Decizia nr. 46 din 23 martie 2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistratasistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă în Dosarul nr. 367/111/2024 privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, beneficiază de pensie de serviciu personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, care, la data împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzută de lege, se află într-o altă categorie de pensie din sistemul public (pensie anticipată parţială/pensie de invaliditate etc.).

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă a dispus prin Încheierea din 9 decembrie 2025, în Dosarul nr. 367/111/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 10 februarie 2026 cu nr. 265/1/2026. II. Normele legale incidente

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, completată prin Legea nr. 130/2015, forma în vigoare la data cererii de înscriere la pensie de serviciu a reclamantei, denumită în continuare Legea nr. 567/2004 ” Art. 68 5 . – (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 , precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. (2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipseşte din vechimea în specialitate integrală. (…) (7) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică şi de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile, în procent, din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului sau INEC unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate. (8) De prevederile alin. (7) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul INEC, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, din motive neimputabile acestora.”

Este de menţionat că, în forma iniţială, se prevedea, la art. 68, că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţie, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu. De pensia de serviciu beneficiază şi personalul auxiliar cu o vechime între 20 şi 25 de ani în această funcţie.

Ulterior, după mai multe modificări, normele referitoare la pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Însă, prin dispoziţiile Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (Legea nr. 130/2015), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, respectiv prin art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, s-a revenit la soluţia legislativă anterioară.

Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare ” Art. VI. – Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 68 5 , alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: ” Art. 68 5 . – (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 , precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eşalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 48 de luni consecutive de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eşalonării prevăzute în anexă, şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipseşte din vechimea în specialitate integrală.» 2. La art. 68 5 , alineatul (3) se abrogă. 3. La art. 68 5 , alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins: ” (7) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică şi de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile cu caracter permanent din ultimele 48 de luni consecutive de activitate, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului sau INEC unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcţie, raportate la personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului sau INEC.»”

Legea nr. 24/2026 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, cu modificările ulterioare ” Art. V. – (1) Persoanele prevăzute la art. 211 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 361/2023 privind personalul Curţii Constituţionale, cărora le-au fost emise decizii de pensionare anterior datei de 2 martie 2026, se consideră că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor în temeiul cărora au fost emise. (…)”

Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, denumite în continuare Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 ” Art. 2. – (1) Beneficiază de pensie de serviciu următoarele persoane: a) care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 3 alin. (2) din Lege, de personal de specialitate criminalistică şi de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 din Lege, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, au vârsta de 60 de ani şi au o vechime în specialitate de cel puţin 25 de ani; b) care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 3 alin. (2) din Lege, de personal de specialitate criminalistică şi de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 1 din Lege, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, au vârsta de 60 de ani şi au o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani; c) care la data solicitării pensiei de serviciu nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, dar care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: au o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, vârsta de 60 de ani, iar eliberarea din funcţie a fost din motive neimputabile acestora, potrivit art. 68 5 alin. (7) şi (8) din Lege. (…)” III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor cu nr. 367/111/2024, contestatoarea persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B anularea deciziei nr. (…) privind respingerea acordării pensiei de serviciu, cu consecinţa menţinerii atât a pensiei de asigurări sociale, cât şi a pensiei de serviciu acordate prin decizia nr. (…), astfel cum a fost modificată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. (…) a fost înscrisă la pensie anticipată parţială, începând cu data de 29 decembrie 2020.

Prin decizia nr. (…) privind acordarea pensiei de serviciu în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 i-au fost stabilite drepturi de pensie de asigurări sociale în cuantum de (…) lei şi pensie de serviciu în cuantum de (…) lei. La stabilirea drepturilor de pensie de serviciu s-a avut în vedere faptul că beneficiază de o vechime de 24 de ani în funcţia de grefier arhivar şi i s-a aplicat un procent de diminuare de 1%, conform art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Ulterior, a fost emisă decizia nr. (…) privind respingerea acordării pensiei de serviciu în baza art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, prin care i-a fost anulată pensia de serviciu stabilită anterior, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile de vechime prevăzute de art. 68 5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, în sensul că nu are o vechime în specialitate de cel puţin 25 de ani.

