ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 411/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.624/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.950/117/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 28 aprilie 2025, în Dosarul nr. 2.950/117/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Majorarea salariului de bază reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistență socială și alte sectoare de activitate bugetară se acordă și în cazul personalului din unitățile și centrele de asistență socială cu sau fără personalitate juridică care ocupă funcții prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistență socială și alte sectoare de activitate bugetară (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024) : Art. I. - (...) (6) Începând cu drepturile salariale aferente lunii martie a anului 2024, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază pentru personalul din unitățile și centrele de asistență socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 20% față de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023 și se acordă în 2 tranșe egale, începând cu luna martie a anului 2024, respectiv iunie a anului 2024.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) : Art. 11. - (1) Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților. (2) Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV. (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli. (5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual. Anexa nr. VIII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" Capitolul I A. Salarizarea funcționarilor publici (...) III. Nomenclatorul și ierarhia funcțiilor publice din administrația publică locală***) ***) Funcții publice locale, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, orașelor și comunelor și al instituțiilor înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale. a) Funcții publice de conducere Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor 1 Secretar al unității administrativ-teritoriale 2 Director general 1 ) S 3 Arhitect-șef 2 ) S 4 Director general adjunct S 5 Director, șef compartiment, director executiv S 6 Director adjunct, contabil-șef, inginer-șef, șef sector, director executiv adjunct S 7 Șef serviciu, arhitect-șef la nivel de oraș S 8 Șef birou, șef oficiu S 1 ) Funcția publică locală se utilizează, în condițiile legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală cu un număr de minimum 150 de posturi. 2 ) Funcția publică locală se utilizează la nivelul municipiilor și județelor. NOTĂ: Salariile de bază prevăzute la gradul I și gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim. b) Funcții publice generale de execuție Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor 1 Auditor, grad profesional superior S grad profesional principal S grad profesional asistent S 2 Consilier, consilier juridic, expert, inspector; grad profesional superior S grad profesional principal S grad profesional asistent S grad profesional debutant S 3 Referent de specialitate; grad profesional superior SSD grad profesional principal SSD grad profesional asistent SSD grad profesional debutant SSD 4 Referent; grad profesional superior M grad profesional principal M grad profesional asistent M grad profesional debutant M NOTĂ: Salariul de bază individual al administratorului public se stabilește de către primar, președintele consiliului județean sau primarul general al municipiului București, în condițiile legii, în funcție de tipul unității administrativ-teritoriale și de atribuțiile stabilite în fișa postului, între limite, astfel: limita minimă este nivelul salariului de bază al secretarului unității administrativ-teritoriale, iar limita maximă este indemnizația viceprimarului, a vicepreședintelui consiliului județean sau a viceprimarului municipiului București, după caz, care cuprinde și majorarea prevăzută la art. 16 alin. (2). Capitolul II A. Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală - consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora (...) IV. Nomenclatorul și ierarhia funcțiilor din administrația publică locală Salarii de bază pentru funcții de specialitate a) Funcții de conducere Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor 1 Director general S 2 Director general adjunct S 3 Director, inspector-șef, șef sector, șef compartiment S 4 Director adjunct, inspector-șef adjunct, contabil-șef, inginer-șef S 5 Șef serviciu, șef secție S 6 Șef birou, șef atelier, șef laborator, șef oficiu S NOTĂ: Salariile de bază prevăzute la gradul I și gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim. b) Funcții de execuție pe grade și trepte profesionale Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor 1 Auditor gradul IA S gradul I S gradul II S 2 Consilier, expert, inspector de specialitate, revizor contabil, arhitect, referent de specialitate, inspector casier gradul IA S gradul I S gradul II S debutant S 3 Consilier juridic gradul IA S gradul I S gradul II S debutant S 4 Tehnician-economist, secretar superior, interpret relații, interpret profesional, conductor arhitect, inspector, referent, subinginer, arhivist gradul IA SSD gradul I SSD gradul II SSD debutant SSD 5 Referent, inspector, arhivar, referent casier IA M I M II M debutant M 6 Agent agricol I M II M; G debutant M; G 7 Stenodactilograf, secretar-dactilograf, dactilograf IA M I M; G debutant M; G 8 Secretar M; G Secretar debutant M; G 9 Administrator I M II M 10 Șef depozit I M II M 11 Casier, magaziner M; G Casier, magaziner debutant M; G 12 Șef formație pază/pompieri M; G 13 Portar, paznic, pompier, guard, bufetier, manipulant bunuri, curier M; G 14 Bucătar, lenjereasă M; G 15 Îngrijitor M/G debutant M/G 16 Maistru I M; G II M; G 17 Șofer I M; G II M; G 18 Muncitor calificat I M; G II M; G III M; G IV M; G 19 Muncitor necalificat I M; G II - fără sporuri M; G NOTĂ: Salariile de bază stabilite pentru funcțiile prevăzute la gradul IA sau treapta IA, potrivit nivelului studiilor, de la administrația publică locală, se utilizează și pentru salarizarea funcțiilor de la cabinetul primarului comunei, orașului și municipiului, precum și cabinetul președintelui consiliului județean, cabinetul primarului de sector al municipiului București și cabinetul primarului general al municipiului București. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 31 mai 2024, reclamantul Sindicatul Unirea Cluj, în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să calculeze și să aplice majorarea de 20% a salariului de bază față de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023, prevăzută la art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, începând cu 1 martie 2024 și pentru viitor, pentru fiecare membru de sindicat, precum și obligarea la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite prin acordarea majorării de 20% a salariului de bază și drepturile salariale efectiv acordate, cu actualizarea sumelor cu coeficienții ratei inflației la data efectuării plății și a dobânzii legale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat au calitatea de angajați - personal contractual - din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 - anexa nr. VIII, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, astfel că se impune acordarea majorării de 20% a salariului de bază, fiind pe deplin aplicabil art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj (D.G.A.S.P.C. Cluj) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Aceasta a menționat că D.G.A.S.P.C. Cluj este o instituție publică de interes județean aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj, înființată în conformitate cu Hotărârea Consiliului Județean Cluj nr. 208/2004, având rolul de a asigura, la nivel județean, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror alte persoane aflate în dificultate.

