Decizia nr. 22 din 26 ianuarie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în Dosarul nr. 2.696/109/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în aplicarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023, în cazul funcţionarilor publici prevăzuţi în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” cap. 3 – Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare pct. 3.2 poz. 45 – părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist, stabilirea cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranşele de vechime conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradaţia 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară stabilit prin acest act normativ (3.300 lei), sau acestor funcţionari publici li se aplică salariul minim brut pe ţară, fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, ţinând seama de faptul că, anterior Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, salariul de bază corespunzător gradaţiei de vechime 5 era mai mic decât salariul minim stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul sesizării

Tribunalul Argeş – Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 8 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.696/109/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 22 noiembrie 2024 cu nr. 2.727/1/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, cu modificările ulterioare (denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 900/2023) Art. 1. – Începând cu data de 1 octombrie 2023, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în bani, fără a include indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri, la suma de 3.300 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună, reprezentând 19,960 lei/oră.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative Art. I. – La articolul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, cu completările ulterioare, după alineatul (1 4 ) se introduc două noi alineate, alin. (1 5 ) şi (1 6 ), cu următorul cuprins: (1 5 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II la aceeaşi lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022. (1 6 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu luna iunie 2023, soldele de funcţie/salariile de funcţie ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. VI la aceeaşi lege se stabilesc la nivelul soldelor de funcţie/salariilor de funcţie prevăzute de această lege pentru anul 2022. Art. II. – În aplicarea art. I, la stabilirea cuantumului brut al soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/salariilor de bază ale personalului, aferent lunii iunie 2023, se are în vedere această lună, în integralitate.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017) Art. 10. – Salariile de bază şi gradaţiile […] (4) Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradaţia 1 – de la 3 ani la 5 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradaţia 2 – de la 5 ani la 10 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradaţia 3 – de la 10 ani la 15 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradaţia 4 – de la 15 ani la 20 de ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradaţia 5 – peste 20 de ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. […] (7) Pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare. […] Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” 3. Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare 3.2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică Poziţia 45 Părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist III. Expunerea succintă a procesului

Prin acţiunea introductivă, reclamanta, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială […], prin primarul oraşului […], a solicitat anularea Dispoziţiei nr. […] din 31 ianuarie 2024, obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se ia în calcul salariul minim brut pe ţară garantat în plată (3.300 lei la momentul formulării cererii), la care să se adauge sporul prevăzut pentru gradaţia 5 şi majorarea de 5% prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, şi obligarea intimatei la plata diferenţelor salariate rezultate, începând cu 1 octombrie 2023 şi până la emiterea unei noi dispoziţii.

Reclamanta a arătat că este angajată a pârâtei din anul 2001, în baza unui contract individual de muncă, pe funcţia de îngrijitor personal al fiului său, persoană încadrată în grad de handicap.

Prin Actul adiţional nr. […], reclamantei i s-a modificat salariul de bază lunar brut la suma de 3.465 lei, iar la 28 februarie 2024 a formulat o cerere, solicitând a-i fi comunicate documentele care au stat la baza stabilirii salariului în acest cuantum.

La 6 martie 2024 i-a fost comunicat răspunsul prin care a fost informată că salariul, inclusiv gradaţiile, este mai mic decât salariul minim, prin urmare i se va achita salariul minim, fiind ataşată şi dispoziţia a cărei anulare se cere.

Pârâta a respins contestaţia formulată, considerând că dispoziţia emisă este legală şi temeinică, menţinând în linii mari aceeaşi motivare din actele emise anterior.

Reclamanta a apreciat că dispoziţia contestată este nelegală, deoarece salariul care i-a fost stabilit este sub pragul-limită prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 (3.300 lei, la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă – gradaţia – şi majorarea de 5% reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023), invocând prevederile art. 1 din hotărârea anterior menţionată, precum şi faptul că salariul minim brut garantat în plată, începând cu 1 octombrie 2023, este de 3.300 lei, fără a include indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri, la această sumă adăugându-se cotele procentuale prevăzute de art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Raţionamentul prezentat de pârâtă în corespondenţa purtată nu poate fi primit, deoarece s-ar ajunge la o inaplicabilitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind vechimea în muncă şi gradaţiile (practic, un asistent personal cu câteva luni vechime ar încasa un salariu identic cu un asistent personal cu 20 de ani vechime).

