Decizia nr. 62/2022 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.603/1/2022, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.742/95/2020, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 11 ianuarie 2022, în Dosarul nr. 2.742/95/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, privind coeficienții de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, "funcția similară" (corespunzătoare) gradului de colonel include atât funcțiile de conducere, cât și pe cele de execuție. II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Art. 4 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 138/1999): " Art. 4. - (1) Soldele de funcție ale cadrelor militare în activitate și ale militarilor angajați pe bază de contract sunt diferențiate prin coeficienți de ierarhizare, în raport cu atribuțiile ce revin fiecărei funcții, complexitatea și gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, solicitările la efort, arma și eșalonul la care își desfășoară activitatea. (2) Principalele funcții, nivelul studiilor și coeficienții de ierarhizare ai soldelor de funcție pe grade militare pentru cadrele militare în activitate și militarii angajați pe baza de contract sunt prevăzute în anexa nr. 1 lit. A și B. (3) Guvernul este abilitat să stabilească coeficienții de ierarhizare ai soldelor de funcție pentru celelalte funcții din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. (4) Solda de funcție se acordă de la data prevăzută în ordinul de numire. Pentru persoanele chemate sau rechemate în rândul cadrelor militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract solda de funcție se acordă de la data prezentării la serviciu."

Art. 4 din Legea nr. 138/1999 a fost abrogat prin Legeacadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea-cadru nr. 330/2009).

Pct. 1, 7 și 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999: " 1. Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii, numiți în funcții prevăzute cu grade superioare gradului militar pe care îl au, beneficiază de coeficienții de ierarhizare corespunzători acestor funcții" - în vigoare și în prezent. " 7. Pentru stabilirea cât mai corespunzătoare a sarcinilor unor funcții prevăzute în anexă, cu aprobarea conducătorilor ministerelor și instituțiilor prevăzute la art. 1 din lege, în statele de organizare se pot prevedea și unele detalii privind atribuțiile funcției respective" - în vigoare și în prezent. "

Cadrele militare în activitate care mențin coeficienții de ierarhizare ai soldelor de funcție, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2001 pentru stabilirea coeficienților de ierarhizare ai soldelor unor funcții din structurile Ministerului Apărării Naționale, ale căror state de organizare intră în vigoare până la data de 31 decembrie 2007 ca urmare a procesului de reorganizare a Armatei României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2002, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază în continuare de acest drept, până la terminarea perioadei de restructurare a armatei.

Cadrelor militare în activitate numite după data de 31 decembrie 2007, în perioada restructurării Armatei României, în funcții prevăzute cu coeficienți de ierarhizare inferiori ca urmare a reorganizării structurilor Ministerului Apărării li se mențin coeficienții de ierarhizare corespunzători funcțiilor superioare din care au provenit, până la terminarea perioadei de restructurare a armatei.

Cadrele militare în activitate încadrate la data de 31 decembrie 2007 în funcții superioare gradelor deținute, prin diminuarea temporară a funcțiilor respective, beneficiază în continuare de coeficienții de ierarhizare inițiali ai funcțiilor pe care sunt încadrate, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.

În Ministerul Apărării, cadrele militare în activitate pot fi numite, pe perioada restructurării Armatei României, în funcții prevăzute de statele de organizare cu grade mai mari decât cele pe care acestea le au prin diminuarea temporară a gradelor funcțiilor respective, corespunzător gradelor deținute de cei în cauză. Cadrele militare în activitate beneficiază de solda de funcție, prevăzută de statul de organizare al structurii militare, înainte de diminuarea temporară a gradului funcției respective determinată de numirea acestora în funcție, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.

Cadrele militare în activitate numite după data de 31 decembrie 2007 în funcții cu coeficienți de ierarhizare mai mari decât cei avuți și cărora li s-au diminuat temporar gradele funcțiilor, corespunzător gradelor deținute, beneficiază de coeficienții de ierarhizare inițiali ai soldelor de funcții prevăzuți în statul de organizare, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.

