Decizia nr. 1/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.044/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.219/99/2023*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 27 iunie 2025, în Dosarul nr. 5.219/99/2023*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ale anexei nr. VIII la această lege-cadru și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sporul de 8% acordat pentru acces la informații clasificate de nivelul "secret de serviciu" și sporul de 10% acordat pentru condiții vătămătoare se aplică în cazul unui funcționar public de execuție, consilier juridic în cadrul serviciului juridic al instituției prefectului, prin calcul aplicat la salariul de bază stabilit conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, începând cu data de 1 iunie 2023.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 octombrie 2025, cu nr. 2.044/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 26 ianuarie 2026. II. Dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării

Prin încheierea de sesizare s-a solicitat interpretarea cu titlu general a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), ale anexei nr. VIII la această lege-cadru și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023). III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Județul Iași și Instituția Prefectului - Județul Iași, solicitând ca instanța de judecată să dispună obligarea pârâților să îi acorde drepturile salariale în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii și recalculării tuturor elementelor salariale la salariul de bază stabilit conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, potrivit cărora Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică în integralitatea sa începând cu 1 iunie 2023, după cum urmează: - obligarea pârâților să stabilească, să calculeze și să îi plătească cuantumul sporului lunar pentru păstrarea confidențialității în cuantum de 8% aplicat la salariul de bază stabilit conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu 1 iunie 2023; - obligarea pârâților să recalculeze și să îi plătească cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare de 10% aplicat la salariul de bază stabilit conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu 1 iunie 2023; - obligarea pârâților la actualizarea sumelor datorate cu indicele inflației de la data scadentă a fiecărui drept salarial, până la data realizării plății efective, la care să se adauge și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă a debitelor restante.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin punerea în aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu data de 1 iunie 2023 a încetat aplicarea etapizată a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că salariile de bază se stabilesc conform grilei de salarizare prevăzute de anexa nr. VIII la legea-cadru, în consecință drepturile salariale prevăzute de legea-cadru (sporuri, indemnizații, majorări etc.) se determină prin aplicarea procentelor asupra salariului de bază prevăzut în conținutul legii și stabilit conform acesteia.

Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite potrivit articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 la nivelul salariului de bază din anul 2022, conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. IV. Punctul de vedere al instanței de trimitere asupra sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv de dezlegarea chestiunii de drept sesizate depinde în tot soluționarea cauzei de față, iar din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat.

De asemenea, din verificările efectuate, a rezultat că problema de drept menționată nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici obiectul unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluționare.

Raportat la dispozițiile legale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd obligativitatea sesizării, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a apreciat că se impune sesizarea instanței supreme pentru a da o lămurire de principiu chestiunii de drept.

Cu privire la dezlegarea fondului chestiunii de drept, completul de judecată al instanței de trimitere a arătat că, în raport cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, anexei nr. VI și anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, sporul de 8% acordat pentru acces la informații clasificate de nivelul "secret de serviciu" și sporul de 10% acordat pentru condiții vătămătoare se aplică în cazul unui funcționar public de execuție, consilier juridic în cadrul serviciului juridic al instituției prefectului, prin calcul aplicat la salariul de bază stabilit conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, începând cu data de 1 iunie 2023. V. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

La solicitarea adresată instanțelor naționale pentru comunicarea practicii judiciare cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul prezentei sesizări, din răspunsurile transmise a rezultat că doar la nivelul a 2 curți de apel s-au identificat hotărâri judecătorești, după cum urmează: o sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului, în sensul neacordării sporului pentru informații clasificate/confidențialitate pentru funcții de execuție din cadrul instituției prefectului, având în vedere că acest spor nu mai este prevăzut expres în Legea-cadru nr. 153/2017 pentru această familie ocupațională și o decizie prin care s-a reținut că sporul pentru condiții vătămătoare nu putea fi calculat procentual prin raportare la salariul de bază din cauza plafonării sale, impuse de legiuitor prin acte normative succesive. Astfel, majorarea salariului de bază de care au beneficiat funcționarii prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, respectiv ajungerea la nivelul salariului de bază din grila pentru anul 2022 nu este de natură a influența modul de calcul al sporului în discuție, care beneficiază de prevederi legale distincte, respectiv plafonări succesive. Pentru anul 2023, aflat în discuție, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022).