În cadrul soluţionării acţiunii s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi suspendarea cauzei. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea sesizării

Procedând la analiza condiţiilor impuse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) din acest act normativ, este obligatorie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a litigiului, dacă această chestiune nu a fost deja dezlegată.

În ceea ce priveşte dependenţa soluţiei pe fond asupra litigiului de sesizarea cu dezlegarea acestei chestiuni s-a apreciat că însăşi chestiunea care se solicită a fi dezlegată reprezintă opinia divergentă a părţilor cu privire la modalitatea de stabilire a salariului reclamantei, iar această chestiune nu a fost dezlegată anterior. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În raport cu actele normative incidente, la 1 octombrie 2023, salariul de bază corespunzător gradaţiei 0 prevăzut în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, pct. 3 – Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 – părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist era mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Instanţa de trimitere a arătat că prima problemă de drept a cărei dezlegare se cere de către complet este dacă stabilirea cuantumului salariului de bază al personalului prevăzut în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” pct. 3 – Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 – părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist, începând cu data de 1.10.2023, se face prin raportare la salariul minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranşele de vechime conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aceasta, având în vedere intrarea în vigoare ulterioară a Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, precum şi inechităţile create acestei categorii de persoane care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II Ia Legea-cadru nr. 153/2017 prin menţinerea în plată a salariului de bază prevăzut în anexa nr. II din acest act normativ

De altfel, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată reprezintă nivelul de remuneraţie pe care angajatorul este obligat să îl respecte în momentul stabilirii salariului, sub care nu se poate coborî, fiind valoarea cea mai mică a salariului orar, zilnic sau lunar pe care legea permite angajatorilor să îl acorde unui salariat.

Întrucât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată nu cuprinde compensaţii, indemnizaţii, sporuri, majorări, adaosuri, prime şi premii şi nici alte drepturi în bani şi/sau în natură, la valoarea acestuia ar trebui să se aplice tranşele de vechime conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aplicarea salariului minim brut pe ţară fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar fi nejustificată în acest context şi ar genera inechităţi între persoanele care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II la aceeaşi lege, toate acestea fiind remunerate cu acelaşi salariu, fără a se ţine cont de vechimea în muncă avută. VI. Punctul de vedere al părţilor

Părţile au arătat că sunt de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul Secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, s-a constatat că, începând cu 1 ianuarie 2023, cuantumul brut al salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice s-a majorat cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără însă a se depăşi valoarea nominală stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017.

Faţă de dispoziţiile legislative adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, în perioada ianuarie 2020-ianuarie 2023 există o creştere de 34,5% a salariului minim garantat în plată, fapt care nu a fost urmat de o creştere similară a salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice.

Conform excepţiilor prevăzute de ordonanţele de urgenţă, prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu s-au mai putut respecta decât pentru anumite categorii de salariaţi şi salarii de bază, astfel că reglementările salariale din anul 2017 şi până în prezent au fost în aşa măsură aprobate încât cuantumul salariului de bază să fie stabilit fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017.

Ca urmare, conform legislaţiei salarizării şi potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, raportarea la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 se face numai după calcularea salariului de bază al angajatului, inclusiv cu includerea tranşelor de vechime, pentru a se verifica că salariul de bază brut efectiv în plată nu este mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023.

În consecinţă, s-a apreciat că nu se poate înlocui salariul de bază gradaţia 0 pentru anul 2023 cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 la calcularea salariului de bază în plată pentru anul 2023 al personalului prevăzut la anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2 poz. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aşadar, stabilirea salariului pentru această categorie de personal se face conform art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023 prin luarea în considerare la stabilirea salariului de bază a nivelului salariilor de bază prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 şi, ulterior, aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind tranşele de vechime.

Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomiţa este în sensul că stabilirea cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranşele de vechime conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a avut în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradaţia 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 (3.300 lei).

S-a apreciat că raţionamentul contrar nu poate fi primit, deoarece s-ar ajunge la o inaplicabilitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind vechimea în muncă şi gradaţiile.