Solda de funcție corespunzătoare coeficienților de ierarhizare stabiliți în condițiile pct. 11-15 constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale și sociale, acordate potrivit legii, precum și pentru stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiilor militare de stat ale cadrelor militare cărora le-au fost aplicate dispozițiile menționate mai sus." 11. Pct. 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 8/2008), au fost active în intervalul 3 februarie 2008-25 martie 2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (Legea nr. 49/2012), potrivit articolului unic din acest act normativ. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 12. Prin Cererea înregistrată la 27 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 2.742/95/2020, reclamanții au solicitat: obligarea pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj la acordarea drepturilor salariale ce li se cuvin, prin calcularea soldei de funcție aferente funcției de ofițer specialist I, prevăzută cu gradul de colonel, raportat la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 138/1999, forma în vigoare la data de 31 decembrie 2009; obligarea pârâtului la calcularea și acordarea drepturilor salariale ce li se cuvin, reprezentând diferența dintre coeficientul de ierarhizare 4,40 care le-a fost acordat eronat și coeficientul de ierarhizare de minimum 4,70 la care aveau dreptul, potrivit legii; obligarea pârâtului atât la actualizarea cu indicele de inflație, cât și la acordarea dobânzii legale pentru sumele reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, calculate până la data plății efective. 13. Prin Sentința nr. 490 din 15 iunie 2021, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și tardivității formulării acțiunii. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul să recalculeze soldele de funcție cuvenite fiecăruia dintre reclamanți pentru activitatea desfășurată, prin luarea în considerare a unui coeficient de ierarhizare de 4,70. De asemenea, a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților diferențele dintre soldele de funcție acordate și cele stabilite conform dispozițiilor instanței, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la momentul plății efective. 14. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009 și/sau a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), în cazul unei autorități sau instituții publice, doi angajați ce își desfășoară activitatea în aceleași condiții au ajuns să fie salarizați în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014). 15. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 71/2015), s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice, care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și pentru stabilirea cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010. 16. După prezentarea istoricului reglementării salarizării categoriei profesionale din care fac parte reclamanții, categorie plătită din fonduri publice, prima instanță a reținut că Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj face parte dintre autoritățile și instituțiile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că a apreciat că reclamanților le sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și, între altele, dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, și Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016.

Întrucât din adresa emisă de Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj la 8 iunie 2021 rezultă că, pentru perioadele solicitate de reclamanți, la nivelul acestei instituții publice nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcția publică deținută se stabilea prin raportarea la un coeficient de 4,70, în timp ce reclamanților li s-au stabilit drepturi salariale, într-o perioadă similară, prin raportarea la un coeficient de 4,40, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a constatat că, începând cu data solicitată de fiecare dintre reclamanți, nu au fost respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015), și ale art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, în sensul celor solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, arătând că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept, întrucât în baza interpretării dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 138/1999 și a pct. 1, 7 și 11-16 din nota la anexa nr. 1 la aceeași lege, alăturat altor argumente, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată.

Aceste aspecte sunt repuse în discuție și în fața instanței de control judiciar, prin recursul formulat de instituția publică pârâtă fiind contestată interpretarea dată de prima instanță.

Chestiunea de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Cauza se află pe rolul unei instanțe de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Intimații-reclamanți au apreciat că nu este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, iar dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu comportă o reală și serioasă dificultate.

Au învederat că s-a conturat deja o jurisprudență majoritară în materie la nivelul curților de apel naționale, în sensul că anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 reglementează coeficienții de ierarhizare minimi și maximi aplicabili funcțiilor corespunzătoare gradului de colonel, indiferent că sunt funcții de execuție sau de conducere. Funcțiile de conducere sunt diferențiate apoi, prin acordarea, prin legile de salarizare, a unei solde de comandă materializate printr-un spor distinct.

Coeficientul de ierarhizare solicitat în această cauză nu este nici cel mediu, nici cel maxim, ci este cel minim de 4,70 prevăzut de Legea nr. 138/1999, pentru funcțiile prevăzute cu gradul de colonel.

Nivelul cuantumului brut al salariului de bază din luna decembrie 2015 a fost stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.

Referitor la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, de ofițer specialist I, grad de colonel, la dosarul cauzei au fost depuse hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit ca salarizarea pentru această funcție să se facă prin aplicarea coeficientului de salarizare de 4,70, astfel că drepturile salariale ale intimaților au fost determinate eronat prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare de 4,40 aferent unui alt grad, de locotenent-colonel.

Întrucât din adresa emisă de Inspectoratul de Jandarmi Județean Gorj la data de 8 iunie 2021 rezultă că, pentru perioadele solicitate de intimați, la nivelul acestei instituții publice nivelul maxim de salarizare în plată pentru o funcție prevăzută cu gradul de colonel, funcție care este deținută și de intimați, se stabilea prin raportarea la un coeficient de 4,70, în timp ce intimaților li s-au stabilit drepturi salariale, într-o perioadă similară, prin raportarea la un coeficient de 4,40, este evident că începând cu data solicitată de fiecare dintre intimați nu au fost respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și cele ale art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.

