-un text incomplet, neclar, susceptibil de interpretări contradictorii.

În ceea ce privește cerința referitoare la existența unei "chestiuni de drept veritabile" s-a reținut că aceasta trebuie să constea într-o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

Astfel, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017), s-a mai reținut că "problema eficienței sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție (...) reclamă (...) o chestiune juridică reală, care ridică probleme de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, și nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu. (...) Cum interpretarea normelor de către judecător implică tocmai acel procedeu logico-judiciar de stabilire a conținutului și sensului acestor norme, chestiunea de drept trebuie să suscite serioase dificultăți care ar împiedica pronunțarea soluției și nu simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei".

Tot în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că, pentru a fi în prezența unei veritabile chestiuni de drept, care să justifice în mod real recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, este necesar să se constate "caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și al dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare" (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018).

În prezenta cauză, din modalitatea de formulare a întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și din mențiunile inserate de instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare și din înscrisurile atașate, rezultă că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în condițiile art. 521 din Codul de procedură civilă, întrucât nu vizează interpretarea in abstracto a dispozițiilor art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2023, ci doar aplicarea acestora în situația relevată de instanța de trimitere.

Astfel, din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept, se constată că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în demersul de interpretare și aplicare a dispozițiilor menționate, încheierea de sesizare necuprinzând nicio justificare a modului în care dispozițiile art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2023 ar fi susceptibile de interpretări diferite.

Or, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și punctul de vedere clar exprimat al instanței de trimitere relevă, în realitate, o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății.

În aceste condiții, dezlegarea ce se solicită a fi dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă chiar soluția ce are a fi pronunțată în litigiul în care a fost formulată sesizarea. Este adevărat că, de regulă, hotărârea pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept anticipează în mare măsură soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza în care este formulată sesizarea, ca o confirmare a legăturii de dependență între chestiunea de drept și litigiul de fond, însă, în speță, reprezintă o veritabilă dezlegare a litigiului respectiv.

A considera justificată intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o astfel de ipoteză echivalează cu acceptarea faptului că se poate recurge la acest mecanism de preîntâmpinare a apariției divergențelor de jurisprudență ori de câte ori judecătorul va simți nevoia unei validări cu privire la încadrarea unei anumite situații de fapt în limitele sau în afara ipotezei reglementate de dispoziția lipsită de echivoc a legii.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în prezenta sesizare, așa cum s-a reținut și anterior în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "nu există o dificultate sporită de interpretare și aplicare a legii care să justifice angrenarea mecanismului hotărârii prealabile, ci, mai mult, o nevoie neexprimată expres de validare a unei anumite interpretări a probatoriului și a aplicării dispozițiilor legale la situația de fapt rezultată din acesta. Or, nu acesta este rolul mecanismului hotărârii prealabile, întrucât există riscul ca, în numele dezideratului de asigurare a unei practici judiciare unitare, să fie deturnat scopul acestuia" (Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 74; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

Condiția noutății se consideră îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, dar și atunci când chestiuni noi de drept sunt generate de un act normativ mai vechi, în situația în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate și nu există jurisprudență cu privire la interpretarea acesteia ori dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un context legislativ nou din care rezultă dificultăți de interpretare.

Această condiție nu se verifică în cazul sesizării de față.

Astfel, verificările specifice realizate de complet au evidențiat că practica majoritară a instanțelor judecătorești - exemplificată la capitolul VII din prezenta decizie - este în sensul că, la obținerea numărului total de puncte realizat, care se obține conform art. 144 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, prin însumarea punctajelor anuale, nu trebuie inclus și punctajul suplimentar aferent indicelui de corecție, o singură hotărâre în sens contrar nefiind suficientă în a concluziona că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite.

Prin urmare, depășirea stadiului unei practici incipiente, în curs de formare, și conturarea unei practici în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării trimit la concluzia că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, într-o asemenea situație, scopul preîntâmpinării practicii neunitare nemaiputând fi atins, chestiunea de drept nemaifiind, prin urmare, una nouă.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate privind existența unei veritabile probleme de drept, având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile, și cea referitoare la existența unei probleme de drept cu caracter de noutate, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,