Tribunalul Ilfov a arătat că, începând cu luna iunie 2023, salariul de bază al unui asistent personal, conform Legii-cadru nr. 153/2017, era de 2.535 lei, la acesta adăugându-se gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă, conform art. 10 alin. (4) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În raport cu Hotărârea Guvernului nr. 900/2023 şi cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023, salariul de bază se stabileşte prin aplicarea gradaţiilor corespunzătoare vechimii în muncă la salariul de bază prevăzut de lege la nivelul anului 2022 pentru gradaţia 0. Valoarea rezultată se compară cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 3.300 lei; în situaţia în care salariul de bază este mai mic decât 3.300 lei, atunci se stabileşte la nivelul de 3.300 lei.

Aşadar, gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă nu se aplică la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 3.300 lei.

De asemenea, întrucât salariul de bază al funcţiei de asistent personal, care include şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă, este mai mic de 3.300 lei, atunci acesta se majorează la 3.300 lei începând cu 1 octombrie 2023.

Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023 este o normă cu caracter special, aplicându-se cu prioritate faţă de Legea-cadru nr. 153/2017. Rezultă, aşadar, că, în situaţia personalului prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază trebuie să fie stabilit la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

Tribunalul Iaşi, cu majoritate, a arătat că în cazul funcţionarilor publici indicaţi se aplică salariul minim brut pe ţară, fără a se face aplicarea art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, ţinând seama de faptul că, anterior Hotărârii Guvernului nr. 900/2023, salariul de bază corespunzător gradaţiei de vechime 5 era mai mic decât salariul minim stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023.

Curtea de Apel Oradea a învederat că, la nivelul Secţiei I civile din cadrul Tribunalului Bihor, orientarea practicii este în sensul stabilirii cuantumului salariului de bază începând cu 1 octombrie 2023 prin raportare la salariul minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, la care se aplică tranşele de vechime conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradaţia 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară stabilit prin acest act normativ (3.300 lei), în acelaşi sens fiind şi punctul de vedere teoretic înaintat de Tribunalul Prahova.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 352 din 6 octombrie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 2.651/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 15 ianuarie 2026, în interpretarea şi aplicarea art. 10 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, a stabilit că salariul de bază în plată (conţinând gradaţia acordată pentru o anumită vechime în muncă şi cu aplicarea majorării de 10%) al unui asistent personal urmează a se ajusta până Ia concurenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 2.707/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1210 din 30 decembrie 2025, în interpretarea şi aplicarea unitară a art. 10, 38 şi 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023, Hotărârea Guvernului nr. 1.071/2021 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, a stabilit că salariul de bază pentru o anumită vechime de muncă al unui asistent personal se calculează potrivit eşalonării reglementate de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin raportare la cel stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” pct. 3.2 poz. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017, urmând a se ajusta până la concurenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, respingând în rest sesizările. IX. Opinia specialiştilor

Universitatea Ecologică din Bucureşti, cu titlu prealabil, a arătat că Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), are caracter de drept comun pentru toate raporturile juridice de muncă, indiferent că izvorăsc sau nu din contractele individuale de muncă.

Legea-cadru nr. 153/2017, deşi normă specială pentru personalul bugetar, nu derogă de la dispoziţia comună privind salariul minim brut în plată, iar, drept consecinţă, acesta stă la baza calculării tuturor elementelor salariale prevăzute de lege.

Baza va fi reprezentată de salariul minim brut pe ţară garantat în plată. Toate grilele de salarizare ar trebui să aibă la bază salariul minim pe economie şi la acesta se vor aplica şi majorarea de 10% şi tranşele de vechime etc. Dacă nu s-ar proceda în acest fel ar exista o discriminare între salariaţii supuşi Legii-cadru nr. 153/2017 şi cei care îşi desfăşoară activitatea în mediul privat, unde se aplică deja obligatoriu Hotărârea Guvernului nr. 1.506/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Mai mult, art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 consacră două principii esenţiale: nondiscriminarea şi egalitatea de şanse pentru muncă de valoare egală. Prin ignorarea gradaţiei şi a coeficienţilor de ierarhizare s-ar elimina diferenţele dintre salariaţii aflaţi în grade şi vechimi diferite. Astfel, pot exista salariaţi cu vechime în aceeaşi funcţie salarizate identic cu debutanţii, deşi au atribuţii sporite şi mai complexe, dar şi nivelul de responsabilitate crescut derivat din experienţa acumulată.

