ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 67/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.242/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 1.308/62/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 8 octombrie 2024 (îndreptată prin Încheierea din 13 noiembrie 2024) în Dosarul nr. 1.308/62/2022, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă asistenții judiciari, ce fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare: - în situația în care, prin hotărâri judecătorești, s-a recunoscut unor colegi majorarea indemnizației de încadrare raportat la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; - în raport cu motivul invocat de reclamanți, referitor la necesitatea salarizării la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006) " Art. 16 (abrogat prin Legea nr. 330/2009) - (1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice. (2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4 1 , 5, 7, 18, 24 și 25. (3) Indemnizațiile de încadrare brute lunare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se acordă prin ordin al ministrului justiției."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiției Secțiunea a 3-a Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale asistenților judiciari " Art. 16. - (1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu indemnizația lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I fit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani. (2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 24 și 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare. (3) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se stabilesc prin ordin al ministrului justiției." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă cu nr. 1.308/62/2022, reclamanții U.C., P.C., A.M.F., P.A., D.I.M. și D.P. (asistenți judiciari), F.M. (asistent judiciar până la data de 11 ianuarie 2021), H.A.G. (judecător până la data de 5 iulie 2021), D.I. (judecător până la data de 21 decembrie 2021) au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Prahova, solicitând instanței să dispună reîncadrarea și recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.) și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, respectiv pentru perioadele de desfășurare a activității, precum și repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor cuvenite.

Prin Sentința civilă nr. 1.958/MAS din 20 decembrie 2023, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulate de reclamanții H.A.G., D.I., D.P., D.I.M., U.C. și F.M. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții P.C., A.M.F. și P.A. (asistenți judiciari).

Împotriva acestei sentințe, reclamanții P.C., A.M.F. și P.A. au declarat apel prin care au solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu motivarea că există o situație discriminatorie față de asistenții judiciari cărora le-a fost recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor prin raportare la indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că salarizarea asistenților judiciari este diferită de cea a procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., coeficientul 19.00 fiind cuvenit procurorilor în considerarea nivelului parchetului în cadrul căruia aceștia activează. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, a arătat că pretențiile deduse judecății se circumscriu proceselor indicate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; reclamanții, în calitate de asistenți judiciari, solicită recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. prin raportare la coeficienții de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Aceștia au invocat, pe de o parte, hotărâri judecătorești prin a fost recunoscută majorarea indemnizației de încadrare cuvenite altor asistenți judiciari prin raportare la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. și, pe de altă parte, necesitatea salarizării lor la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

A mai arătat că instanța supremă nu a statuat asupra îndreptățirii asistenților judiciari la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente prin raportare la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cu luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au expus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că ar fi încălcat principiul stabilirii salarizării magistraților în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor dacă drepturile salariale ale asistenților judiciari ar fi stabilite la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cu luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. În plus, acordarea coeficienților de multiplicare corespunzători procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu se încadrează în categoria drepturilor salariale cu aplicabilitate generală la care se referă Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale (paragraful 26). VII. Jurisprudența instanțelor naționale VII.1. Jurisprudență relevantă

În sensul că asistenții judiciari, ce fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", nu sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, și la salarizarea la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții au fost identificate două hotărâri judecătorești definitive. În motivarea acestor hotărâri s-a arătat că prevederile lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu sunt de aplicabilitate generală, astfel încât nu pot justifica dreptul asistenților judiciari la acordarea acestor diferențe salariale.

În sensul că asistenții judiciari, ce fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, și la salarizarea la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești. S-a argumentat că salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. se face prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu în baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul acestui parchet (persoană juridică distinctă de D.N.A. și D.I.I.C.O.T.) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel. VII.2. Puncte de vedere ale instanțelor naționale

Instanțele consultate au comunicat punctele de vedere teoretice ale judecătorilor asupra aceleiași chestiuni din care au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că asistenții judiciari, ce fac parte din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", nu sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și la salarizarea la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu motivarea că prevederile lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu sunt de aplicabilitate generală.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că asistenții judiciari sunt îndreptățiți la stabilirea și la plata indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, și la salarizarea la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, deoarece este discriminatorie asimilarea salarizării numai a procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane care au aceeași vechime minimă în magistratură cu cea cerută procurorilor din cadrul D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 4 februarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din capitolul VIII secțiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și a prevederilor art. 25 alin. (1) din aceeași lege. În considerentele de la paragraful 13 din această decizie s-a reținut că "diferența de tratament juridic în raport cu judecătorii este justificată de faptul că asistenții judiciari, deși participă la constituirea completului de judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de justiție, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfășurată de aceștia și cea a judecătorilor. Cu toate acestea, recunoscând importanța activității desfășurate de asistenții judiciari și ținând cont și de obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile ce revin acestora, legiuitorul a înțeles să stabilească un nivel al indemnizației corespunzătoare celei a judecătorului cu grad de judecătorie, prevăzută în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, la cap. I lit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani. Această reglementare nu contravine principiului egalității în drepturi, care nu are semnificația omogenității, astfel că situații obiectiv diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferențiat. (...)"

Aceleași considerente se regăsesc și în Decizia nr. 889 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, Decizia nr. 458 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, Decizia nr. 225 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 16 august 2022, Decizia nr. 295 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 12 septembrie 2023 și Decizia nr. 600 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 31 ianuarie 2024. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 11 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui recurs în interesul legii asupra următoarei probleme de drept: "dreptul reclamanților (judecători și asistenți judiciari) de a beneficia de indemnizații de încadrare brute lunare calculate în raport cu coeficienții de multiplicare 19,00-23,00 prevăzuți de art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T.".

Prin Decizia nr. 12 din 6 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 20 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) și art. 5 alin. (1 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 3 1 alin. (1)-(1 3 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea-cadru nr. 284/2010, a statuat în sensul că egalizarea la nivel maxim a indemnizațiilor asistenților judiciari nu presupune majorarea indemnizației lunare de încadrare în raport cu vechimea efectivă realizată în funcție, superioară celei de 5 ani.

Prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit că dreptul reglementat de art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare pentru procurorii care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, iar garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, pot fi invocate doar de către magistrații care ocupau o "funcție similară" cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din același act normativ coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că: Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte.

Prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a statuat că la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau la anularea actelor infralegislative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând întrunirea acestor cerințe de admisibilitate, în raport cu elementele sesizării transmise, se constată că acestea se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului menit să preîntâmpine practica neunitară.

Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

Astfel, cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Brașov - Secția civilă, care judecă în calea de atac a apelului (ultimă instanță), conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Obiectul cauzei se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită cu o cerere prin care se solicită stabilirea și plata unor drepturi salariale ale unor categorii de personal plătite din fonduri publice (asistenți judiciari).

În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

În absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), pentru a fi o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă a constitui izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare.

Prin urmare, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei.

În prezenta cauză, din modalitatea de formulare a întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și din mențiunile inserate de instanța de trimitere în cuprinsul punctului de vedere asupra modului de dezlegare a problemei de drept, rezultă că aceasta nu constituie o veritabilă problemă de drept susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în cadrul mecanismului de unificare a practicii reglementat prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, întrucât nu vizează interpretarea in abstracto a vreunei dispoziții legale, ci doar aplicarea coeficientului de multiplicare 23,00, prevăzut la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, pentru procurorii din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., în situația particulară a reclamanților, care ocupă funcții de asistenți judiciari ca urmare a numirii de către ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, pentru un mandat de 5 ani, în cadrul instanțelor de judecată.

Astfel, nu rezultă că există o veritabilă dificultate în demersul de stabilire a incidenței directe a dispozițiilor care reglementează coeficienții de multiplicare utilizați pentru salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., ci instanța de sesizare este interesată să afle în ce măsură coeficientul de multiplicare D.N.A./D.I.I.C.O.T. se aplică și în privința reclamanților ca urmare a aplicării principiului nediscriminării și a principiului egalizării la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Se observă, în acest sens, că punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere nu cuprinde nicio justificare a modului în care prevederile legale ale art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 ar fi susceptibile de interpretări diferite în privința destinatarilor acestora, titularul sesizării însuși învederând că ar fi încălcat principiul stabilirii salarizării magistraților în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor dacă drepturile salariale ale asistenților judiciari ar fi stabilite la nivelul indemnizațiilor procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cu luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, și că acordarea coeficienților de multiplicare corespunzători procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu se încadrează în categoria drepturilor salariale cu aplicabilitate generală la care se referă Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale (paragraful 26).

Or, aplicarea concretă a legii la elementele de fapt ale cauzei constituie un atribut care intră în sfera de competență a instanței de judecată, neputând fi transferat, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme.

Cu referire la cel de-al doilea aspect, care impune ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință trebuie raportată, în mod necesar, la limitele învestirii instanței de trimitere, ceea ce presupune ca problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu este învestită instanța supremă să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei cu care instanța de trimitere a fost sesizată.

Având în vedere aspectele reținute în încheierea de sesizare prin care s-a expus succint procesul, se poate reține existența unei dependențe între lămurirea chestiunii de drept semnalate și soluționarea fondului cauzei, în contextul în care susținerile/argumentele părților din calea de atac vizează existența unei pretinse discriminări între apelanți și asistenții judiciari cărora le-a fost recunoscut dreptul la recalcularea indemnizațiilor prin raportare la indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Punctul de vedere transmis de instanța de trimitere asupra chestiunii care face obiectul sesizării nu cuprinde însă nicio analiză a dispoziției legale care reglementează coeficienții de multiplicare aplicabili în cazul procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., ci face referire exclusiv la faptul că acest coeficient nu se încadrează în categoria drepturilor salariale cu aplicabilitate generală.

În fine, nici criteriul existenței unor puncte de vedere divergente exprimate de instanțe sau chiar a practicii judiciare neunitare cu caracter incipient nu conduce la conturarea unei probleme de drept necesar a fi dezlegate prin interpretare de instanța supremă.

Astfel, acest criteriu își pierde din forța sa de conturare a existenței unei veritabile chestiuni de drept, cât timp Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului de dezlegare a unei chestiuni de drept, a fost confruntată în mod repetat cu problema respectivă, căreia i-a dat, pe calea unor decizii obligatorii (de admitere sau de respingere a sesizărilor), o interpretare unitară.

Pe de altă parte însă, nu este îndeplinită nici condiția de admisibilitate care impune ca respectiva chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Problema de drept ce se cere a fi dezlegată privește implicit interpretarea dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la principiile nediscriminării și egalității, din perspectiva dreptului unor salariați din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" de a beneficia de o indemnizație calculată prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 recunoscuți prin hotărâri judecătorești altor angajați în funcții similare.

Ca urmare, prezenta sesizare privește interpretarea principiilor nediscriminării și egalității, prin raportare la drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive în favoarea unor persoane cu aceeași funcție ca și reclamanții, dar care sunt beneficiarii unor hotărâri judecătorești de recunoaștere a coeficienților de multiplicare stabiliți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, reglementați de lege în ceea ce privește indemnizațiile procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T.

Se constată că acest aspect a fost însă dezlegat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, ceea ce face ca prezenta sesizare să fie inadmisibilă și din perspectiva ultimei condiții de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței supreme.

Astfel, prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în considerente că "dezlegările instanței de contencios constituțional din cuprinsul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 sunt integrate în prezent de normele de la art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării cu salariul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală)" (paragraful 145).

De asemenea, s-a statuat că "aceste principii funcționează doar în ceea ce privește indemnizația lunară de încadrare, iar nu și în privința celorlalte componente ale salariului lunar al personalului din familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională, relevante pentru această distincție fiind definițiile legale de la art. 7 lit. c), e) și m) din Legea-cadru nr. 153/2017" (paragraful 146).

Modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la majorările salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive a constituit obiect de analiză și în cuprinsul Deciziei nr. 80 din 11 decembrie 2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut, în considerente, că, "atunci când instanțele judecătorești sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiți destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaște dreptul la respectivele majorări" (paragraful 82).

Cu privire la natura juridică a componentei salariale constând în coeficienții de multiplicare și caracterul plafonabil al acesteia, aceeași decizie cu caracter obligatoriu a statuat în sensul că celălalt element component al indemnizației de încadrare/salariului de bază - coeficientul de multiplicare - constituie reperul în funcție de care se realizează dezideratul diferențierii veniturilor magistraților și ale altor categorii de personal din sistemul justiției, în considerarea fie a nivelului instanței/parchetului la care își desfășoară activitatea, fie a funcției pe care o ocupă; ca atare, el nu are aplicabilitate generală, ci, dimpotrivă, una restrânsă la sfera anumitor beneficiari ai legii.

Esențiale sunt aspectele reținute în paragraful 87 al deciziei amintite: "Existența unor hotărâri judecătorești nu constituie, așadar, în lipsa unei analize a legii aplicabile, temei pentru recunoașterea unor salarii de bază diferite de cele stabilite de legiuitor, iar principiul egalității, prevăzut de dispozițiile art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu justifică acordarea altor salarii de bază decât cele pe care legiuitorul, în considerarea unor criterii obiective, le-a stabilit. "

În continuarea logică a acestei dezlegări se situează cea dată prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că aplicarea principiului egalității și a principiului discriminării nu se putea realiza în absența unei analize concrete a îndeplinirii cerințelor pentru ca norma invocată să se aplice efectiv reclamanților, chiar în prezența unor hotărâri judecătorești care recunoscuseră dreptul respectiv unor persoane aflate în aceeași situație cu reclamanții (paragraful 115).

Analiza concretă a îndreptățirii la egalizare din perspectiva coeficientului de multiplicare este realizată prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 și Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care s-a reținut că, având o aplicabilitate restrânsă la sfera anumitor beneficiari, prin intermediul cărora se realizează o diferențiere a veniturilor în raport cu nivelul instanței sau al parchetului și cu funcția ocupată, coeficienții de multiplicare constituie elementul component variabil. Prin respectarea acestor coeficienți prevăzuți de legiuitor se asigură premisa respectării principiului ierarhizării, pe verticală și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate (paragraful 72 din Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 și paragraful 83 din Decizia nr. 4 din 11 martie 2024).

Sintetizând cele anterior expuse, reiese că Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit pe deplin, prin decizii de unificare a jurisprudenței cu caracter obligatoriu, toate chestiunile de drept relevante în soluționarea cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere, respectiv: - dispozițiile art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 se interpretează în sensul că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, dacă acestea au aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale; - coeficienții de multiplicare constituie elementul component variabil, având o aplicabilitate restrânsă la sfera anumitor beneficiari, prin intermediul cărora se realizează o diferențiere a veniturilor în raport cu nivelul instanței sau al parchetului și cu funcția ocupată.

Astfel, modalitatea de aplicare concretă a acestor statuări în cauza ce a condus la prezenta sesizare nu relevă nici dificultatea necesară emiterii unei dezlegări concrete de către instanța supremă și a fost deja lămurită prin hotărâri definitive și cu caracter obligatoriu.

Faptul că statuările relevante se regăsesc în cuprinsul mai multor decizii pronunțate de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, respectiv de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este de natură a schimba concluzia anterior reținută, întrucât nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și nici art. 519 din Codul de procedură civilă nu impun ca statuarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să se regăsească în cuprinsul unui singur act jurisdicțional.

Este în căderea instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor sarcina de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului concret.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,