Astfel, recurentul-pârât era obligat să uniformizeze salariile de bază ale intimaților-reclamanți la nivel maxim cu salariul în plată acordat pentru funcția prevăzută în gradul de colonel, luând în considerare Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care se aplică mutatis mutandis, acordând și intimaților aceleași drepturi salariale cu cele stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești în favoarea altor salariați care ocupă funcții similare.

Recurentul-pârât nu a formulat un punct de vedere asupra sesizării instanței supreme cu soluționarea chestiunii de drept expuse.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Opinia instanței de trimitere este că interpretarea dată dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 privind coeficienții de ierarhizare prevăzuți în Legea-cadru nr. 330/2009, în ceea ce privește solda de funcție, pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, trebuie să fie una restrictivă, în sensul că legiuitorul a avut în vedere coeficientul de ierarhizare între limitele 5,30-7,00 doar pentru funcțiile de conducere corespunzătoare gradului de colonel.

Astfel, a arătat că, începând cu 25 noiembrie 2017, reclamanții au deținut funcția de ofițer specialist I, prevăzută cu gradul de colonel, fiindu-le acordat un coeficient de ierarhizare de 4,40, pentru funcțiile corespunzătoare gradului de colonel.

Conform adresei din 8 iunie 2021 a Inspectoratului de Jandarmi Județean Gorj, ca urmare a Sentinței civile nr. 430 din 30 martie 2017 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia civilă nr. 3.365 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 32.615/3/2016, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Județean Gorj există un ofițer încadrat pe funcția de ofițer specialist I care beneficiază de drepturile salariale prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 4,70.

Prin art. I pct. 4 1 din Ordonanța Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 477/2006, a fost modificată anexa nr. 1, litera A, privind coeficienții de ierarhizare a soldelor de funcție, pentru unele funcții specifice apărării, ordinii publice și siguranței naționale, structuri militare, altele decât cele din compunerea Ministerului Apărării, pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, fiind prevăzut coeficientul de ierarhizare 4,70-5,50.

Anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 330/2009, cu excepția pct. 1, 7 și 11-16 din nota la această anexă.

De asemenea, pct. 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 au fost introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, dar ulterior eliminate, ca urmare a respingerii respectivei ordonanțe a Guvernului prin Legea nr. 49/2012.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legeacadru nr. 330/2009, "Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege."

Potrivit art. 7 alin. (1) din același act normativ, "Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale."

Conform art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009, coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate sunt prevăzuți în anexe.

Alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că "În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."

În anexa nr. IV/1A la Legea-cadru nr. 330/2009, în ceea ce privește solda de funcție, pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel s-a prevăzut coeficientul de ierarhizare între limitele 5,30-7,00.

Adresa nr. xxxxxxx/21.03.2019 a Inspectoratului Județean de Jandarmi Gorj cuprinde punctul de vedere al Curții de Conturi a României nr. xxxx/11.03.2019 cu privire la încadrarea ofițerilor specialiști I.

Dând curs salarizării potrivit solicitării reclamanților, gradul militar de colonel, cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I și care este funcție de execuție, generează un nivel de salarizare corespunzător funcțiilor de conducere.

Prevederea din anexa nr. IV/1A la Legea-cadru nr. 330/2009, în ceea ce privește solda de funcție, potrivit căreia pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel s-a prevăzut coeficientul de ierarhizare între limitele 5,30-7,00 și care este una din cauzele juridice ale cererii de chemare în judecată, eliptică în teza "funcții corespunzătoare gradului de colonel", este susceptibilă a genera dificultăți de interpretare.

Pe de o parte, este abordarea reclamanților concordantă cu cea a instanței de fond, în sensul că principiul salarizării pentru funcție similară se aplica tale quale pentru gradul militar de colonel, cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I și care este funcție de execuție și, pe de altă parte, salarizarea funcției de specialist cu grad de colonel este susceptibilă de diferențiere din punctul de vedere al funcției de conducere, respectiv de execuție.

Interpretând sistematic corelația între salarizarea pentru gradul militar de colonel, cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I și care este funcție de execuție, cu salarizarea funcției de specialist cu grad de colonel, funcție de conducere, s-ar ajunge la interpretarea extensivă a salarizării similare pentru funcții de conducere și execuție, ceea ce ar contraveni scopului legii, ducând paradoxal la finalitatea neurmărită de legiuitor, a salarizării egale pentru funcții diferite. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de curțile de apel, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au conturat două opinii.

Într-o opinie (majoritară), s-a apreciat că interpretarea dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, privind coeficienții de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, trebuie să fie una extensivă, în sensul că se referă atât la funcțiile de execuție, cât și la funcțiile de conducere corespunzătoare gradului de colonel.