Dacă nu s-ar pleca de la principiul calculării salariului la toate grilele de la salariul minim garantat în plată şi s-ar actualiza doar pentru unii salariaţi, ar fi încălcat principiul nondiscriminării, consacrat şi de art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, prin opinia înaintată, a concluzionat că salariul de bază al asistentului personal se stabileşte iniţial conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru gradaţia 0; se adaugă gradaţiile de vechime prevăzute de art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, în funcţie de tranşele de vechime în muncă; salariul în plată din decembrie 2022, care include gradaţiile şi eventuala ajustare la salariul minim, se majorează cu 10% conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, fără a depăşi nivelul salariului de bază din anexa nr. II pentru 2022 (inclusiv gradaţiile corespunzătoare). Rezultatul se compară cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată (stabilit prin hotărâre a Guvernului în baza art. 164 din Codul muncii); dacă este mai mic, salariul se ajustează la nivelul minim garantat, fără a aplica gradaţiile peste acest prag. Astfel, se respectă ierarhia grilei salariale şi protecţia socială obligatorie, deşi ajustarea la salariul minim poate egaliza salariile între gradaţii.

În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că salariul de bază în lei gradaţia 0 pentru un asistent personal şi asistent personal profesionist este stabilit prin anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul de 2.535 lei, un nivel inferior salariului minim brut pe ţară stabilit prin hotărârile de Guvern adoptate periodic în baza art. 164 din Codul muncii. În cazul asistenţilor personali, salariul corespunzător gradaţiei 0 era încă de la început inferior celui minim pe ţară stabilit pentru anul 2022, respectiv 2.550 lei.

Trebuie observat că arhitectura Legii-cadru nr. 153/2017, care prevede tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, se sprijină pe reperul salariului de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-IX la aceeaşi lege. Problema vizează măsura în care, pentru asistenţii personali, salariul trebuie calculat prin aplicarea gradaţiilor de vechime la salariul minim brut pe ţară sau la salariul de bază corespunzător anului 2022. Altfel spus, întrebarea care se ridică este dacă se consideră Legea-cadru nr. 153/2017 ca derogând de la Codul muncii sau se vor aprecia aplicabile şi în privinţa personalului bugetar dispoziţiile privind salariul minim brut pe ţară.

S-a considerat că salariul minim brut garantat în plată reprezintă un standard de protecţie generală, aplicabil tuturor salariaţilor, inclusiv celor bugetari, în lipsa unei derogări exprese.

Ca urmare, salariul de bază se calculează prin aplicarea gradaţiei de vechime la salariul prevăzut în grila din Legea-cadru nr. 153/2017. Ulterior, salariul rezultat se compară cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată. Dacă salariul calculat (inclusiv gradaţia) este mai mic decât salariul minim, se aplică acest din urmă cuantum.

Aceasta deoarece, pe de o parte, nu s-ar putea considera salariul minim brut pe ţară, stabilit prin hotărârile de guvern succesive, ca punct de plecare pentru aplicarea gradaţiilor, pentru că, într-un astfel de calcul, s-ar nesocoti ierarhia salarială statornicită prin Legea-cadru nr. 153/2017. Punctul de plecare în această piramidă salarială îl constituie salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022, după cum prevede şi art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Tot astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023, prevede că salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

Pe de altă parte, nu se poate considera că salariaţilor din sectorul bugetar nu li s-ar aplica salariul minim brut pe ţară, în condiţiile art. 164 din Codul muncii, deoarece numai o derogare expresă de la prevederile acestui articol ar deschide posibilitatea stabilirii unui salariu minim diferit de cel general.

