Decizia nr. 337 din 29 septembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 59/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de apel Târgu Mureş – Secţia I civilă în Dosarul nr. 619/96/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, acestea din urmă neformulând un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 19 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 619/96/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Să se stabilească dacă prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu), respectiv obligaţia de a opta între pensia de serviciu prevăzută de art. 211 alin. (4) din această lege şi pensia stabilită în sistemul public de pensii, se aplică şi persoanelor care beneficiau de pensie pentru limită de vârstă stabilită în sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022. În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare, să se stabilească dacă dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, în forma în vigoare în ianuarie 2023, se aplică foştilor judecători care au această vechime cumulată în oricare dintre funcţiile prevăzute de art. 211 alin. (1) din aceeaşi lege şi care şi-au manifestat opţiunea pentru pensia de serviciu în baza Legii nr. 303/2022, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022 (Legea nr. 303/2022) ” Art. 211. – (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (…) (4) Persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile. (…) (6) Personalul care are dreptul la pensia de serviciu stabilită potrivit prezentei legi, la pensie de serviciu stabilită potrivit altor acte normative sau la pensie în sistemul public de pensii are obligaţia de a opta pentru una din aceste pensii”.

Este de menţionat că, începând cu 1 ianuarie 2024, când au intrat în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023 (Legea nr. 282/2003), art. 211 din Legea nr. 303/2022 are următorul conţinut: Art. 211. – ” (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în aceste funcţii, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (…) (4) Persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcţie, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcţie, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute de prezentul alineat.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 619/102/2023, reclamanta K.I. a solicitat anularea Deciziei nr. xxx din 11 aprilie 2023 şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Harghita la emiterea unei decizii pentru pensie de serviciu, începând cu 25 ianuarie 2023, în cuantum de 80% din indemnizaţia de încadrare cuvenită unui judecător de tribunal în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad profesional şi sporurile în procent avute la data eliberării din funcţie, 1.03.1992, conform Adeverinţei nr. zzz din 20 ianuarie 2023 a Tribunalului X.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a îndeplinit funcţia de judecător timp de 8 ani, 11 luni, 14 zile; a fost eliberată din funcţie la 1 martie 1992, la cerere, din motive neimputabile. În perioada 15 septembrie 1992-7 februarie 2020, reclamanta a activat ca avocat în cadrul Baroului X, iar până la pensionare a realizat vechimea de 27 ani, 4 luni, 22 zile în această profesie.

Reclamanta a învederat că, prin cumularea perioadelor exercitate în funcţiile de judecător şi avocat, a realizat o vechime de peste 25 ani, astfel că s-a deschis în favoarea sa vocaţia la pensia de serviciu în temeiul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.014 din 26 octombrie 2023, Tribunalul Mureş a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta K.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta K.I., susţinând, în esenţă, că art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 stabileşte sfera beneficiarilor pensiei de serviciu pentru vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător şi avocat – printre alte funcţii de specialitate juridică. Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că persoanele cu o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1), adică judecătorii şi – printre alţii – avocaţii, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. Astfel, apreciază că, potrivit acestui text de lege, la calcularea vechimii de 25 ani se ia în considerare şi perioada în care fostul judecător a exercitat profesia de avocat, cumulând aceste perioade, aceasta fiind inovaţia legii noi faţă de reglementarea abrogată. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin punctul de vedere exprimat, intimata-pârâtă a precizat că, în opinia sa, voinţa legiuitorului este clară, nelăsând loc de interpretări. Apreciază că reclamantei îi este aplicabil art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, care se referă la persoanele care la data pensionării au o altă ocupaţie şi a concluzionat în sensul că nu susţine sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici suspendarea judecăţii cauzei. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanţei de trimitere, în condiţiile în care art. 211 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 303/2022 se referă la altă ocupaţie şi la obligaţia de a opta, acestea se pot interpreta în sensul că obligaţia de a opta există doar la momentul formulării cererii iniţiale de acordare a pensiei, deoarece persoana care beneficiază deja de pensie nu mai poate avea o obligaţie de a opta, ci, eventual, un drept de a opta.

A mai reţinut că formularea legii supuse interpretării este în sensul că solicitantul are o altă ocupaţie la data formulării cererii de acordare a pensiei de serviciu, astfel că se poate interpreta în sensul că textul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 se referă la persoanele care sunt încadrate în muncă la data formulării cererii de acordare a pensiei (adică au o ocupaţie – alta decât cea de judecător sau procuror), iar nu şi la persoanele deja beneficiare ale unei pensii.

Totodată, interpretarea prevederilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 ar trebui să se realizeze în funcţie de scopul reglementării pensiei de serviciu a magistraţilor. Regula pentru acordarea pensiei speciale a magistraţilor este vechimea ca magistrat care a avut o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţi şi riscuri pe care le implică exercitarea acestor profesii, aspecte care justifică acordarea pensiei de serviciu acestei categorii profesionale.

Nu în ultimul rând, în opinia instanţei de trimitere, interpretarea corectă este aceea că textul face referire doar la funcţiile enumerate în prima parte a alin. (1) al aceluiaşi text de lege, întrucât această interpretare este singura aptă să respecte logica semantică a textului, în caz contrar neavând niciun sens utilizarea adverbului „numai”, ce indică restricţia, exclusivitatea. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat un număr mic de hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice, din care a rezultat existenţa a două orientări jurisprudenţiale diferite, cu privire la fiecare dintre cele două întrebări ce fac obiectul prezentei sesizări.

Astfel, cu privire la prima întrebare, Tribunalul Bucureşti a exprimat o opinie teoretică în sensul că obligaţia de a opta, prevăzută de art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022, forma în vigoare în ianuarie 2023, există doar la momentul formulării cererii iniţiale de acordare a pensiei. Totodată, se susţine că persoana care beneficiază deja de pensie nu mai poate avea o obligaţie de a opta, ci poate avea un eventual drept de a opta.

Într-o altă orientare, Curtea de Apel Iaşi a menţionat că opinia acestei instanţe este aceea că beneficiul pensiei stabilite în sistemul public nu înlătură dreptul la stabilirea pensiei de serviciu, prin urmare prevederile art. 211 alin. (6) se aplică şi persoanelor îndreptăţite la pensie de serviciu care la data îndeplinirii condiţiilor de acordare a pensiei prevăzute la art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 aveau calitatea de pensionar.

Cu privire la ce-a de-a doua întrebare, orientarea majoritară a opiniilor teoretice exprimate este în sensul că legea aplicabilă în timp care reglementează dreptul de a beneficia de pensia de serviciu stabilită de Legea nr. 303/2022 este legea în vigoare la data cererii de acordare a pensiei de serviciu, ceea ce permite recunoaşterea dreptului foştilor judecători care au o vechime cumulată, fără distincţie între funcţiile enumerate la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

În acest sens au fost exprimate opinii teoretice de către Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Călăraşi, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Vaslui.

În sensul celei de-a doua orientări teoretice, a fost exprimat un punct de vedere de către Tribunalul Ilfov, în sensul că dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că vechimea de 25 de ani în funcţiile juridice prevăzute la alin. (1) se referă exclusiv la funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, nicidecum la celelalte funcţii juridice, întrucât o altă interpretare ar nesocoti scopul reglementării, şi anume acela de a încuraja stabilitatea în serviciu şi formarea carierei într-un domeniu restrictiv de drepturi şi libertăţi fundamentale.

În acest sens este şi jurisprudenţa, la dosarul cauzei depunându-se Decizia civilă nr. 4.972 din 25 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 18.942/3/2023, şi Decizia civilă nr. 66 din 6 februarie 2025 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 626/91/2024.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară şi nici nu au înaintat opinii teoretice asupra problemei de drept.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul exercitării controlului de constituţionalitate. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care prezintă relevanţă cu privire la soluţionarea sesizării: Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; Decizia nr. 90 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2025; Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019; Decizia nr. 165 din 19 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 28 iulie 2025. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Referitor la condiţiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 din acest act normativ [„dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (…), precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”].

În acest context normativ, se reţine că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condiţiile anterior enunţate, se constată următoarele:

Referitor la primele două condiţii legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia I civilă, care judecă în ultimă instanţă, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care priveşte stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, obiectul contestaţiei judiciare fiind reprezentat de decizia prin care Casa Judeţeană de Pensii Harghita a respins cererea privind stabilirea pensiei de serviciu, reclamanta solicitând anularea acestei decizii şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de acordare a pensiei de serviciu.

La momentul formulării sesizării era îndeplinită şi condiţia legală potrivit căreia chestiunea de drept invocată trebuie să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. 165 din 19 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 28 iulie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.165/108/2023 şi de Tribunalul Botoşani – Secţia I civilă în Dosarul nr. 684/40/2024, şi a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 211 alin. (4) prin raportare la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, forma nemodificată prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, vechimea de cel puţin 25 de ani necesară pentru pensionare are în vedere numai vechimea în funcţiile de judecător, procuror, judecător al Curţii Constituţionale, magistrat-asistent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Având în vedere soluţia sus-menţionată, prezenta sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile a devenit inadmisibilă cu privire la cea de-a doua întrebare prin care se solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească dacă dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 se aplică foştilor judecători care au această vechime cumulată în oricare dintre funcţiile prevăzute de art. 211 alin. (1) din aceeaşi lege şi care şi-au manifestat opţiunea pentru pensia de serviciu în baza Legii nr. 303/2022 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 282/2023.

În ceea ce priveşte prima întrebare din cuprinsul sesizării – prin care instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească dacă prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu), respectiv obligaţia de a opta între pensia de serviciu prevăzută de art. 211 alin. (4) din această lege şi pensia stabilită în sistemul public de pensii, se aplică şi persoanelor care beneficiau de pensie pentru limită de vârstă stabilită în sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2022 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare, constată că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că cerinţa legală ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept presupune ca problema de drept să fie esenţială, direct incidentă în soluţionarea cauzei şi raportată la limitele învestirii instanţei de trimitere (a se vedea Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023).

Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de către instanţa de trimitere, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluţionării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea deciziile Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).

Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă şi generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanţelor speţei (a se vedea Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

În cauză, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare şi ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 165 din 19 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate reţine că problema de drept ce face obiectul sesizării este direct incidentă pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

La această concluzie se ajunge în urma observării aspectului esenţial în sensul că soluţia de respingere a cererii privind acordarea pensiei de serviciu, cuprinsă în Decizia nr. xxx din 11 aprilie 2023, a Casei Judeţene de Pensii Harghita, este rezultatul interpretării dispoziţiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, interpretare ce a fost validată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 165 din 19 mai 2025.

În acest context specific litigiului, se reţine că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde, în mod direct, de lămurirea modalităţii în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (6) din Legea nr. 303/2022 în forma în vigoare în ianuarie 2023 (data cererii de acordare a pensiei de serviciu).

Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,