În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 reglementează coeficienții de ierarhizare minimi și maximi aplicabili funcțiilor corespunzătoare gradului de colonel, indiferent că sunt funcții de conducere sau de execuție, astfel de distincții lipsind din cuprinsul textului de lege. Funcțiile de conducere sunt diferențiate apoi, prin acordarea, prin legile de salarizare, a unei solde de comandă materializate printr-un spor distinct.

Au fost înaintate cu titlu de practică judiciară hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Argeș - Secția civilă și Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În același sens sunt și hotărârile judecătorești definitive menționate în cuprinsul Sentinței nr. 490 din 15 iunie 2021 a Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal (prima instanță în cauza în care s-a formulat prezenta sesizare), ce au fost pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, precum și Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă, precum și Secția contencios administrativ și fiscal.

Puncte de vedere teoretice în sensul acestei orientări au formulat judecătorii de la: Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Într-o altă opinie (minoritară), s-a apreciat că interpretarea dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, privind coeficienții de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, trebuie să fie una restrictivă, în sensul că legiuitorul a avut în vedere doar funcțiile de conducere corespunzătoare gradului de colonel.

În susținerea acestei opinii, s-a arătat că, interpretând sistematic corelația între salarizarea pentru gradul militar de colonel, cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I și care este funcție de execuție, cu salarizarea funcției de specialist cu grad de colonel, funcție de conducere, s-ar ajunge la interpretarea extensivă a salarizării similare pentru funcții de conducere și execuție, ceea ce ar contraveni scopului legii, ducând paradoxal la o finalitate neurmărită de legiuitor, a salarizării egale pentru funcții diferite.

A fost identificată și înaintată cu titlu de practică judiciară o sentință nedefinitivă a Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, judecata recursului declarat în această cauză fiind suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă până la soluționarea prezentei sesizări.

Puncte de vedere teoretice în acest sens au formulat judecătorii de la: Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Vaslui.

Curțile de Apel Timișoara, Oradea, Galați, Constanța, Târgu Mureș, Brașov, Bacău și Cluj au comunicat că nu au identificat practică judiciară și nu au formulat nici puncte de vedere teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

La paragraful 32 al acestei decizii s-au arătat următoarele: "«nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică." IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice."

Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, s-a stabilit că: "În interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1), raportat la art. 31 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național".

Prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere și personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legeacadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

Prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020, s-a stabilit că: termenul de «salariu de bază» prevăzut de art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, și de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă și la «salariul funcției de bază» al polițiștilor." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul juridic al sesizării de față îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (control a priori), ca un mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, alături de mecanismul recursului în interesul legii (control a posteriori), legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunalul învestit să soluționeze pricina; c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; din perspectiva acestei condiții, trebuie verificat dacă sunt întrunite premisele de analiză ale acesteia, anume: - existența unei chestiuni de drept, apte a primi o dezlegare de principiu, întrucât chestiunile ce vizează exclusiv aplicarea legii sau reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism; - chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate; - chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei, context în care noțiunea de "soluționare pe fond" trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, astfel cum s-a conturat jurisprudența instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare; d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și e) asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării formulate de instanța de trimitere, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a condițiilor care permit declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, se constată că doar trei din cele cinci cerințe anterior enunțate sunt întrunite.

Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost inițiată, cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare cu privire la o chestiune de drept identică celei ce face obiectul sesizării, precum și inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare cu acest obiect, nefiind însă întrunite cerințele de substanță ale sesizării, anume condiția ca obiectul acesteia să privească o chestiune de drept de care să depindă soluționarea cauzei pe fond și condiția noutății.

Sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a fost formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.742/95/2020, instanță care a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtului (inspectorat de jandarmi județean) la acordarea unor drepturi salariale ce li se cuvin reclamanților [personal militar al Jandarmeriei Române - funcționari publici cu statut special, reglementat prin Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 550/2004)].

În acest context, se constată că pricina în care a fost formulată sesizarea de față este supusă, din punct de vedere procedural, dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal fiind supusă numai recursului, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a instanței de trimitere (Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal).

Prin urmare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât titularul sesizării soluționează cauza în ultimă instanță, pronunțând o hotărâre definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește cerința ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată, se constată că aceasta nu se verifică, față de circumstanțele pricinii în care sesizarea a fost formulată.

Soluționând litigiul cu care a fost învestit, tribunalul, prin sentința pronunțată, a admis în parte cererea, pârâtul fiind obligat să recalculeze soldele de funcție cuvenite fiecăruia dintre reclamanți pentru activitatea desfășurată, prin luarea în considerare a unui coeficient de ierarhizare de 4,70.

De asemenea, a fost obligat pârâtul să le plătească reclamanților diferențele dintre soldele de funcție acordate și cele stabilite conform dispozițiilor instanței, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, precum și să le achite dobânda legală aferentă, începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

Pentru a pronunța soluția redată, tribunalul a constatat că pârâtul face parte dintre autoritățile și instituțiile publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, constatare ce a permis concluzia că reclamanților le sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale dezlegărilor date prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și cele statuate de instanța constituțională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016.

În acest sens, dintr-o adresă emisă chiar de către pârât la data de 8 iunie 2021, a reținut că pentru perioadele solicitate, la nivelul acestei instituții publice, nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcția publică deținută de reclamanți se stabilea prin raportarea la un coeficient de ierarhizare de 4,70, în timp ce pârâtul le-a stabilit reclamanților drepturile salariale, pentru aceeași perioadă, prin raportare la un coeficient de ierarhizare de 4,40; drept urmare, prima instanță a constatat că, începând cu data arătată de fiecare dintre reclamanți, în privința acestora, nu au fost respectate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și ale art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.

Față de aceste constatări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prima instanță nu a făcut în mod direct și nemijlocit interpretarea și aplicarea prevederilor legale a căror interpretare o solicită instanța de trimitere prin sesizarea de față - art. 4 din Legea nr. 138/1999 ori a pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la același act normativ -, ci a aplicat soluția legislativă consacrată de art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, normă general aplicabilă pentru destinatarii acesteia, a egalizării drepturilor salariale, incidentă la nivelul instituțiilor și autorităților publice (categorie în care se încadrează și pârâtul) al căror personal este salarizat din fonduri publice, și potrivit căreia: "(5 1 ) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Prin motivele recursului declarat în cauză de către pârât, acesta a susținut, între altele, că soluția legislativă referitoare la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază aflat în plată nu se aplică personalului militar sau polițiștilor; pe de altă parte, s-a arătat de către recurent că hotărârea judecătorească pronunțată în privința altor salariați încadrați pe funcții similare nu este izvor de drept (cu referire la hotărârea judecătorească definitivă - Decizia civilă nr. 3.365 din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova - prin care, pentru o funcție similară funcției ocupate de reclamanți, s-a recunoscut un coeficient de ierarhizare de 4,70 și care constituie reperul salariului maxim în plată la nivelul instituției publice recurente).

Totodată, în cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul a mai susținut că: "Gradul militar de colonel cu care este prevăzută în prezent funcția de ofițer specialist I, funcție de execuție, nu generează un nivel de salarizare corespunzător funcțiilor de conducere cu încălcarea tuturor principiilor de ierarhizare în funcții sau a criteriilor de salarizare cu referire la atribuțiile, răspunderea și responsabilitățile pe funcție, ci semnifică faptul că, în urma analizei organizațional-instituționale, s-a apreciat că aceasta poate fi îndeplinită și de cel care deține gradul militar de colonel."

Instanța de trimitere, prin sesizarea formulată, urmărește a se lămuri dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, privind coeficienții de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradului de colonel, "funcția similară" (corespunzătoare) gradului de colonel include atât funcțiile de conducere, cât și pe cele de execuție.

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată însă că problema de drept semnalată de instanța de trimitere nu are incidență în cauză, fiind străină de chestiunile asupra cărora are a se pronunța, date fiind limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, în condițiile în care temeiul legal pentru care prima instanță a recunoscut reclamanților dreptul la calcularea soldei de funcție raportat la un coeficient de ierarhizare de 4,70 a fost reprezentat de prevederile art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 anterior citate; drept urmare, instanța de recurs nu are a cenzura un eventual raționament de aplicabilitate directă a unora sau altora dintre coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999.

Este de precizat că această cerință a procedurii hotărârii prealabile - a legăturii chestiunii de drept cu dezlegarea pe fond a cauzei - trebuie raportată, în mod necesar, la limitele învestirii instanței de trimitere, ceea ce presupune că problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu este sesizată instanța supremă trebuie să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei cu care instanța de trimitere este învestită.

Dintr-o altă perspectivă, chiar presupunând că instanța de trimitere ar avea cadrul procesual adecvat [ceea ce ar impune înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014], astfel încât ar fi creat contextul pentru o eventuală aplicare directă a dispozițiilor art. 4 și pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 cu a căror interpretare a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că lipsa de legătură cu cauza se verifică și în această ipoteză.

Astfel, o primă categorie de argumente vizează împrejurarea că, deși norma de