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecătorii de la 3 tribunale au fost în sensul că sporurile pretinse de reclamantă, în procentul indicat în cererea de chemare în judecată, nu pot fi acordate începând cu data de 1 iunie 2023, chiar dacă salarizarea s-a făcut la nivelul maxim prevăzut în plată pentru anul 2022, întrucât legiuitorul a intervenit prin acte de salarizare și a plafonat toate sporurile la nivelul lunii decembrie 2022, moment la care reclamanta nu era îndreptățită la acest spor, având în vedere plafonările făcute succesiv prin raportare la nivelul anilor anteriori.

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecătorii de la alte 2 tribunale sunt în sensul opiniei exprimate de instanța de sesizare, respectiv că, începând cu data de 1 iunie 2023, Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică în integralitatea sa și pentru celelalte drepturi (elemente) salariale, care se acordă conform legii-cadru, în speță sporul de 8% acordat pentru acces la informații clasificate de nivelul "secret de serviciu" și sporul pentru condiții vătămătoare, care se determină prin aplicarea procentului stabilit la salariul de bază determinat conform legii-cadru. S-a avut în vedere împrejurarea că prin punerea în aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu data de 1 iunie 2023 a încetat aplicarea etapizată a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că salariile de bază se stabilesc conform grilei de salarizare prevăzute de anexa nr. VIII la legea-cadru, în consecință drepturile salariale prevăzute de legea-cadru (sporuri, indemnizații, majorări etc.) se determină prin aplicarea procentelor asupra salariului de bază prevăzut în conținutul legii și stabilit conform acesteia.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se analizează practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VI. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat următoarele decizii relevante, în ordine cronologică: - prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate."; - prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 (...) și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (...), drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4 1 ) din această lege."; - prin Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, s-a statuat că: "Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."; - prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(...)" - prin Decizia nr. 320 din 22 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 972 din 22 octombrie 2025, s-au respins, ca inadmisibile, sesizările conexate cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, urmare a aplicării dispozițiilor succesive ale art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare și art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, nivelul sporurilor aferente fiecărei funcții a fost plafonat la nivelul lunii salariului de bază corespunzător lunii decembrie 2018, astfel încât chiar dacă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost egalizate salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul anului 2022, sporurile rămân în continuare plafonate conform dispozițiilor din ordonanțele de urgență anterior enumerate". VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: a) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; b) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; c) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Este îndeplinită și cea de-a doua condiție, întrucât sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanței de urgență sus-menționate. Litigiul are ca obiect obligarea pârâților să acorde reclamantei drepturile salariale în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul stabilirii și recalculării tuturor elementelor salariale la salariul de bază stabilit conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, potrivit cărora Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică în integralitatea sa începând cu 1 iunie 2023, respectiv: obligarea pârâților să stabilească, să calculeze și să îi plătească cuantumul sporului lunar pentru păstrarea confidențialității în cuantum de 8% aplicat la salariul de bază stabilit conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu 1 iunie 2023; obligarea pârâților să recalculeze și să îi plătească cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare de 10% aplicat la salariul de bază stabilit conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu 1 iunie 2023, sume actualizate cu indicele de inflație.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate, ce vizează existența unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și nici condiția care impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate.

Referitor la existența unei chestiuni de drept, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 o prevede drept condiție de admisibilitate a sesizării, iar, potrivit preambulului ordonanței de urgență, la adoptarea sa s-a ținut seama și de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". Așa fiind, jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu această condiție, rămâne actuală și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că problema de drept ce se cere a fi lămurită trebuie să presupună serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, astfel încât să necesite rezolvarea de principiu în procedura hotărârii prealabile, iar nu interpretarea și aplicarea unui text de lege clar, în raport cu circumstanțele particulare ale litigiului, ori existența unor simple obstacole, ce ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei. Cu alte cuvinte, problema de drept trebuie să fie veritabilă sau dificilă, adică susceptibilă de interpretări diferite și controversate, din cauza lipsei de claritate a normei juridice, a caracterului incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni justificate, față de imprecizia textului legal, care, pe baza interpretării, printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina o jurisprudență neunitară.

Prin urmare, contrar celor reținute prin încheierea de sesizare, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din același act normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență menționată se completează.

În absența definirii în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ori a art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de "chestiune de drept dificilă", această cerință este supusă unei evaluări în concret, din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, ținând seama și de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizarea, precum și de necesitatea asigurării unei practici judiciare unitare, coerente și previzibile.

Considerentele expuse de instanța de trimitere au avut în vedere exclusiv împrejurarea că este obligatorie sesizarea, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, însă simpla intrare în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, în lipsa unei probleme de drept reale, nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât și acest act normativ se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, sesizarea instanței fiind obligatorie numai în contextul îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de actul normativ.