Totodată, a arătat că reclamanților nu le sunt aplicabile în materie de salarizare prevederile art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, întrucât nu se încadrează în categoria de personal expres și limitativ prevăzută de textul legal, respectiv nu se încadrează în prevederile legale derogatorii circumscrise dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, salarizarea reclamanților fiind stabilită în condițiile art. 11 din legea-cadru menționată, adică prin hotărâre a consiliului județean, și nu prin lege. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menționat că reclamanții fac parte din categoria personalului contractual care ocupă una dintre funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. IV, salarizat conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv din categoria funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" din aparatul propriu al consiliilor județene și al instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora, pentru care salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului județean, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

Chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei vizează modalitatea de stabilire a salariului de bază începând cu drepturile salariale aferente lunilor martie și iunie ale anului 2024 pentru personalul care ocupă una dintre funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III (funcții publice) și cap. II lit. A pct. IV (personal contractual), salarizat conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în vigoare, respectiv din categoria funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" din aparatul propriu al consiliilor județene și al instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora, pentru care salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului județean, astfel că se impune a fi stabilit dacă nivelul salariului de bază pentru această categorie de personal se calculează potrivit art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024.

S-a punctat și că, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanța de trimitere nu a identificat nicio hotărâre privind chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Punctele de vedere ale părților sunt cele conforme cu susținerile și apărările formulate în cauză. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia completului de judecată al instanței de trimitere, pretențiile formulate nu par a fi fondate, având în vedere că reclamanții fac parte din categoria personalului contractual, iar salarizarea acestora este stabilită în baza art. 11 și art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017. S-a apreciat că aceștia fac parte din categoria personalului contractual care ocupă funcții prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. IV și nu le sunt aplicabile prevederile art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, pentru că nu se încadrează în categoria de personal expres și limitativ prevăzută de textul legal. Prevederile ordonanței de urgență fac referire la o anumită anexă, iar reclamanții sunt salarizați în raport cu o altă anexă (anexa nr. VIII). Categoriile de personal cărora li s-ar aplica prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2024 sunt expres și limitativ prevăzute. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel nu au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, însă Curtea de Apel București și Curtea de Apel Iași au transmis puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra acestei chestiuni de drept.

Potrivit punctelor de vedere transmise, s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie, susținută de Curtea de Apel București, tribunalele București și Ilfov și de Curtea de Apel Iași, s-a apreciat că măsura de majorare salarială reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 se aplică și personalului care ocupă funcțiile prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a argumentat, în esență, că, față de motivele care au determinat adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2024, măsura de majorare salarială nu a vizat doar personalul ce ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sau cel încadrat conform anexei nr. VIII, în temeiul art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017, ci și pe cel căruia i se aplică art. 11 din legea-cadru.

În condițiile în care art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 se referă expres la salariile de bază pentru personalul din unitățile și centrele de asistență socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar acest personal este supus - în majoritatea lui - prevederilor art. 11 din acest act normativ, excluderea personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale "Administrație" din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, ale cărui salarii de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, de la acordarea acestei majorări reprezintă o golire de substanță a actului normativ.

Într-o a doua opinie, susținută de tribunalele Călărași, Ialomița, Iași și Vaslui, s-a considerat că majorarea salariului de bază, reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, nu se acordă și în cazul personalului din unitățile și centrele de asistență socială cu sau fără personalitate juridică care ocupă funcții prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a argumentat că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile anterior menționate pentru că nu se încadrează în categoria de personal expres și limitativ prevăzută de textul de lege.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 34 din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliției locale nu trebuie să se facă în același cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.