Or, în mod nelegal, casa de pensii a emis decizia nr. (…), prin care a respins retroactiv cererea de acordare a pensiei de serviciu, cu toate că legislaţia aplicabilă în materie nu a suferit modificări.

Prin Sentinţa civilă nr. 86/LM din 29 ianuarie 2025, pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis contestaţia şi s-a dispus anularea deciziei nr. (…).

În motivare, din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 68 5 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 567/2004 s-a reţinut că situaţia contestatoarei se circumscrie ipotezei reglementate distinct de legiuitor în alin. (2), în condiţiile în care aceasta dovedeşte o vechime în specialitate de 24 de ani.

Este adevărat că alin. (7) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 face referire la ipoteza prevăzută de alin. (1) privind beneficiarii care dovedesc o vechime în specialitate de 25 de ani şi vârsta standard de pensionare prevăzută de lege, însă nu poate fi ignorată trimiterea expresă din alin. (2).

Interpretarea coroborată a textelor de lege incidente converg spre aceeaşi concluzie în sensul că, în speţă, contestatoarea este îndreptăţită să beneficieze de pensie de serviciu în baza dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, completată prin Legea nr. 130/2015.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii B, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii contestaţiei.

În motivarea apelului s-a arătat că, raportat la dispoziţiile art. 68 5 alin. (1), (7) şi (8) din Legea nr. 567/2004, doar persoanele cu o vechime în specialitate de 25 de ani în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie.

Per a contrario, cei cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti nu pot beneficia de pensie de serviciu, dacă, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie.

Intimata putea beneficia de pensie de serviciu doar dacă ar fi solicitat pensionarea din funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor. Or, la data acordării pensiei de serviciu beneficia de drepturi de pensie anticipată parţial şi nu avea vechime în specialitate de 25 de ani.

Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti care nu are o vechime în specialitate de 25 de ani şi nu a solicitat pensia de serviciu din această funcţie (în speţă, contestatoarea beneficiind de pensie anticipată parţială la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu) nu poate beneficia de pensie de serviciu, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, anume Decizia nr. 414/2023.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea căii de atac formulate.

În cadrul soluţionării apelului s-au dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea judecăţii cauzei. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a constatat ca fiind admisibilă sesizarea instanţei supreme în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, domeniul de reglementare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este conturat prin art. 1, aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

În această materie s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se prevăd următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, cum se statuează expres prin art. 4 din ordonanţa de urgenţă sus-menţionată.

Prin urmare, procedura de sesizare a instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: a) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; b) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; c) existenţa unei chestiuni de drept veritabile de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În speţă, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate menţionate pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.

Astfel, obiectul litigiului îl reprezintă anularea unei decizii privind respingerea cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 567/2004 şi obligarea casei de pensii de a menţine în plată pensia de serviciu acordată prin decizia emisă anterior.

Procesul se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă, în calea de atac a apelului, prima condiţie legală de admisibilitate a sesizării fiind îndeplinită.

Reclamanta a fost angajată timp de 24 de ani şi 3 luni în funcţia de grefier arhivar la Tribunalul Bihor, a beneficiat de pensie de serviciu în perioada 2021-2023, iar prin decizia de pensie contestată a fost revizuită decizia de înscriere la pensie de serviciu, considerându-se că reclamanta nu îndeplinea condiţiile pentru înscrierea la această categorie de pensie.

Aşadar, este îndeplinită şi condiţia ca reclamanta să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, litigiul privind stabilirea şi plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice.

În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept ce ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile se observă că legiuitorul instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept veritabilă şi serioasă, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.

Caracterul veritabil şi serios al problemei de drept presupune existenţa unei norme susceptibile de interpretări diferite, sens în care se impune declanşarea mecanismului de unificare a practicii judiciare în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

În speţă, chestiunea de drept în discuţie are legătură cu soluţionarea cauzei, de modul de interpretare a normei juridice depinzând însuşi obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii.