Aşadar, cu dezavantajul egalizării salariilor unor categorii de personal cu vechime diferită, singura soluţie acceptabilă este aceea a aplicării gradaţiilor la nivelul stabilit în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu majorarea sumei obţinute până cel puţin la nivelul salariului minim brut pe ţară stabilit pentru momentul respectiv prin hotărâre a Guvernului. În ceea ce priveşte majorarea de 10% din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, aceasta se aplică salariului de bază în plată, fără a depăşi nivelul din anexa nr. II pentru 2022, gradaţiile se adaugă la salariul din anexa nr. II, iar rezultatul se ajustează la salariul minim, dacă este mai mic decât acesta. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 38 din acelaşi act normativ şi a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023, salariul de bază al funcţionarilor publici prevăzuţi în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” pct. 3 – Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare subpct. 3.2 poz. 45 – părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist se calculează potrivit eşalonării reglementate de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin raportare la cel stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” la Legea-cadru nr. 153/2017. În situaţia în care devine mai mare decât cel stabilit potrivit acestei legi pentru anul 2022, urmează a se ajusta până la concurenţa salariului minim brut pe ţară garantat în plată, în măsura în care acesta din urmă este mai mare decât salariul de bază calculat în urma eşalonării.

Ulterior, prin suplimentul la raport s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece există dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărâri obligatorii, care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanţei de trimitere în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, considerentele acestora beneficiind de efectul autorităţii de lucru judecat, sprijinind şi explicitând soluţia. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii de admisibilitate, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea salariului cu luarea în considerare a salariului minim brut pe ţară garantat în plată (3.300 lei la momentul formulării cererii), la care să se adauge sporul prevăzut pentru gradaţia 5 şi majorarea de 5%, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, precum şi plata diferenţelor salariale rezultate.

Se impune precizarea în sensul că, atât timp cât litigiul care a determinat prezenta sesizare a fost declanşat de o persoană fizică, în calitate de asistent (social) la domiciliu pentru fiul său, persoană încadrată de handicap, sintagma „funcţionari publici” din cuprinsul întrebării va fi înlocuită cu sintagma „asistenţi sociali”.

Astfel, pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Argeş – Secţia civilă, care judecă în primă instanţă.

Aspectele reţinute în încheierea de sesizare prin care s-a expus succint procesul relevă că de lămurirea chestiunii de drept semnalate depinde soluţionarea pe fond a cauzei, dat fiind că reclamanta pretinde că este îndreptăţită la recalcularea salariului conform dispoziţiilor legale invocate.

Ca atare, primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite.

Ultima condiţie de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanţa supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În consecinţă, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanţei supreme, sesizarea care vizează aceeaşi chestiune nu mai poate fi soluţionată pe fond.

În acelaşi cadru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cerinţa nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează inexistenţa unor dezlegări de principiu ale aceleiaşi chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanţa supremă în cadrul competenţei specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi, respectiv, recursul în interesul legii.

În egală măsură, evaluarea dificultăţii chestiunii de drept nu poate fi disociată de existenţa unor dezlegări anterioare date de instanţa supremă în mecanismele obligatorii de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanţei de trimitere suficiente repere interpretative pentru soluţionarea cauzei cu care a fost învestită.

