Decizia nr. 126 din 7 aprilie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.517/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.661/109/2023*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Argeş – Secţia civilă a dispus, prin încheierea din 25 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.661/109/2023*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în aplicarea art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul funcţionarilor publici prevăzuţi în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, cap. I – Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, subpct. 3.2. – Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, nr. crt. 45 – Părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea cuantumului salariului de bază pentru anul 2023 se face prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, la care se aplică tranşele de vechime în muncă, conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legeacadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradaţia 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II cap. I subpct. 3.2. nr. crt. 45 (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară pentru anul 2023 (3.000 lei)?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 noiembrie 2024 cu nr. 2.517/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 7 aprilie 2025. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022): ” Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. (…) (3) Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 se stabileşte după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1). (…)”

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): ” Art. 10. – Salariile de bază şi gradaţiile (…) (4) Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradaţia 1 – de la 3 ani la 5 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradaţia 2 – de la 5 ani la 10 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradaţia 3 – de la 10 ani la 15 ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradaţia 4 – de la 15 ani la 20 de ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradaţia 5 – peste 20 de ani – şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (…) (7) Pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 martie 2023, reclamanta a solicitat obligarea instituţiei pârâte la emiterea unei noi decizii de salarizare şi încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă în acord cu salariul de bază stabilit conform legii; plata diferenţelor rezultate dintre sumele ce trebuiau achitate cu titlu de drepturi salariate de la 1 ianuarie 2023 şi sumele efectiv achitate cu acest titlu, până la zi, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, precum şi plata unor daune morale/despăgubiri.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş ca asistent personal pentru persoana cu handicap grav, iar prin Decizia nr. xxx/28.12.2022, în temeiul art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată (Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022), anexei nr. II cap. I pct. 3 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 38 alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2023, i s-a stabilit salariul de bază 3.160 lei, aferent gradaţiei 5.

A menţionat că a contestat decizia mai sus menţionată, întrucât prevederile legale în materie sunt aplicate în mod eronat, ceea ce are ca efect o discriminare a asistenţilor personali ce au vechime în muncă, respectiv gradaţiile 1-5, faţă de cei care nu au vechime în muncă, respectiv gradaţia 0, pentru care legea stabileşte salariul minim garantat în plată, iar la momentul stabilirii salariului de bază, angajatorul nu a ţinut cont de prevederile art. 36 alin. (1) şi art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, făcând o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 38 şi art. 12 din acelaşi act normativ, prin raportare la salariul de bază stabilit de Legea-cadru nr. 153/2017 în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45 şi la prevederile hotărârilor de Guvern emise în perioada 2018-2022 cu privire la stabilirea salariului de bază minim garantat în plată şi la prevederile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului de majorare salarială intervenite în această perioadă.

La data de 1 ianuarie 2023, atingându-se nivelul salariului de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 în cazul gradaţiei de referinţă 0, aplicarea etapizată a legii-cadru, stabilită prin art. 38, nu îşi mai are aplicabilitate, fiind direct aplicabil art. 10 din legea-cadru, care stabileşte modul de calcul al salariilor de bază corespunzătoare gradaţiilor 1-5, plecând de la salariul de bază stabilit de Legea-cadru nr. 153/2017 în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45, respectiv de la salariul minim garantat în plată înmulţit cu coeficientul de ierarhizare 1,01.

Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare. De asemenea, pentru anul 2023, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 are loc majorarea salariului minim brut pe economie la nivelul de 3.000 de lei.

Dacă prin majorarea cu 10%, conform art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, a salariilor avute în luna decembrie 2022 de salariaţii având gradaţia de referinţă 0 – singura pentru care se indică în Legea-cadru nr. 153/2017 o valoare nominală a salariului de bază şi, deci, singura pentru care este posibilă comparaţia impusă de art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 – se depăşeşte valoarea nominală stabilită pentru anul 2022, atunci se aplică salariul nominal prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru această categorie de salariaţi, după care se face aplicarea prevederilor art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, respectiv a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023, urmând ca, pentru salariaţii cu vechime în muncă (gradaţiile 1-5), salariile de bază să se determine prin majorarea salariilor de bază ale gradaţiei 0 în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pârâtul a arătat că, în anul 2023 – începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază s-a majorat cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017 [potrivit art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022].

Creşterea susţinută a salariului de bază minim brut garantat în plată a depăşit în mare parte creşterea care s-a obţinut prin majorările iniţiale ale unor salarii de bază şi în felul acesta s-a simţit o presiune, de jos în sus, salariile de bază la gradaţii inferioare au fost actualizate şi aduse la nivelul salariului minim garantat în plată ajungând în preajma nivelului salariilor de bază de la gradaţii superioare, în felul acesta, comprimându-se şi aplatizându-se ierarhia salarială. Evident că acest lucru s-a întâmplat şi în cazul salariilor de bază ale asistenţilor personali.

Aplicând excepţiile prevăzute de ordonanţele de urgenţă privind plafonările salariale, prevederile art. 10 alin. (1)-(5) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu s-au mai putut respecta decât pentru anumite categorii de salariaţi şi salarii de bază, iar pentru alte categorii fie s-au aplicat prevederile art. 10 alin. (6) din legea-cadru, fie prevederile hotărârilor de Guvern privind garantarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dar acest fapt nu avea cum să conducă la folosirea ca bază de plecare în stabilirea salariilor de bază a salariului de bază minim brut pe ţară, ci la actualizarea continuă a salariilor aflate sub acest prag. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere, procedând la analiza condiţiilor impuse de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, a reţinut că în procesele vizând stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice este obligatorie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a litigiului, dacă anterior această chestiune nu a fost deja dezlegată.

În ceea ce priveşte dependenţa soluţiei pe fond asupra litigiului de sesizare cu dezlegarea acestei chestiuni, instanţa de trimitere a arătat că opinia divergentă a părţilor cu privire la modalitatea de stabilire a salariului reclamantei reprezintă însăşi chestiunea care se solicită a fi dezlegată.

Totodată, instanţa de sesizare a constatat că această chestiune nu a fost dezlegată anterior. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile au lăsat la aprecierea instanţei oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, punctul de vedere al acestora cu privire la dezlegarea chestiunii de drept rezultând din susţinerile şi apărările făcute prin intermediul cererii de chemare în judecată şi, respectiv, al întâmpinării.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, pârâta a formulat un punct de vedere prin care a arătat că a aplicat în mod corespunzător legislaţia în vigoare, respectând obligaţia legală de a majora salariile de bază până la nivelul minim brut pe ţară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022. Această soluţie a fost impusă de discrepanţa dintre grilele salariale rămase neactualizate şi creşterea salariului minim garantat. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanţei de trimitere a arătat că se impune sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, având în vedere „neconcordanţa legislativă”. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile instanţelor naţionale, la solicitarea adresată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, marea majoritate a instanţelor au comunicat că nu au identificat practică judiciară şi nici nu au formulat puncte de vedere teoretice.

Un singur tribunal a transmis că practica judiciară la nivelul acestei instanţe este de respingere a acţiunilor, faţă de prevederile art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, anexând o hotărâre judecătorească în acest sens.

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecătorii de la o curte de apel şi 6 tribunale au fost în sensul că, în aplicarea art. I alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în cazul funcţionarilor publici prevăzuţi în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilirea cuantumului salariului de bază pentru anul 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe ţară, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022, la care se aplică tranşele de vechime, conform art. 10 alin. (4) şi (7) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ca urmare, conform legislaţiei salarizării şi dispoziţiilor art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, raportarea la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023 se face numai după calcularea salariului de bază al angajatului, inclusiv cu includerea tranşelor de vechime, pentru a se verifica dacă salariul de bază brut efectiv în plată nu este mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru anul 2023.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate: – Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024; – Decizia nr. 30 din 10 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2025. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă de Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal (…) (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2) (…).”

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”, iar, potrivit art. 4, „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

În contextul normativ expus, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analiza condiţiilor de admisibilitate se face în temeiul dispoziţiilor speciale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, observându-se că art. 4 din acest act normativ prevede completarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

Art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ţinut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu conţine prevederi derogatorii de la această dispoziţie. Această exigenţă legală, subsumată condiţiei privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecţia judecătorilor din completul învestit cu soluţionarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile şi asupra argumentelor de natură să le susţină, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă.

Prin urmare, instanţa de trimitere avea obligaţia identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanţei supreme să dea o dezlegare este una reală, având vocaţie de a convinge şi, din această perspectivă, că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării.

Din încheierea de sesizare rezultă că instanţa de trimitere nu a argumentat de nicio manieră necesitatea existenţei unei dezlegări din partea instanţei supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, considerând că o astfel de sesizare este obligatorie.

Natura imperativă a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 trebuie înţeleasă ca obligând instanţa care judecă procesul să ceară instanţei supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite, atunci când verifică şi constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală şi veritabilă.

Titularul sesizării face trimitere la „neconcordanţa legislativă” fără a demonstra necesitatea intervenţiei mecanismului de unificare a practicii judiciare în chestiunea care se susţine că necesită interpretare, nesemnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, astfel că rezultă cu evidenţă că sesizarea formulată în cauză nu întruneşte condiţia de admisibilitate de a privi o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului şi înţelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare.

Dincolo de acest aspect, chiar în lipsa motivării din încheierea de sesizare, se constată, aşa cum rezultă din datele evidenţiate în cap. VII al prezentei decizii, că hotărârea judecătorească identificată şi transmisă în dosarul de faţă doar de un singur tribunal, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecătorii de la 6 tribunale şi o curte de apel nu relevă existenţa unor puncte de vedere divergente de natură să conducă la conturarea unei probleme de drept necesar a fi dezlegate printr-o interpretare de principiu a instanţei supreme.

În sensul celor de mai sus, în condiţiile în care opinia instanţei asupra problemei de drept nu există, ci reprezintă doar o întrebare formală, reţinând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condiţiile restrictive şi cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024,