Analizând potenţialul acestei dispoziţii de a genera interpretări diferite, este de reţinut că, referitor la această problemă de drept, în practica judiciară s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani nu poate beneficia de pensie de serviciu, dacă la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 567/2004 se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii (pensie anticipată/pensie de invaliditate etc.), şi nu în activitate.

În cea de-a doua opinie s-a reţinut că acest personal, având o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, poate beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei prevăzute de lege, chiar dacă nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Prin urmare, norma este susceptibilă de interpretare neunitară.

Examenul jurisprudenţial a relevat că nu s-a cristalizat o practică unitară şi constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariţiei unei jurisprudenţe neunitare.

Luând în considerare dificultatea de interpretare generată de dispoziţiile legale, care prefigurează apariţia unei practici neunitare, deja identificată în jurisprudenţa naţională, instanţa de trimitere a apreciat chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Verificând condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra acestei chestiuni de drept, se constată că este îndeplinită şi această condiţie întrucât, până în prezent, instanţa supremă nu s-a pronunţat pe calea unui recurs în interesul legii şi nici printr-o hotărâre prealabilă, neexistând la acest moment un recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctul de vedere al Completului de judecată

Opinia completului de judecată este în sensul că de pensie de serviciu în baza dispoziţiilor art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, introduse prin Legea nr. 130/2015, beneficiază doar personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, care, la data solicitării pensiei, are această calitate.

Din analiza art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 şi a art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 rezultă că, pentru a beneficia de pensie de serviciu conform art. 68 5 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, petentul trebuie să aibă la data solicitării pensiei de serviciu calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, vechimea minimă în specialitate de 25 de ani şi vârsta de pensionare prevăzută de această lege.

Totodată, beneficiază de pensie de serviciu conform alin. (2) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de această lege, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea care are o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani şi este în activitate la momentul formulării cererii de pensionare, aşa cum se specifică şi la art. 2 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004: „care la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de personal auxiliar de specialitate”.

Cât priveşte alin. (7) al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004, legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod distinct situaţia persoanelor care, la data solicitării pensiei de serviciu, nu mai au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea (au avut/au o altă ocupaţie, inclusiv beneficiari ai unor alte categorii de pensii), acestora fiindu-le recunoscut dreptul de a beneficia de pensie de serviciu dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: au o vechime în specialitate de cel puţin 25 de ani, vârsta de pensionare prevăzută de această lege, iar eliberarea din funcţie a fost din motive neimputabile acestora. VI. Punctul de vedere al părţilor

Apelanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunii de drept în discuţie.

Astfel, în cauză, este îndeplinită condiţia ca problema de drept să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege (art. 68 5 din Legea nr. 567/2004), respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, având în vedere interpretările contradictorii ale instanţelor de judecată.

S-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti care nu are o vechime în specialitate de 25 de ani şi nu a solicitat pensia de serviciu din această funcţie (în speţă, contestatoarea fiind în pensie anticipată parţială la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu) nu poate beneficia de pensie de serviciu, în acest sens fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 414/2023.

Totodată, apelanta a arătat că există dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor legale invocate, acestea fiind interpretate diferit, chiar controversat, de către instanţele de judecată.

Intimata a arătat că nu se opune sesizării instanţei supreme; totodată, a învederat că interpretarea apelantei este una total eronată, în contextul în care la data acordării pensiei de serviciu nu avea o altă ocupaţie, ci era pensionară, beneficiind de drepturi de pensie anticipată parţială de asigurări sociale, conform Deciziei nr. (…), ca urmare a contribuţiei la sistemul public de pensii.

Raportat la art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 şi art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, problema de drept nu ridică dificultate sau complexitate de interpretare sau abordare, fiind clară dispoziţia legală incidentă, instituind fără echivoc temeiul demersului său judiciar.

De asemenea, în contextul în care era beneficiara pensiei anticipate parţiale, având în vedere stagiul de contributivitate realizat (altul decât cel cu privire la pensia de serviciu în discuţie), iar statutul de pensionar nu reprezintă o ocupaţie, pensia fiind un drept financiar raportat la perioada de contributivitate, nu poate fi exclusă pensia de serviciu, ci, din contră, aceste două tipuri de pensie coexistă, în acest sens invocând Decizia nr. 9/9.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1.162/114/2022.

Intimata a mai precizat că în niciunul dintre dosarele cu privire la care există o practică neunitară nu se regăseşte situaţia juridică identică cu a sa. Astfel, a beneficiat o perioadă de doi ani de pensie de serviciu, iar, ulterior, fără a se modifica niciun temei de drept, casa de pensii şi-a reconsiderat poziţia, apreciind că nu are dreptul de a beneficia de pensia de serviciu, solicitând restituirea tuturor sumelor astfel încasate, situaţie care încalcă stabilitatea şi predictibilitatea veniturilor unui pensionar. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme nu a fost necesară consultarea instanţelor naţionale cu privire la practica judiciară relevantă.

Prin încheierea de sesizare, instanţa de trimitere a apreciat că din practica identificată la nivelul instanţelor naţionale s-au conturat două opinii.

Într-o primă opinie s-a considerat că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, nu poate beneficia de pensie de serviciu dacă, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 567/2004, nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 524/16.02.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 7.891/109/2021, definitivă prin Decizia civilă nr. 4.812/17.11.2022 a Curţii de Apel Piteşti, s-a respins contestaţia formulată de petentă, reţinându-se că, deşi avea la împlinirea vârstei de 60 de ani vechimea în specialitate între 20 şi 25 ani, aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 68 5 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, întrucât, la împlinirea vârstei cerute de acest text de lege, nu mai avea calitatea de personal auxiliar de specialitate, ci pe cea de pensionar în sistemul public de pensii (pensie anticipată).

Pe de altă parte, s-a arătat că petenta nu poate beneficia de pensie de serviciu nici din perspectiva dispoziţiilor alin. (7) al aceluiaşi articol, întrucât nu este întrunită ipoteza normei cuprinsă în acest text de lege, respectiv nu îndeplineşte condiţia de vechime de 25 de ani în specialitate prevăzută la alin. (1), chiar dacă, la momentul solicitării, a îndeplinit condiţia de vârstă, dată la care era deja pensionată în sistemul public de pensii.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, poate beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la împlinirea vârstei de pensionare nu mai avea această calitate, respectiv se afla într-o altă categorie de pensie din sistemul public de pensii.

În acest sens, prin Sentinţa civilă nr. 725/7.10.2022, pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.162/114/2022, definitivă prin Decizia civilă nr. 9/9.01.2023 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a reţinut că prevederile art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 reprezintă o dispoziţie edictată de legiuitor în favoarea persoanelor care beneficiază de pensia de invaliditate, care îşi vor păstra toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta la data recunoaşterii dreptului la pensia de serviciu, şi nu o dispoziţie menită să le creeze acestor persoane o situaţie defavorabilă, în sensul că nu pot beneficia de pensia de serviciu anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, în situaţia în care li s-a recunoscut anterior dreptul la pensia de invaliditate.

Prin urmare, s-a dispus înscrierea la pensia de serviciu a petentei care, la data cererii de înscriere la această categorie de pensie, avea vârsta prevăzută de Legea nr. 567/2004 (de 60 de ani), o vechime în specialitate de 24 de ani şi 8 luni şi se afla în pensie de invaliditate.

Tot în acelaşi sens s-a menţionat şi în Sentinţa civilă nr. 407/24.03.2016, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2.851/102/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 466/A/19.09.2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

La nivelul instanţei supreme prezintă relevanţă următoarele: – Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; – Decizia nr. 25 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 15 iunie 2020; – Decizia nr. 28 din 3 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019; – Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019.

Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 68 5 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 567/2004, prin deciziile nr. 837 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 16 martie 2018, nr. 28 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 10 aprilie 2019, şi nr. 414 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 23 octombrie 2023, reţinându-se că, în considerarea situaţiei specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor.

Acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare numai acelora care, în privinţa totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat un anumit număr de ani ca personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi ca personal care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice nu poate conduce la constatarea unor discriminări pentru cei pensionaţi şi privilegii pentru cei încă nepensionaţi, aşa cum susţine autoarea excepţiei. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.”