Astfel, admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile.

Prin raportare la aceste exigențe, sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o "chestiune de drept" care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, apte să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

În cauză, întrebarea adresată instanței supreme vizează chestiunea dacă, în interpretarea și aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 - prin care au fost egalizate salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul anului 2022 -, sporul de 8% acordat pentru acces la informații clasificate de nivelul "secret de serviciu" și sporul de 10% acordat pentru condiții vătămătoare se aplică în cazul unui funcționar public de execuție, consilier juridic în cadrul serviciului juridic al instituției prefectului, prin calcul aplicat la salariul de bază stabilit conform Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, începând cu data de 1 iunie 2023, sau rămân în continuare plafonate.

Problema supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condițiile în care dispozițiile legale invocate în cauză nu sunt lacunare, incomplete sau neclare, aspect ce reiese inclusiv din încheierea de sesizare, în cuprinsul căreia instanța de trimitere a expus un punct de vedere clar cu privire la modul de interpretare a normelor de drept în discuție, fără a prezenta și alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.

În conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care, astfel, este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practică.

Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.

Din această perspectivă, se constată că instanța de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale și nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuție este susceptibilă a da naștere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal și nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligației de a interpreta și aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu prezintă o reală dificultate, neexistând riscul apariției unei practici judiciare neunitare, de natură să justifice intervenția instanței supreme.

Pe de altă parte, regula plafonării sporurilor prin acte normative anuale adoptate în perioada 2018-2023 a făcut în mod repetat obiect de interogație în cadrul mecanismului de unificare reprezentat de hotărârea prealabilă, statuându-se cu valoare de principiu și caracter obligatoriu că operează menținerea cuantumului sporurilor, condiționat de ocuparea aceleiași funcții și de desfășurarea activității în aceleași condiții.

Astfel, dispozițiile legale a căror interpretare se solicită au făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin deciziile menționate la capitolul VI din prezenta decizie.

Astfel, examenul atent al deciziilor interpretative pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare, în legătură cu chestiunile de drept menționate la capitolul VI al prezentei decizii, relevă că instanța supremă a oferit deja repere pentru interpretarea și aplicarea unitară a normelor legale în discuție, care se impun a fi respectate și valorificate de către instanța de trimitere în cauza cu care aceasta a fost învestită.

Cu titlu de exemplu, se cuvine amintit raționamentul expus în Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit reperele concrete de interpretare a regulii plafonării sporurilor; acestea se impun a fi respectate și valorificate de instanțele naționale.

Considerentele regăsite la paragrafele 93-102 din decizia evocată prezintă în mod deosebit relevanță, căci ele au condus instanța supremă la concluzia, expusă în paragraful 103, că, "deși salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017, până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile și celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut (...) au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora și de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispozițiile legale anterior menționate".

Aceeași dezlegare apare și în paragrafele 173-188 din Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Se cuvine reamintit că în paragraful 104 al Deciziei nr. 52 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că în condițiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prin voința legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispozițiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, "ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menționate și pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice".

Mai mult, chestiunea de drept asupra căreia instanța supremă este solicitată să dea o dezlegare cu valoare de principiu a făcut anterior obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul Deciziei nr. 320 din 22 septembrie 2025, cu privire la interpretarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 prin raportare la cele ale Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin hotărârea prealabilă sus-menționată, instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată, reținând cu privire la problema de drept invocată că nu este întrunită cerința ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept și nici cea care impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, și, totodată, oferind repere concrete de interpretare a chestiunii de drept în discuție, relevante în acest sens fiind considerentele de la paragraful 52: "52. Reținând și că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 fac referire la salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 (care se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022), dar și că, în paragrafele 124-129 ale Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a subliniat distincția dintre salariul de bază și salariul lunar - cel din urmă (evocat în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării) încorporând, pe lângă salariul de bază, și alte categorii de venituri, precum compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile și, după caz, alte elemente specifice sistemului de salarizare -, se constată că, în cazul de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra chestiunii de drept enunțate."

Cum, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunță o hotărâre prin care oferă o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost învestită, instanțele naționale, verificând jurisprudența instanței supreme, ar trebui să aplice hotărârile de unificare adoptate deja, iar nu să înainteze sesizări în mod repetat, pe o chestiune de drept ce a fost dezlegată.

În concluzie, sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ce se referă la existența unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înțelesul dat acesteia conform jurisprudenței consolidate a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și la lipsa unei statuări anterioare a instanței supreme.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării.