ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 13/2026

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 208 din 17 martie 2026

Ana Hermina Iancu

- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Elena Carmen Popoiag

- președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Mihaela Glodeanu

- judecător la Secția I civilă

Mariana Hortolomei

- judecător la Secția I civilă

Dorina Zeca

- judecător la Secția I civilă

Adina Georgeta Ponea

- judecător la Secția I civilă

Irina Alexandra Boldea

- judecător la Secția I civilă

Ruxandra Monica Duță

- judecător la Secția a II-a civilă

Mirela Polițeanu

- judecător la Secția a II-a civilă

Marcela Marta Iacob

- judecător la Secția a II-a civilă

Adriana Nicolae

- judecător la Secția a II-a civilă

Rodica Zaharia

- judecător la Secția a II-a civilă

Ionel Barbă

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Andreea Bercaru

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Vasile Bîcu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Doina Vișan

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.049/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.012/99/2024.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulat punct de vedere la raport.

6.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.

Titularul și obiectul sesizării

7.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 25 iulie 2025, în Dosarul nr. 3.012/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind:

Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, majorarea de 50%, aplicată conform actelor administrative individuale emise începând cu data de 1 noiembrie 2022, se aplică la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării sau la salariul de bază aferent lunii decembrie 2018.

II.

Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

8.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017

9.

Hotărârea Guvernului nr. 234/2023 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind criteriile pe baza cărora se stabilește procentul de majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile de înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor și/sau autorităților publice care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau prin Mecanismul de redresare și reziliență, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 234/2023

Art. 4 alin. (1) din anexă: "Personalul din cadrul instituției și/sau autorității publice, nominalizat, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și pentru implementarea proiectelor finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență, pe perioada în care își desfășoară activitatea în aceste condiții, beneficiază lunar de o majorare a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, cu până la 40%, în funcție de timpul alocat lunar pentru activitățile proiectului și valoarea proiectului, potrivit anexei nr. 1."

III.

Expunerea succintă a procesului

10.

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași cu nr. 3.012/99/2024, în contradictoriu cu pârâții prefectul județului Iași și Instituția Prefectului Județului Iași, reclamanta a solicitat ca pârâții: (i) să îi recalculeze și să îi acorde majorarea de 50% aplicată la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării lunare, conform actelor administrative individuale emise începând cu 1 noiembrie 2022, până la data prezentei acțiuni; (ii) să îi calculeze și să îi acorde procentul de majorare de până la 50% (procent care va fi stabilit prin ordin), aplicat la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării, în continuare pe întreaga perioadă în care își va desfășura activitatea în cadrul unității de implementare a proiectului (UIP); (iii) să calculeze și să îi plătească diferențele salariale dintre drepturile salariale acordate și plătite și cele cuvenite în mod legal, ca urmare a recalculării majorării de 50% aplicate la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării, începând cu 1 noiembrie 2022; (iv) să fie obligați la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele inflației de la data scadentă a fiecărui drept salarial, până la data efectuării plății, la care să se adauge și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă a debitelor restante.

11.

În motivare, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 432/2022, prefectul județului Iași a dispus constituirea Unității de Implementare a Proiectului (UIP) "Renovarea energetică a Palatului Administrativ Iași", în cadrul Planului național de redresare și reziliență 2021-2026, prin apelul de proiecte PNRR/2022/C5/2/B.2.2/1, și a stabilit componența Unității de Implementare (UIP) și responsabilitățile. Prin acest act administrativ, reclamanta a fost desemnată responsabil achiziții publice, sens în care a fost întocmită și aprobată anexa la Fișa postului nr. 178/2022.

12.

Prin Ordinul nr. 453/2022 prefectul județului Iași a dispus că personalul nominalizat în Unitatea de Implementare a Proiectului "beneficiază de majorarea salariilor de bază cu până la 50%, în funcție de timpul efectiv lucrat lunar pentru activitățile proiectului și prevăzute corespunzător în fișa postului" și a stabilit termenele și procedura de acordare a majorării salariale.

13.

Începând cu luna noiembrie 2022, lunar, ordonatorul de credite a stabilit, prin act administrativ individual, în raport cu timpul efectiv lucrat lunar, consemnat și aprobat prin fișa de pontaj, procentul cuvenit, situat între 10% și 50%, reprezentând majorarea salariului de bază în plată.

14.

Prin anexa nr. 1 (CRU) la actele administrative enunțate au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantei, în ultima rubrică fiind evidențiată o majorare a salariului de bază conform art. 4 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, după enumerarea tuturor majorărilor salariale prevăzute de acte normative anterioare, însă, prin anexa nr. 2 (BFCT) la ordin, cuantumul calculat al acestei majorări salariale nu are în vedere salariul de bază aflat în plată la data stabilirii majorării, fiind preluată o sumă aplicată la nivelul lunii decembrie 2018.

15.

Așadar, reclamanta arată că, prin aplicarea majorării salariale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, pârâții nu au luat în calcul majorările salariale acordate de legiuitor prin acte normative în anul 2019, prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2020, prin art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, în anul 2022, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și în anul 2023, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Reclamanta apreciază că îi sunt diminuate drepturile salariale acordate drept majorare salarială, motivat de faptul că nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie 2018 este o sumă fixă și nu reprezintă nivelul salariului de bază aflat în plată la data acordării majorării.

16.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

17.

Au arătat că în ceea ce privește cuantumul sporurilor, acordat ca procent la salariul de bază, acesta a fost menținut la nivelul anului 2018 prin acte normative privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare succesive.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

18.

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reținând, totodată, caracterul obligatoriu al sesizării.

V.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

19.

Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunii de drept antamate este în sensul că majorarea de 50%, aplicată conform actelor administrative individuale emise începând cu data de 1 noiembrie 2022, se aplică la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării.

VI.

Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20.

Părțile nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuție.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

21.

Față de obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă, nu a mai fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale.

VIII.

Raportul asupra chestiunii de drept

22.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IX.

Înalta Curte de Casație și Justiție

23.

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun, reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

24.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

25.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:

-

existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;

-

sesizarea să privească o chestiune de drept;

-

soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

-

chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

26.

Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.

27.

Referitor la prima condiție legală se reține că aceasta este îndeplinită, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, tribunalul fiind învestit cu judecarea cererii formulate de un salariat din cadrul administrației publice, obiectul cauzei vizând stabilirea și plata unor drepturi salariale ale unui angajat care face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice.

28.

Chestiunea sesizată, conform conținutului întrebării adresate de către instanța de trimitere, este chiar cea dedusă judecății, verificându-se astfel și condiția de admisibilitate a legăturii cu soluționarea cauzei pe fond.

29.

Este îndeplinită și ultima condiție legală enunțată, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre de unificare jurisprudențială și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

30.

Cât privește cea de-a doua condiție de admisibilitate, potrivit căreia sesizarea trebuie să privească o "chestiune de drept", se constată că aceasta nu este îndeplinită.

31.

Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun ca o condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei "chestiuni de drept" apte să declanșeze acest mecanism de unificare a practicii judiciare, iar noțiunea de "chestiune de drept" are înțelesul dat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

32.

Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință, s-a statuat că, în sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie "să fie identificată o problemă de drept importantă, care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018; nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020).

33.

Rațiunea instituirii condițiilor formale anterior arătate constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

34.

În consecință, contrar celor reținute prin încheierea de sesizare, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din aceasta obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență se completează.

35.

În absența definirii în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ori al art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de "chestiune de drept dificilă", această cerință este supusă unei evaluări în concret din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, ținând seama și de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizarea, precum și de necesitatea asigurării unei practici unitare, coerente și previzibile.

36.

Considerentele expuse de instanța de trimitere au avut în vedere exclusiv împrejurarea că este obligatorie sesizarea, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, însă simpla intrare în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, în lipsa unei probleme de drept reale, nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât și acest act normativ se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, sesizarea instanței fiind obligatorie numai în contextul îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor prevăzute de actul normativ.

37.

Astfel, admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile.

38.

Prin raportare la aceste exigențe, în opinia instanței supreme, sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o "chestiune de drept" care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, apte să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

39.

În cauză, întrebarea adresată instanței supreme vizează chestiunea dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, majorarea salarială de 50%, aplicată conform actelor administrative individuale emise începând cu data de 1 noiembrie 2022, se aplică la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării sau la salariul de bază aferent lunii decembrie 2018.

40.

Problema supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condițiile în care dispozițiile legale invocate în cauză nu sunt lacunare, incomplete sau neclare, aspect ce reiese inclusiv din încheierea de sesizare, în cuprinsul căreia instanța de trimitere însăși a făcut referire la actul normativ incident speței.

41.

În conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care, astfel, este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practică.

42.

Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă (Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024; Decizia nr. 80 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2025; Decizia nr. 84 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2025).

43.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanța de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale și nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuție este susceptibilă a da naștere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal și nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligației de a interpreta și aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu prezintă o reală dificultate, neexistând riscul apariției unei practici neunitare, de natură să justifice intervenția instanței supreme.

44.

Deopotrivă, instanța supremă constată că întrebarea din cuprinsul sesizării nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci de aplicare a acesteia prin raportare la elemente particulare ale cauzei deduse judecății. Această concluzie reiese cu evidență din chiar modul de formulare a sesizării, ce cuprinde referiri la date concrete ale speței (data emiterii actelor administrative individuale, data în raport cu care se identifică un anumit cuantum al salariului de bază).

45.

Or, aplicarea legii, care, de altfel, nu este nici neclară și nici lacunară, nelăsând dubii de interpretare, la situația de fapt este atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei, această competență neputând fi delegată instanței supreme, întrucât ar fi afectată independența judecătorului fondului cauzei.

46.

În aceste condiții, sesizarea instanței supreme pentru a da o dezlegare unei probleme de drept punctuale, circumscrise situației factuale specifice reclamantei, nu întrunește condițiile necesare pentru a se constitui într-o chestiune de drept care, dacă ar fi dezlegată, ar oferi o soluție de principiu specifică mecanismului de unificare a jurisprudenței prin hotărâri prealabile, urmărindu-se mai degrabă, în contextul particular al cauzei, stabilirea efectivă a soluției ce urmează a fi adoptată de instanța de trimitere, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.

47.

Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizării și în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.012/99/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept:

Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 234/2023, majorarea de 50%, aplicată conform actelor administrative individuale emise începând cu data de 1 noiembrie 2022, se aplică la salariul de bază aflat în plată la data acordării majorării sau la salariul de bază aferent lunii decembrie 2018.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2026.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

ANA HERMINA IANCU

Magistrat-asistent,

Georgiana Toader