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – sesizarea să privească o chestiune de drept; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea iniţială are ca obiect anularea unei decizii de pensionare, astfel încât pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.

În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 61/2024, Decizia nr. 71/2024, Decizia nr. 89/2024, Decizia nr. 96/2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.

Totodată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, subzistă condiţia de admisibilitate ca sesizarea să vizeze o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi „lămurită”, deci care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu. În preambulul actului normativ menţionat anterior se arată, de altfel, expres că „măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

Astfel cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme, obiectul procedurii pentru pronunţarea hotărârii prealabile este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, de un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentaţie juridică adecvată, consistentă, poate primi înţelesuri şi aplicări deopotrivă divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară (Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017, Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Prin urmare, din încheierea de sesizare a instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, la fel ca şi în cazul unei sesizări întemeiate pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit art. 520 din acelaşi cod, cu care dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează, este necesar să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita. Cerinţa normei impune ca punctul de vedere al instanţei să întrevadă explicit şi care este pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu.

Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de faţă nu se circumscrie însă exigenţelor care să permită declanşarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispoziţiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete şi nici neclare.

În acest sens, se observă din modul în care instanţa de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în circumstanţele litigiului dedus judecăţii.

Din modalitatea de formulare a punctului de vedere rezultă că instanţa de trimitere identifică fără probleme ipotezele avute în vedere de legiuitor, indicând totodată în ce condiţii şi în ce situaţii sunt realizate aceste ipoteze.

Astfel, fiecare alineat al art. 68 5 din Legea nr. 567/2004 face referire expresă la o situaţie distinctă (ipoteză), căreia îi sunt impuse anumite condiţii minime de vechime în specialitate şi vârstă, justificându-se în ce condiţii şi în ce măsură sunt incidente dispoziţiile legale, neexistând un temei de aplicare parţială sau combinată a acestora.

Potrivit art. 68 5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, legiuitorul a instituit în mod expres dreptul la pensie de serviciu pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi vechime prevăzute la alin. (1) exclusiv în funcţia de personal auxiliar de specialitate, chiar dacă, la data pensionării, acestea au o altă ocupaţie.

Reglementând ipoteza de la alin. (7), legiuitorul a urmărit ca personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate să beneficieze de o pensie de serviciu, dar cu respectarea întocmai a celor două condiţii cumulative, respectiv condiţiile de vârstă şi de vechime.

Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a include în categoria beneficiarilor pensiei de serviciu şi persoanele cu vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani care nu mai erau în funcţie la momentul solicitării acestei pensii, ar fi menţionat în mod expres acest lucru în dispoziţiile alin. (7) ale art. 68 5 , făcând trimitere atât la alin. (1), cât şi la alin. (2), însă legiuitorul a făcut trimitere doar la alin. (1) al art. 68 5 .

Din interpretarea literală şi teleologică a normei introduse prin art. I din Legea nr. 130/2015 (a se vedea expunerea de motive a iniţiatorilor legii) rezultă că scopul legiuitorului a fost acela de a proteja cariera profesională desfăşurată de personalul auxiliar, fără a condiţiona dreptul la pensia de serviciu de menţinerea în activitate la momentul pensionării, însă pentru naşterea acestui drept este necesară îndeplinirea cerinţei unei vechimi minime de cel puţin 25 de ani în specialitate.

În susţinerea clarităţii textelor de lege şi a facilităţii în interpretarea acestora sunt de menţionat şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004, în cadrul cărora la art. 2 alin. (1) lit. b) se menţionează că, în cazul persoanelor cu vechime în specialitate între 20-25 de ani, beneficiarii trebuie să aibă calitatea de personal auxiliar de specialitate la data solicitării pensiei de serviciu.

Prin urmare, absenţa indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum şi punctul de vedere clar exprimat al instanţei de trimitere relevă o solicitare de soluţionare, în concret, a raportului dedus judecăţii, cu toate că acest atribut intră şi este necesar să rămână în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

În ceea ce priveşte exame