ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 102/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.264/63/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 4 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 6.264/63/2023, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă perioada 1.04.2001-20.08.2021 este încadrată "ope legis" în condiții speciale de muncă în temeiul dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de fostul angajator, conform legislației anterioare?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 17 octombrie 2024 cu nr. 2.268/1/2024, având termen de soluționare la 31 martie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 263/2010), în vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 31 august 2024 (fiind înlocuită parțial prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și abrogată și înlocuită prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii), așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021) " Art. 30. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) i) activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui. (...)"

Legea nr. 197/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în vigoare de la 22 iulie 2021 până la 31 august 2024, fiind abrogată prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul unitar de pensii publice) " Art. I. - Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 30 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins: " i) activitățile de producție, mentenanță și asimilate din unitățile de producție a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând și unitățile de extracție a cărbunelui, pentru personalul implicat direct și nemijlocit în utilizarea procedeelor și utilajelor specifice producției energiei electrice și extracției cărbunelui.» 2. La articolul 56 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins: " d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) și i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani.» 3. La articolul 56 alineatul (3), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins: " d) 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) și i).» 4. La articolul 56 2 , alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: " Art. 56 2 . - (1) Prin excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) și i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat în aceste activități.» Art. II. - Prevederile art. I intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Legea nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022), în vigoare de la 3 aprilie 2022 până la 31 august 2024, fiind abrogată prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul unitar de pensii publice " Art. I. - La articolul 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (4 3 ) se introduce un nou alineat, alineatul (4 4 ), cu următorul cuprins: " (4 4 ) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă.» Art. II. - (1) De prevederile art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, beneficiază, la cerere, și persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada anterioară datei intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Drepturile de pensie recalculate conform alin. (1) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost depusă solicitarea. (3) În situația în care, după aplicarea prevederilor alin. (1) și (2), rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât cel cuvenit anterior intrării în vigoare a prezentei legi sau aflat în plată, se păstrează cuantumul mai avantajos." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Contestatoarea AB este angajata Societății Electrocentrale Craiova - S.A. și, potrivit adeverințelor nr. aaa/6.07.2023 și nr. bbb/3.07.2023, în perioada 01.03.1990-09.11.1994 și 27.07.1995-prezent, a desfășurat activități din categoria celor menționate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 197/2021.

Prin Cererea nr. xxxx/7.08.2022, contestatoarea a solicitat intimatei Casa Județeană de Pensii Dolj (C.J.P. Dolj) acordarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Prin Decizia nr. yyyyy/15.09.2023, intimata C.J.P. Dolj a respins cererea de acordare a dreptului la pensie, motivat de împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 55, art. 56 alin. (3) lit. d) și art. 56 2 din Legea nr. 263/2010 cu privire la stagiul complet de cotizare de cel puțin 30 de ani în activitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Prin contestația adresată instanței, așa cum a fost precizată ulterior, contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr. yyyyy/15.09.2023 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să valorifice perioadele menționate în adeverințele nr. aaa/2023 și nr. bbb/2023 eliberate de angajator, în sensul: - reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani; - stabilirii cuantumului pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani; și - asimilării perioadei lucrate ca fiind desfășurată în condiții speciale de muncă, cu consecința majorării punctajului lunar cu 50%, potrivit dispozițiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

În motivarea contestației formulate de AB potrivit celor de mai sus au fost invocate dispozițiile Legii nr. 197/2021 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 371 din 2 mai 2023 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023).

Prin întâmpinarea formulată, intimata C.J.P. Dolj a arătat că Cererea nr. xxxx/7.08.2023, prin care reclamanta a solicitat pensionarea cu reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 197/2021, Legii nr. 74/2022 și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023, a fost respinsă prin Decizia nr. yyyyy/15.09.2023, motivat de faptul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 56 alin. (3) lit. d) și art. 56 2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu privire la stagiul de cotizare de cel puțin 25 de ani realizat cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din actul normativ menționat.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 4 octombrie 2024, instanța de trimitere a reținut că, prin raportare la preambulul expus în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Aceste condiții fiind îndeplinite, se apreciază că sesizarea este obligatorie.

Tribunalul arată că, în urma analizei centralizatoarelor privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia conflictelor de muncă, nu a fost identificată nicio hotărâre privind exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Contestatoarea a arătat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept puse în discuție, întrucât instanța supremă s-a pronunțat deja prin Decizia nr. 2/2023 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicabilitatea ope legis a condițiilor speciale, indiferent de principiul contributivității, iar prin Decizia nr. 28 din 3 iunie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2024), a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă produce efecte și sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) din aceeași lege, și la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010.

A fost invocată, totodată, Decizia nr. 2/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, paragrafele 84 și 85.

Contestatoarea a apreciat că asimilarea perioadei ulterioare datei de 1.04.2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, produce efecte ope legis și sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform dispozițiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Intimata nu a formulat un punct de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept în discuție. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, expunând datele procesului și reținând, în esență, că există obligativitatea sesizării instanței supreme, față de preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia singura condiție de admisibilitate este cea referitoare la nestatuarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel Alba Iulia, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești și Timișoara au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar curțile de apel București, Brașov, Iași și Suceava au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că perioada 1.04.2001-20.08.2021 este încadrată ope legis în condiții speciale de muncă în temeiul dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de către fostul angajator, conform legislației anterioare.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: curților de apel Constanța - Secția I civilă [o decizie definitivă, care privește însă categoria profesională reglementată de art. 30 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010], Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale (trei decizii definitive), Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (practică unanimă schimbată în acest sens în urma publicării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024); Oradea - Secția I civilă (o decizie definitivă); Pitești - Secția I civilă (o decizie definitivă); Ploiești - Secția I civilă [două decizii definitive, dintre care una privește însă grupa profesională reglementată la art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010] și Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale (trei decizii definitive) și al tribunalelor Hunedoara - Secția I civilă (trei sentințe civile nedefinitive); Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (o sentință civilă definitivă); Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (o sentință civilă nedefinitivă); Bihor - Secția I civilă (o sentință civilă nedefinitivă); Vâlcea - Secția I civilă (trei sentințe civile nedefinitive); Dâmbovița - Secția I civilă (patru sentințe civile definitive prin neapelare) și Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale (o sentință civilă nedefinitivă).

În același sens au fost exprimate și punctele de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, comunicate de următoarele instanțe: curțile de apel Iași și Suceava și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Brașov, Buzău - Secția I civilă, Iași - Secția I civilă și Vaslui.

În susținerea acestei opinii au fost invocate Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2023 și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2024.

S-a reținut, de asemenea, că o interpretare contrară ar goli de conținut Legea nr. 197/2021, fiind susținută de adoptarea ulterioară a Legii nr. 74/2022, prin care s-a urmărit compensarea pentru viitor a inconvenientelor rezultate din desfășurarea activității profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ca fiind ope legis activități profesionale în condiții speciale.

Acordarea unor beneficii pentru munca prestată anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 nu poate fi echivalată cu retroactivitatea legii, deoarece aceste beneficii sunt valorificate după intrarea legii în vigoare, pentru viitor. Principiul neaplicării retroactive a legii trebuie interpretat în sensul de a nu se impune sarcini sau a nu se aplica efecte defavorabile cetățeanului pentru trecut, în temeiul unei legi noi, și nicidecum de a nu se recunoaște, pentru trecut, beneficii în favoarea acestuia.

Au fost invocate și considerentele reținute de Curtea Constituțională a României prin deciziile nr. 717 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021 (paragraful 18), și nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020 (paragraful 50).

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că perioada 1.04.2001-20.08.2021 nu poate fi încadrată ope legis în condiții speciale de muncă în temeiul dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de fostul angajator, conform legislației anterioare.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul: tribunalelor Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (cinci sentințe civile nedefinitive; trei sentințe civile definitive) și Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale (o sentință civilă nedefinitivă).

În susținerea acestei opinii s-a arătat că legiuitorul nu a prevăzut asimilarea în condiții speciale de muncă a perioadei lucrate începând cu 1.04.2001, în condițiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, așa cum a procedat în cazul activității prestate până la 1.04.2001, în grupa I/a II-a de muncă, în condițiile art. 30 alin. (1) lit. i) din același act normativ.

Prin urmare, în baza dispozițiilor introduse în Legea nr. 263/2010 prin Legea nr. 197/2021, perioada lucrată începând cu 1.04.2001 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 nu reprezintă stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, în lipsa achitării contribuțiilor de asigurări sociale pentru activitatea prestată în condiții speciale de muncă.

Au fost invocate în susținerea acestei orientări jurisprudențiale dispozițiile art. 158 alin. (3 1 )-(5), art. 10 și art. 166 din Legea nr. 263/2010.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii ce prezintă relevanță în dezlegarea prezentei chestiuni de drept, în ordine cronologică: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, dispozițiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activității desfășurate cel puțin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condițiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislației anterioare, și indiferent de tipul contribuției de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator."; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024, prin care instanța supremă a statuat: "În interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, produce efecte și sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), și la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56 2 din Legea nr. 263/2010." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Pentru a evalua dacă sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a se pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care le-au generat, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, sunt: - existența unei cauze aflate în curs de judecată în prima instanță sau în calea de atac; - cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și, respectiv, ale art. 519 din Codul de procedură civilă, observându-se că norma de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență trimite la dispozițiile procedurale de drept comun în materie.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

Iar, conform alin. (2) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).

În continuare, alin. (3) al art. 1 din același act normativ prevede că ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

De asemenea, în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a prevăzut că dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Sesizarea pentru pronunțarea hotărârii prealabile este formulată de un complet al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect contestația formulată împotriva unei decizii de stabilire a dreptului de pensie în favoarea unei persoane care pretinde că a desfășurat activități din categoria celor prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 197/2021, considerată ca fiind nelegală, precum și: obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de stabilire a dreptului la pensie, cu luarea în considerare a perioadelor menționate în adeverințele depuse (1.03.1990-9.11.1994 și 27.07.1995-prezent), ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă; reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani și stabilirea cuantumului pensiei raportat la stagiul complet de cotizare de 25 de ani, și nu de 35 de ani.

Așa cum se menționează în cadrul încheierii de sesizare, contestatoarea din cauză este angajată a Societății Electrocentrale Craiova - S.A., înființată ca efect al Hotărârii nr. 18/18.08.2022 a Adunării generale extraordinare a acționarilor Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A., prin care s-a aprobat divizarea parțială simetrică a Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A., prin transmiterea unei părți din patrimoniul său și transferarea acesteia în patrimoniul societății beneficiare - Societatea Electrocentrale Craiova - S.A., al Hotărârii nr. 19/18.08.2022 a Adunării generale extraordinare a acționarilor Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A., prin care s-a aprobat înființarea Societății Electrocentrale Craiova - S.A., și al Hotărârii nr. 20/18.08.2022 a Adunării generale extraordinare a acționarilor Societății Complexul Energetic Oltenia - S.A., prin care s-a aprobat actul constitutiv al Societății Electrocentrale Craiova - S.A.

Potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 31/1990), ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011), ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările și completările ulterioare, și ale Actului constitutiv al Societății Electrocentrale Craiova - S.A., aceasta din urmă este o persoană juridică constituită sub forma societății pe acțiuni, ca întreprindere publică, în sensul art. 2 pct. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011, societate la care statul român este acționar majoritar, interesele sale în adunarea generală a acționarilor fiind reprezentate prin Ministerul Energiei.

Art. 2 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 prevede că: "(1) Întreprinderile publice îndeplinesc activități economice și/sau obligații de serviciu public."

La rândul său, Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia - S.A. a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Societății Comerciale Complexul Energetic Oltenia - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011 (Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011), constituindu-se în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 [art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011], prin fuziunea Societății Comerciale Complexul Energetic Craiova - S.A., Societății Comerciale Complexul Energetic Rovinari - S.A., Societății Comerciale Complexul Energetic Turceni - S.A. și a Societății Naționale a Lignitului Oltenia - S.A. [art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011].

Prin art. 8 din hotărârea Guvernului mai sus evocată s-a prevăzut că "Proiectul de fuziune va conține prevederi privind personalul angajat la societățile comerciale care fuzionează potrivit prezentei hotărâri, în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, precum și dispoziții privind contractele colective de muncă", fără nicio trimitere la vreun act normativ.

La data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2011 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 56/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică și termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Companiei Naționale Electra - S.A. și Companiei Naționale Hidroenergetica - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 5 februarie 2010, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 56/2010), care, în art. 8 face, de asemenea, trimitere, în ceea ce privește personalul angajat al societăților care fuzionează, la dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, precum și la dispoziții privind contractele colective de muncă, fără nicio referire la vreun alt act normativ.

Rezultă, potrivit situației juridice relevate de succesiunea actelor normative menționate anterior, că drepturile de salarizare ale personalului de execuție din cadrul Societății Electrocentrale Craiova - S.A. sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, cu respectarea cerințelor minimale ale legii, iar nu prin lege; tocmai de aceea, încheierea de sesizare nu cuprinde niciun text legal a cărui interpretare ar putea să genereze o jurisprudență neunitară în sensul presupus de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, deși pretențiile deduse judecății instanței de trimitere se circumscriu unor drepturi salariale, personalul Societății Electrocentrale Craiova - S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017). Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare a art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice, a cărui salarizare o reglementează în mod unitar. În corpul acestei legi au fost create, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție" și Curtea Constituțională (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și Funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului.

În dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare, reclamanta a ocupat, în perioadele 1.03.1990-9.11.1994 și 27.07.1995- 1.02.2006, un post de electrician PRAM, iar, din 1.02.2006 până la data formulării contestației, ocupa un post de tehnician birou-tehnic în cadrul Societății Electrocentrale Craiova - S.A., iar acestea nu se încadrează în niciuna dintre familiile ocupaționale enumerate mai sus.

Din considerentele anterior expuse rezultă că pretențiile deduse judecății în cauza aflată în curs de soluționare în prima instanță nu se circumscriu stabilirii și/sau plății drepturilor la pensie ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 3 din acest act normativ.

Ca atare, neintrând în sfera de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, titularul sesizării (Tribunalul Dolj) nu avea abilitarea legală a suspendării judecății și învestirii instanței supreme pe calea mecanismului hotărârii prealabile, astfel încât soluția propusă este aceea a respingerii sesizării ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,