Decizia nr. 320/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 740/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 740/1/2025, la care s-au conexat dosarele nr. 936/1/2025 și nr. 938/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 5.183/99/2023, nr. 5.186/99/2023 și nr. 5.218/99/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat, prin Încheierea dată în 27 februarie 2025 în Dosarul nr. 5.183/99/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă, drept urmare a aplicării dispozițiilor succesive ale art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, nivelul sporurilor aferente fiecărei funcții a fost plafonat la nivelul salariului de bază corespunzător lunii decembrie 2018, astfel încât, chiar dacă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost egalizate salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul anului 2022, sporurile rămân în continuare plafonate conform dispozițiilor din ordonanțele de urgență anterior enumerate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 aprilie 2025 cu nr. 740/1/2025.

Ulterior, pe rolul instanței supreme au fost înregistrate alte două sesizări ce au fost conexate la dosarul inițial, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv dosarele nr. 936/1/2025 și nr. 938/1/2025, având ca obiect sesizările Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, dispuse la 7 martie 2025 în dosarele nr. 5.186/99/2023 și nr. 5.218/99/2023, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept identice cu cea din Dosarul nr. 740/1/2025, inițial înregistrat. II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018): " Art. 34. - (...) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020): " Art. I. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...)

La articolul 34, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: " (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.» (...)" 12. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020): " Art. I. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4 1 ) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021): " Art. I. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) și (4 1 ) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022): " Art. I. - (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023): " Articol unic. - La articolul I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1 1 ), cu următorul cuprins: " (1 1 ) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la aceeași lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.»" III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept

În Dosarul nr. 5.183/99/2023 aflat pe rolul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2023, reclamanta a solicitat: - anularea Ordinului prefectului județului Iași nr. 272/6.07.2023, precum și a anexelor aferente acestuia, prin care i s-au stabilit, începând cu 1 iunie 2023, drepturile salariale; - obligarea pârâților prefectul județului Iași și Instituția Prefectului - Județul Iași ca, începând cu 1 iunie 2023, să îi restabilească sporul lunar de 8% (de confidențialitate), care îi fusese acordat prin Ordinul prefectului județului Iași nr. 416/2020, dar care nu se mai regăsește în ordinul contestat; - obligarea pârâților să emită un nou ordin prin care să îi recalculeze, începând cu aceeași dată, salariul de bază, precum și sporul lunar de 8% (de confidențialitate), sporul de condiții vătămătoare și celelalte sporuri de care beneficiază conform legii, raportate la salariul de bază pentru funcția de consilier superior, stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv să procedeze la plata sumelor de bani rezultate.

În motivare, reclamanta a arătat că ordinul contestat a fost emis în vederea aplicării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023. Astfel, potrivit acestuia, a precizat că, începând cu 1 iunie 2023, beneficiază de salariul de bază potrivit anului 2022, stabilit conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2007, însă sporurile îi sunt calculate la nivelul salariului din luna decembrie 2018. Reclamanta a subliniat și faptul că salariul de bază de care a beneficiat din luna decembrie 2018 este mult mai mic decât salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022 de care beneficiază începând cu 1 iunie 2023. Prin urmare, în condițiile în care, începând cu data de 1 iunie 2023, beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru anul 2022, stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile acordate potrivit legii fiindu-i calculate la un nivel salarial mult mai mic, iar sporul de confidențialitate lunar de 8% nemaifiindu-i acordat, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea și stabilirea acestora printr-un nou ordin de prefect, prin raportare la salariul de bază stabilit pentru anul 2022 prin anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, reluarea acordării, de la aceeași dată, a sporului de confidențialitate, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante.

Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.

Aceeași problemă de drept este dezbătută și în dosarele nr. 5.186/99/2023 și nr. 5.218/99/2023 ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de sesizare a apreciat ca întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, arătând că obiectul cauzelor privește stabilirea și plata unor drepturi de natură salarială ale unor funcționari publici, angajați ai Instituției Prefectului - Județul Iași.

De asemenea, a apreciat că asupra chestiunii de drept în discuție Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și ea nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. În acest sens, a menționat că sesizările conexate vizează sporul de condiții vătămătoare și celelalte sporuri de care beneficiază reclamanții, întrucât, în ceea ce privește sporul de confidențialitate solicitat prin cererile de chemare în judecată, a constatat că există deja o sesizare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ce face obiectul Dosarului nr. 2.690/1/2024.

A considerat că și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este îndeplinită, reținând că, prin cererile de chemare în judecată deduse judecății în cele trei dosare, reclamanții, având calitatea de funcționari publici, au solicitat anularea unor ordine ale prefectului județului Iași, precum și a anexelor aferente acestor ordine, prin care li s-au stabilit, începând cu 1 iunie 2023, drepturile salariale, obligarea pârâților ca, începând cu aceeași dată, să le restabilească sporurile lunare care le fuseseră acordate anterior și care nu se mai regăsesc în ordinele contestate, precum și obligarea pârâților să emită noi ordine prin care să le recalculeze, începând cu 1 iunie 2023, salariul de bază și sporurile lunare (de confidențialitate, pentru condiții vătămătoare și altele), prin raportare la salariul de bază pentru funcțiile pe care le ocupă, stabilite pentru anul 2022 prin anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, și să le achite sumele de bani rezultate. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Părțile nu și-au exprimat punctele de vedere în niciunul dintre dosarele conexate.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au înaintat sesizările pentru dezlegarea chestiunilor de drept

Completul de judecată care a formulat sesizarea inițială a reținut că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023, începând cu 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022.

De asemenea, cu privire la sporul pentru condiții vătămătoare și celelalte sporuri, instanța de sesizare a reținut că, potrivit art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, "În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În consecință, a apreciat că sporurile au fost plafonate la nivelul lunii decembrie 2022, chiar dacă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 au fost egalizate salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul anului 2022. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, nu a fost necesară consultarea instanțelor cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat următoarele decizii care prezintă relevanță în lămurirea prezentelor sesizări conexate, în ordine cronologică: - Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4 1 ) din această lege."; - Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, prin care s-a statuat că: "Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."; - Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, prin care s-a statuat că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)" IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor conexate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat prin dispozițiile art. 1, care prevede că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În materia enunțată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă, astfel cum în mod expres prevede și art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia: "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie."

În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) existența unei cauze în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac; b) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat mecanismul hotărârii prealabile pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentelor sesizări conexate, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică.

Astfel, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările au ca obiect solicitările reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul instituției prefectului, fiind îndeplinite primele două condiții de admisibilitate a sesizării, dat fiind că litigiile cu care instanța de trimitere a fost învestită vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, făcând, deci, parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, și sunt în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Iași.

Nu sunt însă întrunite cerințele ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept, nici cea care impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate.

Din perspectiva primului aspect se subliniază că, în absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept", examinarea îndeplinirii acestei cerințe trebuie verificată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în care, în mod constant, s-a subliniat că este necesar ca sesizarea să vizeze "o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 și 42).

Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii judiciare neunitare.

În legătură cu acest aspect se reține că, atât timp cât art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 utilizează în conținutul său sintagma "chestiune de drept", identic reglementării din cuprinsul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, și nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea în mod analog a jurisprudenței deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare al hotărârii prealabile reglementat de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia semnificația acestei noțiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanșarea mecanismului hotărârii prealabile.

Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc și să nu fie utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă ca obiect o problemă reală de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară.

În strânsă legătură cu această condiție de fond, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanței supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispozițiile art. 520 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Așadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate, precum și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate.

Cu alte cuvinte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite în practică, semnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.

În cauza de față, această condiție nu este îndeplinită, întrucât analiza celor trei încheieri de sesizare demonstrează că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normelor de drept în discuție, expunând un punct de vedere clar și argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta și alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.

În lipsa unei dificultăți reale, interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme sesizate în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Altfel spus, raționamentul judiciar aparține judecătorului cauzei și impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice și de apreciere a situațiilor de fapt concrete, operațiune ce nu poate fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În sesizările conexate deduse analizei de față, obiectul întrebării prealabile îl constituie lămurirea măsurii în care, ca urmare a aplicării dispozițiilor succesive ale art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 și art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, sporurile aferente fiecărei funcții au fost plafonate la nivelul corespunzător lunii decembrie 2018, astfel încât, chiar dacă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2023 au fost egalizate salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivelul anului 2022, ele rămân în continuare plafonate conform dispozițiilor din ordonanțele de urgență anterior amintite.

Regula plafonării sporurilor prin acte normative anuale adoptate în perioada 2018-2023 a făcut în mod repetat obiect de interogație în cadrul mecanismului de unificare reprezentat de hotărârea prealabilă, statuându-se cu valoare de principiu și caracter obligatoriu că operează menținerea cuantumului sporurilor, condiționat de ocuparea aceleiași funcții și de desfășurarea activității în aceleași condiții.

Cu titlu de exemplu se cuvine amintit raționamentul expus în Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit reperele concrete de interpretare a regulii plafonării sporurilor; acestea se impun a fi respectate și valorificate de instanțele naționale.

Considerentele regăsite la paragrafele 93-102 din decizia evocată prezintă în mod deosebit relevanță, căci ele au condus instanța supremă la concluzia, expusă în paragraful 103, că "deși salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017, până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile și celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut (...) au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora și de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispozițiile legale anterior menționate".

Aceeași dezlegare apare și în paragrafele 173-188 din Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reținând și că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 fac referire la salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 (care se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022), dar și că, în paragrafele 124-129 ale Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a subliniat distincția dintre salariul de bază și salariul lunar - cel din urmă (evocat în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării) încorporând, pe lângă salariul de bază, și alte categorii de venituri, precum compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile și, după caz, alte elemente specifice sistemului de salarizare -, se constată că, în cazul de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra chestiunii de drept enunțate.

Se cuvine reamintit că în paragraful 104 al Deciziei nr. 52 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că în condițiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prin voința legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispozițiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, "ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menționate și pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice".

Cum, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunță o hotărâre prin care oferă o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost învestită, instanțele naționale, verificând jurisprudența instanței supreme, ar trebui să aplice hotărârile de unificare adoptate deja, iar nu să înainteze sesizări în mod repetat pe o chestiune de drept ce a fost dezlegată.

În concluzie, sesizările conexate nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate ce se referă la existența unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înțelesul dat acesteia conform jurisprudenței consolidate a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și la lipsa unei statuări anterioare a instanței supreme.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,