Decizia nr. 128 din 7 aprilie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.932/108/2024, de Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.708/99/2022* şi de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.008/118/2023**.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere asupra chestiunii de drept de către părţi, fiind însă înregistrat un memoriu amicus curiae.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 29 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.932/108/2024, Tribunalul Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024”), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispoziţiile art. 3 raportat la pct. 8 lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, modificată prin Legea nr. 477/2006 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ale art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 3 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se interpretează în sensul că, în vederea stabilirii drepturilor salariale, funcţiei de specialist I (consilier juridic) i se aplică coeficientul de ierarhizare de minimum 4,70 (corespunzător funcţiei de specialist I prevăzute cu gradul de colonel), şi nu coeficientul de ierarhizare de minimum 4,40 (corespunzător funcţiei de specialist I prevăzute cu gradul de locotenent-colonel).

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 11 noiembrie 2024 cu nr. 2.550/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 7 aprilie 2025.

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.708/99/2022*, Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, construcţia salarială pentru funcţia militară de execuţie ofiţer specialist I, reglementată în prezent cu grad de colonel prin Legea-cadru nr. 153/2017 şi Hotărârea Guvernului nr. 0610/2017 (şi anterior prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Hotărârea Guvernului nr. 0154/2010, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Hotărârea Guvernului nr. 0292/2011), dar care până în anul 2010 era prevăzută cu grad de locotenent-colonel (Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi Hotărârea Guvernului nr. 0663/1999, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006), prin raportare la funcţia similară la 31.12.2009, trebuie realizată prin raportare la o funcţie de conducere corespunzătoare gradului de colonel astfel cum era reglementată în anul 2009 (exclusiv funcţii de conducere) sau la funcţia de execuţie cu denumire identică prevăzută cu grad de locotenent-colonel, astfel cum era reglementată în anul 2009 prin Legea nr. 138/1999 şi Hotărârea Guvernului nr. 0663/1999, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 noiembrie 2024 cu nr. 2.654/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.550/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.008/118/2023**, Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Modalitatea de interpretare a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/214/2011, Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. I/0526/2011, în sensul dacă salarizarea funcţiei de ofiţer specialist I, prevăzută cu gradul de colonel, se face în raport cu coeficientul de ierarhizare 4,70 aferent sau în raport cu coeficientul de 4,40, echivalentul gradului efectiv deţinut, de locotenent-colonel? În cazul personalului militar, în interpretarea art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin „nivel de salarizare pentru funcţii similare” se înţelege salarizarea prin raportare la funcţiile care au în componenţă aceleaşi elemente ale soldei lunare, de la nivelul 31.12.2009? Soluţiile legislative din art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, referitoare la stabilirea la nivel maxim aflat în plată a salariului de bază, se aplică şi personalului militar?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 decembrie 2024 cu nr. 2.792/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.550/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, modificată prin Legea nr. 477/2006 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii („Legea nr. 138/1999”)

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare de la 31 decembrie 2010 până la 7 decembrie 2017, abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice („Legea-cadru nr. 153/2017”) ” Art. 2. – În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014”) ” Art. 1. – (…) (5 1 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…) Art. 5. – (1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.” NOTĂ: Capitolul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost abrogat prin Legea-cadru nr. 153/2017.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare („Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”) ” Art. 3 1 . – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…) Art. 4. – (1) În anul 2016, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (2) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.” NOTĂ: Capitolul I al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a fost abrogat prin Legea-cadru nr. 153/2017.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare ” Art. 39. – Aplicarea tranzitorie (1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.” III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept Dosarul nr. 1.932/108/2024

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale cu nr. 1.932/108/2024, reclamanta DM, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Vasile Goldiş” al Judeţului Arad („ISU «Vasile Goldiş» Arad”), a solicitat obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea drepturilor salariale care i se cuvin prin calcularea soldei lunare de funcţie aferente funcţiei de ofiţer specialist I, prevăzută cu gradul de colonel, raportat la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70, după cum urmează: (i) obligarea pârâtului la calcularea şi plata drepturilor salariale constând în diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite prin calcularea soldei lunare de funcţie aferente funcţiei de ofiţer specialist I, prevăzută cu gradul de colonel, prin raportare la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70, şi drepturile salariale efectiv încasate, începând cu 5.06.2018 şi în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective; (ii) obligarea pârâtului la calculul şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor băneşti mai sus menţionate, calculată de la data scadenţei acestora şi până la plata efectivă.

Reclamanta a învederat că ocupă în cadrul instituţiei pârâte, începând cu data de 5.06.2018, funcţia de ofiţer specialist I (consilier juridic), prevăzută cu gradul de colonel. La stabilirea soldei de funcţie a fost aplicat coeficientul de ierarhizare de 4,40 (corespunzător funcţiei prevăzute cu gradul de locotenent-colonel), şi nu coeficientul de ierarhizare de minimum 4,70 (corespunzător funcţiei de ofiţer specialist I prevăzute cu gradul de colonel).

Reclamanta a arătat că nu denumirea funcţiei diferenţiază soldele funcţiilor de bază, ci gradele lor militare, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pentru soldele de funcţie.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul ISU „Vasile Goldiş” Arad a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând că, la nivelul lunii decembrie 2009, în cazul cadrelor militare în activitate, erau aplicabile prevederile Legii nr. 138/1999, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 0663/1999 pentru stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare pentru personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările şi completările ulterioare.

Din coroborarea dispoziţiilor de la pct. 1 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 cu cele ale art. 55, 75 şi 76 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 85/1995”), rezultă că legiuitorul a reglementat condiţiile specifice de salarizare şi promovare a cadrelor militare, fără a se aplica principiile generale de reglementare a salariului de bază în cazul personalului civil, adică aplicarea salariului de bază la nivelul maxim aflat în plată.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Dosarul nr. 4.708/99/2022*

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal cu nr. 4.708/99/2022, competenţa de soluţionare a acesteia fiind ulterior declinată în favoarea Secţiei I civile a aceleiaşi instanţe, reclamantul DRB a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi („IJJ Iaşi”), obligarea pârâtului la acordarea diferenţelor dintre solda primită şi cea aferentă funcţiei de ofiţer specialist I (consilier juridic), prevăzută pentru gradul de colonel, prin raportare la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70, începând cu 1.02.2022, sume indexate cu indicele de inflaţie, şi acordarea dobânzii legale, astfel încât salarizarea sa, începând cu data pronunţării definitive a hotărârii, să se realizeze cu aplicarea coeficientului de ierarhizare de 4,70.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că reclamantul solicită acordarea unui coeficient de ierarhizare care nu era prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, în vigoare la data numirii în funcţie a acestuia. Coeficientul de ierarhizare de 4,70 solicitat de reclamant era prevăzut în anul 2009 pentru funcţiile corespunzătoare gradului de colonel (nr. crt. 8 lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999), categorie din care nu a făcut parte funcţia pe care a fost încadrat reclamantul, aceasta făcând parte din categoria funcţiilor prevăzute la nr. crt. 9 lit. A din anexa nr. 1 lit. A la acelaşi act normativ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.361 din 19 iunie 2023, Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul DRB în contradictoriu cu pârâtul IJJ Iaşi şi a dispus obligarea pârâtului să acorde reclamantului drepturile salariale prin calcularea soldei de funcţie prin utilizarea unui coeficient de ierarhizare de 4,70, începând cu 1.02.2022; a obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale stabilite cu un coeficient de ierarhizare de 4,70 şi cele efectiv primite, începând cu 01.02.2022, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial până la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel pârâtul IJJ Iaşi, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că instanţa a stabilit noi drepturi, neavute în vedere de către legiuitor, respectiv o nouă componentă a soldei de funcţie, care contravine tuturor reglementărilor în vigoare, coeficientul pretins de reclamant fiind abrogat prin Legea-cadru nr. 330/2009, iar cel prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 0610/2017, emisă în baza Legii-cadru nr. 153/2017, nefiind aplicat niciodată.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Dosarul nr. 4.008/118/2023**

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă – Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale cu nr. 4.008/118/2023, reclamantul AM a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa („ISU «Dobrogea» Constanţa”), solicitând următoarele: (i) obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale ce i se cuvin prin calcularea soldei lunare de funcţie, aferentă funcţiei de ofiţer specialist I – Centrul Operaţional – Monitorizare situaţii de urgenţă şi dispecerat, prevăzută cu gradul de colonel pe care este încadrat, raportat la un coeficient de ierarhizare de minimum 4,70; (ii) obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea, pe perioada de trei ani retroactiv, potrivit legii, dar şi a drepturilor ce i se cuvin de la data cererii până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, a diferenţelor de drepturi salariale cuvenite, luând în calcul diferenţa dintre coeficientul de ierarhizare de 4,40 ce i s-a aplicat reclamantului şi coeficientul de ierarhizare de minimum 4,70 la care acesta avea dreptul, sume indexate cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legale până la data plăţii efective.

Pârâtul ISU „Dobrogea” Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, prezentând argumente similare celor prezentate de pârâtul din Dosarul nr. 1.932/108/2024 înregistrat pe rolul Tribunalului Arad.

În urma conflictului de competenţă ivit, prin Sentinţa nr. 8 din 16 ianuarie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.008/118/2023*, Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă (complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale).

Prin Sentinţa civilă nr. 1.226 din 10 aprilie 2024, Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamantul AM, în contradictoriu cu pârâtul ISU „Dobrogea” Constanţa, obligând pârâtul să calculeze şi să acorde reclamantului, începând cu 7.06.2020 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii sus-menţionate, diferenţele salariale cuvenite, cu luarea în calcul a diferenţei dintre coeficientul de ierarhizare de 4,40 şi coeficientul de ierarhizare de 4,70 cuvenit, sume ce se vor indexa cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculate începând cu data scadenţei fiecărui drept salarial şi până la data plăţii efective; să acorde în continuare reclamantului drepturile salariale cuvenite prin calcularea soldei lunare de funcţie raportat la un coeficient de ierarhizare de 4,70.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1.226 din 10 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia I civilă, a declarat apel pârâtul ISU „Dobrogea” Constanţa, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa – Secţia I civilă, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând apărări similare celor invocate de apelanţii din dosarele nr. 1.932/108/2024 şi nr. 4.008/118/2023*.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii Dosarul nr. 1.932/108/2024

Prin Încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: obiectul acţiunii vizează stabilirea şi plata drepturilor salariale ale unui angajat care face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice; de dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării depinde în tot soluţionarea cauzei pe fond, pentru că recalcularea drepturilor salariale pretinse de reclamantă se impune numai în măsura în care se concluzionează că, pentru funcţia pe care aceasta o ocupă – specialist I (consilier juridic), se aplică coeficientul de ierarhizare corespunzător gradului de colonel şi nu coeficientul de ierarhizare prevăzut pentru gradul de locotenent-colonel; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept, iar din verificările efectuate a rezultat că aceasta nu a făcut şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii şi nici al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare, tribunalul a apreciat că nu se impune analizarea îndeplinirii acesteia, întrucât, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, completul investit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice este obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă. Dosarul nr. 4.708/99/2022*

Prin Încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: reclamantul-intimat face parte din personalul plătit din fonduri publice, iar cauza vizează modalitatea de calculare a soldei de funcţie; soluţionarea apelului, având în vedere considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi motivele căii de atac exercitate în cauză, depinde de modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la Legea nr. 138/1999 şi Hotărârea Guvernului nr. 0663/1999, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006; în urma consultării jurisprudenţei instanţei supreme s-a constatat că asupra acestei probleme de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunţată în recurs în interesul legii, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1173 din 7 decembrie 2022, fiind respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova într-un litigiu similar („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 62/2022”). De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consultate la data pronunţării încheierii de sesizare.

Referitor la dificultatea identificării funcţiei similare, instanţa de trimitere a arătat că aceasta intervine ca urmare a modificărilor survenite ulterior anului 2009 cu privire la un element utilizat la stabilirea nivelului de salarizare, respectiv modificarea gradului aferent funcţiei ocupate de reclamant. Dosarul nr. 4.008/118/2023**

Prin Încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2024, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: – completul de judecată este învestit cu soluţionarea unei cauze în calea de atac a apelului privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice – calcularea drepturilor salariale ale reclamantului prin aplicarea, pentru determinarea soldei lunare de funcţie, a coeficientului de ierarhizare de minimum 4,70 şi plata diferenţelor de sume astfel rezultate, între cele încasate şi cele cuvenite, pretenţii corespunzătoare unei funcţii de ofiţer specialist I, gradul de colonel, în cadrul Centrului Operaţional – Monitorizare situaţii de urgenţă şi dispecerat; – de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, condiţie îndeplinită având în vedere că apelul este o cale de atac devolutivă (art. 476 din Codul de procedură civilă), iar dezlegarea chestiunii de drept vizează însăşi temeinicia pretenţiilor reclamantului; curtea de apel apreciază că, faţă de apărările apelantului-pârât, se impune a se lămuri dacă prin sintagma „nivel de salarizare pentru funcţii similare”, prevăzută de art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, se înţelege salarizarea prin raportare la funcţiile care au în componenţă aceleaşi elemente ale soldei lunare, de la nivelul 31.12.2009; având în vedere susţinerile apelantului-pârât, se impune a se stabili dacă dispoziţiile art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, referitoare la stabilirea la nivel maxim aflat în plată a salariului de bază, se aplică şi personalului militar; – din verificarea centralizatoarelor privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi a litigiilor de muncă, rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Totodată, instanţa de trimitere a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură parţial derogatorie de la cea reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanţa de trimitere nu trebuie să mai evalueze caracterul de noutate al chestiunii de drept invocate, din preambulul ordonanţei rezultând fără echivoc că scopul urmărit a fost cel al eliminării diferenţelor de practică judiciară la nivelul instanţelor judecătoreşti care soluţionează procese privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigii referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal, astfel că orice chestiune de drept care se circumscrie sferei de reglementare a art. 2 din ordonanţa de urgenţă menţionată anterior, în condiţiile acolo descrise, generează obligaţia din partea completului de judecată de sesizare a instanţei supreme. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 1.932/108/2024

Reclamanta nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Pârâtul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, considerând că, în speţă, este îndeplinită singura condiţie de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv aceea ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă sau să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii. Dosarul nr. 4.708/99/2022*

Instanţa de trimitere a reţinut că poziţia părţilor transpare din cuprinsul actelor de procedură depuse pe parcursul judecăţii, respectiv faţă de modificarea gradului militar prevăzut pentru această funcţie, intervenită ulterior anului 2009, reclamantul consideră că solda sa de funcţie trebuie stabilită având în vedere prevederile anexei nr. 1 lit. A nr. crt. 8 la Legea nr. 138/1999 – Funcţii corespunzătoare gradului de colonel, coeficient 4,70-5,50, în timp ce pârâta apreciază că funcţia similară este funcţia de execuţie cu denumire identică, prevăzută cu grad de locotenent-colonel, astfel cum era reglementată în anul 2009 prin Hotărârea Guvernului nr. 0663/1999, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006, şi salarizată conform anexei nr. 1 lit. A nr. crt. 9 la Legea nr. 138/1999 – Funcţii corespunzătoare gradului de locotenent-colonel, coeficient 4,20-4,60. Dosarul nr. 4.008/118/2023**

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept Dosarul nr. 1.932/108/2024

Instanţa de trimitere a apreciat că, în speţă, pentru determinarea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcţiei similare celei de ofiţer specialist I (consilier juridic), ocupată de reclamantă, prezintă relevanţă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 0663/1999 pentru stabilirea coeficienţilor de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare pentru personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006. Dosarul nr. 4.708/99/2022*

Instanţa de trimitere a făcut o prezentare exhaustivă a două opinii cu privire la dezlegarea problemei de drept, ca urmare a analizei prevederilor legale succesive în materie, însă nu şi-a însuşit niciuna dintre aceste orientări, astfel că nu a exprimat propriul punct de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept. Dosarul nr. 4.008/118/2023**

Instanţa de trimitere a reţinut că, asupra chestiunii de drept deduse judecăţii, nu există prevederi legale care să excludă o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice de la aplicarea principiilor de salarizare unitară pentru funcţii identice/similare.

Prin urmare şi cu valoare de principiu, curtea de apel apreciază că o anumită categorie de personal nu poate fi exceptată de la aplicarea prevederilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi ale art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

De asemenea, instanţa de trimitere a constatat că, deşi actele normative în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice s-au succedat, prevederile Legii nr. 138/1999 au fost abrogate (prin Legea-cadru nr. 330/2009), cu excepţia (printre altele) punctului 1 al notei de la anexa nr. 1, astfel că nici ipoteza salarizării pe baza unui coeficient de ierarhizare corespunzător unui grad mai mare (care corespunde funcţiei ocupate) decât cel efectiv deţinut nu poate fi respinsă de plano, iar norma era în vigoare inclusiv la 31.12.2009. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de instanţele judecătoreşti rezultă o orientare jurisprudenţială unanimă, prin care s-a apreciat că, în interpretarea art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, construcţia salarială pentru funcţia militară de ofiţer specialist I, reglementată în prezent cu grad de colonel prin Legea-cadru nr. 153/2017 şi Hotărârea Guvernului nr. 0610/2017 (şi anterior prin Legea-cadru nr. 330/2009 şi Hotărârea Guvernului nr. 0154/2010, Legea-cadru nr. 284/2010 şi Hotărârea Guvernului nr. 0292/2011), dar care până în anul 2010 era prevăzută cu grad de locotenent-colonel (Legea nr. 138/1999 şi Hotărârea Guvernului nr. 0663/1999, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 01820/2006), prin raportare la funcţia similară la 31.12.2009, trebuie realizată prin raportare la o funcţie corespunzătoare gradului de colonel, astfel că reclamanţii – cadre militare cu funcţia corespunzătoare gradului de colonel, căreia îi corespunde coeficientul de ierarhizare cuprins între minimum 4,70 şi maximum 5,50, conform art. 4 alin. (1) coroborat cu pct. 8 lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999, sunt îndreptăţiţi la salarizarea indicată prin cererea de chemare în judecată.

În susţinerea acestei orientări jurisprudenţiale s-a arătat că drepturile salariale cuvenite personalului încadrat în funcţia militară purtând denumirea intern-administrativă de „ofiţer specialist I” sunt determinabile încă din anul 2010 prin utilizarea în cadrul algoritmului de calcul şi a criteriilor folosite de legislaţia în vigoare la nivelul lunii decembrie 2009, adică inclusiv criteriul „coeficientului de ierarhizare” a soldei de funcţie (4,70 aferent gradului militar de colonel). Câtă vreme nu a intervenit nicio modificare legislativă care să aibă ca efect încetarea utilizării acestor criterii, acestea rămân aplicabile pentru determinarea drepturilor salariale şi pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2010.

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al soldei de funcţie/salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31.12.2009, sporurile nominalizate în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cu toate că prin Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată o mare parte a anexei nr. 1 la Legea nr. 138/1999, abrogarea nu a privit şi pct. 1 din nota la anexa nr. 1, astfel încât, faţă de numirea reclamantului în funcţia cu grad superior, respectiv de colonel, acesta trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi salariale care se acordă militarilor care au acest grad, avându-se în vedere coeficientul de ierarhizare de care aceştia din urmă beneficiau anterior Legii-cadru nr. 330/2009 şi care s-a păstrat, din punctul de vedere al cuantumului, în legile de salarizare anuale adoptate ulterior.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a României, printre altele, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prezentând relevanţă considerentele de la paragrafele 31 şi 34 din decizia menţionată. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost pronunţate decizii care vizează unele aspecte deduse analizei în dosarul de faţă: – Prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 9 februarie 2016 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 32/2015”), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.651/104/2013* şi a stabilit că: ” În raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale. Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.” – Prin Decizia nr. 8 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 2 aprilie 2021 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 8/2021”), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că: ” În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în categoria «personalului numit/încadrat», la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus şi personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017″, prezentând relevanţă considerentele de la paragrafele 105-123. – Prin Decizia nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1173 din 7 decembrie 2022 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 62/2022”), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ” Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 4 şi pct. 1, 7, 11-16 din nota la anexa nr. 1 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, privind coeficienţii de ierarhizare pentru funcţii corespunzătoare gradului de colonel, «funcţia similară» (corespunzătoare) gradului de colonel include atât funcţiile de conducere, cât şi pe cele de execuţie.”, fiind relevante considerentele de la paragrafele 79, 93-98 din această decizie. – Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 („Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23/2016”), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că: ” În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autori