ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 126/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.517/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.661/109/2023*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Argeș - Secția civilă a dispus, prin încheierea din 25 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.661/109/2023*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în aplicarea art. I alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, în cazul funcționarilor publici prevăzuți în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", cap. I - Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, subpct. 3.2. - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituțiile și unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, nr. crt. 45 - Părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea cuantumului salariului de bază pentru anul 2023 se face prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, la care se aplică tranșele de vechime în muncă, conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legeacadru nr. 153/2017, având în vedere că valoarea nominală a salariului de bază gradația 0 pentru anul 2022 stabilit potrivit anexei nr. II cap. I subpct. 3.2. nr. crt. 45 (2.535 lei) este mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară pentru anul 2023 (3.000 lei)?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 noiembrie 2024 cu nr. 2.517/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 7 aprilie 2025. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022): " Art. I. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. (...) (3) Pentru personalul prevăzut la alin. (1), cuantumul salariului de bază în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 se stabilește după aplicarea majorării prevăzute la alin. (1). (...)"

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): " Art. 10. - Salariile de bază și gradațiile (...) (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (...) (7) Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 martie 2023, reclamanta a solicitat obligarea instituției pârâte la emiterea unei noi decizii de salarizare și încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă în acord cu salariul de bază stabilit conform legii; plata diferențelor rezultate dintre sumele ce trebuiau achitate cu titlu de drepturi salariate de la 1 ianuarie 2023 și sumele efectiv achitate cu acest titlu, până la zi, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, precum și plata unor daune morale/despăgubiri.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș ca asistent personal pentru persoana cu handicap grav, iar prin Decizia nr. xxx/28.12.2022, în temeiul art. I alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022), anexei nr. II cap. I pct. 3 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 38 alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2023, i s-a stabilit salariul de bază 3.160 lei, aferent gradației 5.

A menționat că a contestat decizia mai sus menționată, întrucât prevederile legale în materie sunt aplicate în mod eronat, ceea ce are ca efect o discriminare a asistenților personali ce au vechime în muncă, respectiv gradațiile 1-5, față de cei care nu au vechime în muncă, respectiv gradația 0, pentru care legea stabilește salariul minim garantat în plată, iar la momentul stabilirii salariului de bază, angajatorul nu a ținut cont de prevederile art. 36 alin. (1) și art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, făcând o aplicare eronată a dispozițiilor art. 38 și art. 12 din același act normativ, prin raportare la salariul de bază stabilit de Legea-cadru nr. 153/2017 în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45 și la prevederile hotărârilor de Guvern emise în perioada 2018-2022 cu privire la stabilirea salariului de bază minim garantat în plată și la prevederile ordonanțelor de urgență ale Guvernului de majorare salarială intervenite în această perioadă.

La data de 1 ianuarie 2023, atingându-se nivelul salariului de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 în cazul gradației de referință 0, aplicarea etapizată a legii-cadru, stabilită prin art. 38, nu își mai are aplicabilitate, fiind direct aplicabil art. 10 din legea-cadru, care stabilește modul de calcul al salariilor de bază corespunzătoare gradațiilor 1-5, plecând de la salariul de bază stabilit de Legea-cadru nr. 153/2017 în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45, respectiv de la salariul minim garantat în plată înmulțit cu coeficientul de ierarhizare 1,01.

Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare. De asemenea, pentru anul 2023, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 are loc majorarea salariului minim brut pe economie la nivelul de 3.000 de lei.

Dacă prin majorarea cu 10%, conform art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, a salariilor avute în luna decembrie 2022 de salariații având gradația de referință 0 - singura pentru care se indică în Legea-cadru nr. 153/2017 o valoare nominală a salariului de bază și, deci, singura pentru care este posibilă comparația impusă de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 - se depășește valoarea nominală stabilită pentru anul 2022, atunci se aplică salariul nominal prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru această categorie de salariați, după care se face aplicarea prevederilor art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, respectiv a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023, urmând ca, pentru salariații cu vechime în muncă (gradațiile 1-5), salariile de bază să se determine prin majorarea salariilor de bază ale gradației 0 în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pârâtul a arătat că, în anul 2023 - începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază s-a majorat cu 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăși valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017 [potrivit art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022].

Creșterea susținută a salariului de bază minim brut garantat în plată a depășit în mare parte creșterea care s-a obținut prin majorările inițiale ale unor salarii de bază și în felul acesta s-a simțit o presiune, de jos în sus, salariile de bază la gradații inferioare au fost actualizate și aduse la nivelul salariului minim garantat în plată ajungând în preajma nivelului salariilor de bază de la gradații superioare, în felul acesta, comprimându-se și aplatizându-se ierarhia salarială. Evident că acest lucru s-a întâmplat și în cazul salariilor de bază ale asistenților personali.

Aplicând excepțiile prevăzute de ordonanțele de urgență privind plafonările salariale, prevederile art. 10 alin. (1)-(5) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu s-au mai putut respecta decât pentru anumite categorii de salariați și salarii de bază, iar pentru alte categorii fie s-au aplicat prevederile art. 10 alin. (6) din legea-cadru, fie prevederile hotărârilor de Guvern privind garantarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar acest fapt nu avea cum să conducă la folosirea ca bază de plecare în stabilirea salariilor de bază a salariului de bază minim brut pe țară, ci la actualizarea continuă a salariilor aflate sub acest prag. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere, procedând la analiza condițiilor impuse de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a reținut că în procesele vizând stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, dacă anterior această chestiune nu a fost deja dezlegată.

În ceea ce privește dependența soluției pe fond asupra litigiului de sesizare cu dezlegarea acestei chestiuni, instanța de trimitere a arătat că opinia divergentă a părților cu privire la modalitatea de stabilire a salariului reclamantei reprezintă însăși chestiunea care se solicită a fi dezlegată.

Totodată, instanța de sesizare a constatat că această chestiune nu a fost dezlegată anterior. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au lăsat la aprecierea instanței oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, punctul de vedere al acestora cu privire la dezlegarea chestiunii de drept rezultând din susținerile și apărările făcute prin intermediul cererii de chemare în judecată și, respectiv, al întâmpinării.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, pârâta a formulat un punct de vedere prin care a arătat că a aplicat în mod corespunzător legislația în vigoare, respectând obligația legală de a majora salariile de bază până la nivelul minim brut pe țară stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022. Această soluție a fost impusă de discrepanța dintre grilele salariale rămase neactualizate și creșterea salariului minim garantat. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere a arătat că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, având în vedere "neconcordanța legislativă". VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile instanțelor naționale, la solicitarea adresată de Înalta Curte de Casație și Justiție, marea majoritate a instanțelor au comunicat că nu au identificat practică judiciară și nici nu au formulat puncte de vedere teoretice.

Un singur tribunal a transmis că practica judiciară la nivelul acestei instanțe este de respingere a acțiunilor, față de prevederile art. I alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, anexând o hotărâre judecătorească în acest sens.

Punctele de vedere teoretice exprimate de judecătorii de la o curte de apel și 6 tribunale au fost în sensul că, în aplicarea art. I alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, în cazul funcționarilor publici prevăzuți în anexa nr. II cap. I pct. 3 subpct. 3.2. nr. crt. 45 din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilirea cuantumului salariului de bază pentru anul 2023 se face prin raportare la salariul minim brut pe țară, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.447/2022, la care se aplică tranșele de vechime, conform art. 10 alin. (4) și (7) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ca urmare, conform legislației salarizării și dispozițiilor art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, raportarea la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023 se face numai după calcularea salariului de bază al angajatului, inclusiv cu includerea tranșelor de vechime, pentru a se verifica dacă salariul de bază brut efectiv în plată nu este mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru anul 2023.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost identificate: - Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024; - Decizia nr. 30 din 10 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2025. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență de Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal (...) (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) (...)."

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", iar, potrivit art. 4, "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În contextul normativ expus, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, observându-se că art. 4 din acest act normativ prevede completarea dispozițiilor ordonanței de urgență cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu conține prevederi derogatorii de la această dispoziție. Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.

Prin urmare, instanța de trimitere avea obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să dea o dezlegare este una reală, având vocație de a convinge și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

Din încheierea de sesizare rezultă că instanța de trimitere nu a argumentat de nicio manieră necesitatea existenței unei dezlegări din partea instanței supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, considerând că o astfel de sesizare este obligatorie.

Natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite, atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă.

Titularul sesizării face trimitere la "neconcordanța legislativă" fără a demonstra necesitatea intervenției mecanismului de unificare a practicii judiciare în chestiunea care se susține că necesită interpretare, nesemnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, astfel că rezultă cu evidență că sesizarea formulată în cauză nu întrunește condiția de admisibilitate de a privi o chestiune de drept care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare.

Dincolo de acest aspect, chiar în lipsa motivării din încheierea de sesizare, se constată, așa cum rezultă din datele evidențiate în cap. VII al prezentei decizii, că hotărârea judecătorească identificată și transmisă în dosarul de față doar de un singur tribunal, precum și opiniile teoretice exprimate de judecătorii de la 6 tribunale și o curte de apel nu relevă existența unor puncte de vedere divergente de natură să conducă la conturarea unei probleme de drept necesar a fi dezlegate printr-o interpretare de principiu a instanței supreme.

În sensul celor de mai sus, în condițiile în care opinia instanței asupra problemei de drept nu există, ci reprezintă doar o întrebare formală, reținând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,