Astfel, în considerentele obligatorii cuprinse în paragrafele 75-84 ale Deciziei nr. 352 din 6 octombrie 2025, respectiv în paragrafele 144-155 din Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2025 s-au reţinut următoarele: ” […] În raporturile juridice de muncă guvernate de Codul muncii, angajatorii sunt obligaţi să stabilească un nivel al salariului de bază brut al angajaţilor care să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Legea-cadru nr. 153/2017 vizează doar o categorie de angajaţi, şi anume pe cea a personalului plătit din fondurile publice. Deşi prin art. 12 alin. (2) se instituie obligaţia de a utiliza venitul brut minim garantat în plată ca bază 0 în stabilirea salariilor (începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare), potrivit dispoziţiilor art. 38, în perioada de aplicare etapizată a legii, 2017-2022, dar şi ulterior anului 2022, prin legile anuale de salarizare, a fost prorogată aplicarea art. 12 alin. (2) din legea-cadru, salariile de bază rămânând plafonate la nivelul anului anterior sau primind o majorare într-un procent prevăzut în legea anuală, distinctă de algoritmul de calcul prevăzut în legea-cadru şi fără a se depăşi nivelul prevăzut pentru anul 2022. Potrivit definiţiei legale conţinute în art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX. Necorelarea legislativă ce necesită interpretarea normelor juridice aplicabile a apărut în momentul în care, la nivelul unei categorii socioprofesionale cum este cea a asistenţilor personali, salariul minim brut pe ţară garantat în plată a devenit mai mare decât salariul de bază calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru o anumită vechime. Întrucât legile anuale de salarizare derogă de la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada de temporizare a aplicării acestei legi-cadru salariul de bază nu se stabileşte pornind de la un salariu minim brut pe ţară garantat în plată la care se aplică gradaţiile şi, ulterior, majorările, ci este reprezentat de cuantumul în plată în anul anterior care include gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă, căruia i se aplică majorările stabilite prin legile anuale de salarizare, potrivit dispoziţiilor acestora, plafonat fiind la valoarea nominală a anului 2022. Nu se poate considera că legea-cadru este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că personalului plătit din fondurile publice nu i se aplică prevederile art. 164 din Codul muncii, ci, exclusiv, dispoziţiile legii-cadru şi ale legilor anuale de salarizare, întrucât, pentru a reţine o astfel de interpretare, ar fi trebuit ca legiuitorul să deroge în mod expres de la prevederile art. 164 din Codul muncii, înlăturând de la aplicare, pentru personalul plătit din fondurile publice, acest text de lege. Astfel cum s-a susţinut şi în opinia specialiştilor care au răspuns solicitării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a-şi exprima un punct de vedere asupra interpretării dispoziţiilor menţionate, dispoziţiile art. 164 din Codul muncii reprezintă o normă general obligatorie aplicabilă tuturor raporturilor de muncă. Lipsa unei derogări exprese în acest sens impune concluzia că dispoziţiile art. 164 din Codul muncii se aplică şi sistemului bugetar, caz în care salariul de bază brut al personalului plătit din fonduri publice corespunzător unei anumite vechimi în muncă nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu care se vor calcula celelalte elemente salariale. Urmează a se avea în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale legilor anuale de salarizare ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023), începând cu anul 2018, salariul de bază brut lunar a fost majorat, cu observaţia că normele tranzitorii s-au raportat la nivelul aferent anului 2022. Această dispoziţie se aplică şi personalului angajat în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, salarizat la nivelul stabilit pentru funcţii similare, potrivit art. 39 alin. (1), text de lege la care se face trimitere în sesizarea iniţială. În acest context, plecând de la premisa că salariul de bază pentru o anumită vechime în muncă, calculat conform Legii-cadru nr. 153/2017 şi legilor anuale privind salarizarea personalului bugetar, nu trebuie să fie mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în mecanismul de stabilire a salariului în plată, cele două niveluri urmează a se supune unui proces de comparare. Dacă salariul de bază în plată care include şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă este în cuantum mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată, se majorează până la concurenţa acestuia din urmă, indiferent de gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă. Consecinţa aplicării acestui algoritm este aceea că salariile astfel calculate, ce depăşesc salariul minim brut pe ţară garantat în plată, rămân neschimbate, întrucât dispoziţiile art. 164 din Codul muncii împiedică doar acordarea unui salariu mai mic decât acesta, pentru un program normal de muncă. Însă aplicarea coroborată a textelor de lege menţionate poate avea ca efect înlăturarea diferenţelor salariale rezultate prin nevalorificarea unei gradaţii superioare între salariaţii cu vechimi diferite, pe măsură ce salariul minim brut garantat în plată va creşte. Această interpretare ţine cont de principiul protecţiei sociale, astfel cum este definit în art. 160 alin. (4) din Codul muncii şi interpretat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 545/2012, în sensul că salariile plătite din fonduri publice nu pot coborî sub salariul minim brut garantat în plată. Totodată, respectă principiul sustenabilităţii financiare, astfel cum este reglementat de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii, egalizarea salariilor între gradaţii neputând fi asociată încălcării unui alt principiu cu forţă juridică egală celui enunţat anterior, care să instituie obligativitatea menţinerii diferenţierii salariale rezultând din acordarea gradaţiei, ci doar a algoritmului de calcul prevăzut de lege, situaţie ce nu va putea fi readusă în parametrii iniţiali decât prin intervenţia legiuitorului.”

Faţă de aceste statuări este facil a concluziona că, raportat la dezlegările anterioare date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile obligatorii menţionate, nu este îndeplinită nici condiţia inexistenţei unor dezlegări de principiu ale aceleiaşi chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanţa supremă, dar nici condiţia existenţei unei chestiuni de drept cu caracter dificil, dezlegările anterioare conducând la diluarea caracterului veritabil al chestiunii de drept sesizate.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă.