Decizia nr. 277/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 3042/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 3.042/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 862/90/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 4 decembrie 2024, în Dosarul nr. 862/90/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în materia raporturilor de serviciu, guvernate de prevederile Codului administrativ, se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public pe perioada în care acesta exercită un mandat de asistent judiciar, respectiv dacă pot fi aplicate în speţă dispoziţiile art. 50 lit. d) din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 513 alin. (1) lit. m) coroborat cu art. 367 din Codul administrativ şi art. 1 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, având în vedere şi dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare, şi ale art. 227 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare (Codul administrativ) ” Art. 367. – Dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.” ” Art. 513. – (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (…) m) în alte cazuri expres prevăzute de lege.”

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii) ” Art. 1. – (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. (2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.” ” Art. 50. – Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: (…) d) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;”

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2022) ” Art. 227. – (1) Funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia în vigoare, şi a funcţiilor didactice de la Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri. (…) (3) În considerarea statutului lor, judecătorii şi procurorii, inclusiv cei care au calitatea de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt demnitari, neputând face parte concomitent din autoritatea judecătorească, puterea executivă sau legislativă.”

Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022) ” Art. 122. – (…) (2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea cu nr. 862/90/2024, reclamanta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Vâlcea şi P.G.M., solicitând instanţei să dispună anularea Deciziei directorului executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Vâlcea din 19 septembrie 2023 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al pârâtului P.G.M.

Prin Sentinţa nr. 433 din 13 iunie 2024, Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că nereglementarea cazului de suspendare a raportului de serviciu pentru situaţia exercitării mandatului de asistent judiciar reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului, care impune aplicarea în completare a normei de drept comun instituite de art. 50 lit. d) din Codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivare a susţinut că nu există o dispoziţie în cuprinsul Legii nr. 303/2022 care să prevadă posibilitatea suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public pe durata exercitării mandatului de asistent judiciar. A mai arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 50 lit. d) din Codul muncii, având în vedere că aceste norme se aplică numai personalului care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menţionat că procesul în care s-a dispus sesizarea se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât priveşte suspendarea de drept a raportului de serviciu al unui funcţionar public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar.

Chestiunea de drept invocată este esenţială în cauză, având în vedere că de interpretarea dispoziţiilor legale pe care se întemeiază pretenţiile şi apărările părţilor depinde soluţionarea pe fond a cauzei, aflată în calea de atac a recursului.

A mai arătat că instanţa supremă nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile au exprimat puncte de vedere conforme cu susţinerile şi apărările formulate în cauză. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că, în materia raporturilor de serviciu guvernate de Codul administrativ, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Codul muncii, faţă de norma de trimitere de la art. 367 din Codul administrativ. Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ cu cele ale art. 50 lit. d) din Codul muncii rezultă că se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate a rezultat o singură opinie.

Astfel, s-a apreciat că se poate dispune suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar.

S-a argumentat că enumerarea cazurilor de suspendare a raporturilor de serviciu din cuprinsul art. 513 din Codul administrativ este enunţiativă, conţinutul lit. m) din cadrul aceluiaşi articol confirmând acest caracter. Chiar dacă nu există un temei legal expres care să reglementeze posibilitatea suspendării raportului de serviciu al unui funcţionar public pe perioada în care acesta exercită mandatul de asistent judiciar, art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ se completează cu art. 50 lit. d) din Codul muncii.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia conflictelor de muncă şi cea de contencios administrativ ce vizează personalul plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept; d) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la prima condiţie de admisibilitate a sesizării se constată că domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este stabilit expres prin dispoziţiile art. 1 din acest act normativ.

Din analiza acestui articol rezultă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se aplică numai în cauzele care vizează stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie sau alte prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal.

Astfel, scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, menţionat chiar în preambulul acestui act normativ, a fost acela de a asigura cadrul necesar pentru unificarea practicii judiciare, „care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice”.

În acest condiţii, referirea legiuitorului delegat în cuprinsul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 la aplicabilitatea acestui act normativ inclusiv în procesele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal trebuie subsumată scopului reglementării cu caracter special, şi anume de a elimina diferenţierile în materia stabilirii sau plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a sesizării, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect anularea Deciziei directorului executiv al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Vâlcea din 19 septembrie 2023 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu al unui funcţionar public, pe durata exercitării mandatului de asistent judiciar.

Se observă că limitele judecăţii, astfel cum au fost configurate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, privesc exclusiv legalitatea actului administrativ de suspendare a raportului de serviciu al unui funcţionar public, fără a viza, în mod direct sau indirect, componenta salarială a raportului de serviciu.

Or, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 circumscrie aplicabilitatea acestui act normativ numai la procesele privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, chiar dacă procesul priveşte raportul de serviciu al unui funcţionar public, obiectul acestui proces nu vizează stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Ca atare, cauza în care a fost sesizată instanţa supremă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile nu se circumscrie domeniului specific de reglementare al art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Nefiind îndeplinită prima condiţie de admisibilitate a sesizării formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, devine inutilă examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

Pentru aceste motive, constatând că procesul în care a fost formulată sesizarea nu se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,