Decizia nr. 11 din 17 iunie 2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. I alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor și indemnizațiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Aceste reglementări legale sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupațională "Administrație" cuprins în art. 11 din aceeași lege-cadru. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept sesizată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme și unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii sau plății drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice ori în materia stabilirii sau plății drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal.

În privința domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, art. 1 stabilește că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Condițiile de admisibilitate a sesizării sunt reglementate de prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, conform cărora "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Totodată, sunt relevante dispozițiile cuprinse în art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu normele generale cuprinse la art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În raport cu cele arătate - și contrar statuării instanței de trimitere ce a apreciat că "singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare" -, rezultă că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din ordonanța de urgență; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept veritabile; d) de lămurirea problemei de drept respective să depindă soluționarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedând la verificarea cerințelor legale anterior menționate, se constată că sesizarea supusă analizei a fost formulată într-un litigiu de muncă prin care reclamantul sindicat a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj la majorarea și, subsecvent, plata salariului de bază majorat, începând cu data de 1 martie 2024 și pentru viitor, în temeiul art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, pentru fiecare membru de sindicat din tabelul anexat cererii de chemare în judecată, membrii reprezentând personal contractual din cadrul pârâtei, plătit din fonduri publice, încadrat în familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", prevăzută în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. S-a solicitat, totodată, și actualizarea sumelor cu coeficienții ratei inflației la data plății efective, precum și dobânda legală calculată conform Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Observând obiectul litigiului dedus judecății, este cert că acesta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre o cerere de chemare în judecată care privește stabilirea și plata unor drepturi salariale ale personalului contractual plătit din fonduri publice, reclamanții făcând parte din familia ocupațională "Administrație".

De asemenea, este realizată a doua cerință menționată, întrucât sesizarea emană de la Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță învestită cu soluționarea în primă instanță a litigiului de muncă privind personalul contractual, conform art. 269 din Codul muncii.

În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme a rezultat că este îndeplinită și condiția referitoare la inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și la nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema semnalată de instanța de trimitere.

În schimb, nu este îndeplinită a treia condiție de admisibilitate, respectiv cea referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile.

În legătură cu această cerință de admisibilitate este necesar a se sublinia că trebuie avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru determinarea înțelesului acestei noțiuni, fiind relevant că, sub acest aspect, prevederile speciale cuprinse în art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă de la norma generală cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, ambele dispoziții legale făcând referire la existența unei chestiuni de drept.

Așa fiind, în mod consecvent, instanța supremă a stabilit că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).

Tot astfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai statuat, cu valoare de principiu, că în cadrul acestei proceduri Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).

De asemenea, se impune sublinierea în sensul că dezlegarea raportului juridic litigios și modul de soluționare a unei cauze deduse judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele concrete ale fiecărui litigiu, sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului pricinii, reprezentând atribuții ce reflectă îndeplinirea funcției jurisdicționale a instanței învestite cu soluționarea cauzei și garantează, totodată, accesul la o justiție independentă.

Pentru a se reține îndeplinirea condiției referitoare la deducerea spre interpretare a unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect trebuie identificată existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect chestiunea de drept pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Așadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Aplicând aceste repere jurisprudențiale în cazul prezentei sesizări, se constată că întrebarea adresată de instanța de trimitere se referă, în esență, la determinarea domeniului de aplicare al dispoziției cuprinse în cadrul art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024: "Începând cu drepturile salariale aferente lunii martie a anului 2024, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază pentru personalul din unitățile și centrele de asistență socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 20% față de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023 și se acordă în 2 tranșe egale, începând cu luna martie a anului 2024, respectiv iunie a anului 2024", prin raportare la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 și la art. 11 din legea-cadru.

Or, chestiunea vizând delimitarea consorțiului subiecților destinatari ai normei juridice reprezentate de art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 nu reprezintă o veritabilă problemă de drept din perspectiva dificultății, întrucât ea își găsește facil rezolvarea prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale.

Ab initio, completul de judecată are la îndemână în acest sens, inter alia: - în raport cu rezultatul interpretării, interpretarea literală, declarativă a normei de drept respective; - în raport cu procedeele folosite: - metoda de interpretare sistematică a normei juridice [analizată, așadar, în corelare cu alte prevederi normative, cum ar fi dispozițiile alin. (2) al aceluiași art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024 - alineat care reglementează expres modul de stabilire și plată, începând cu luna martie a anului 2024, a salariilor de bază ale personalului care ocupă funcții în domeniul asistenței sociale prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 - sau cele ale înseși anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă care ilustrează funcțiile excluse de art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024]; - metoda de interpretare teleologică [prin raportare la identificarea finalității concrete urmărite de legiuitor la adoptarea prevederilor art. I alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2024, domeniul de aplicare al normei juridice fiind ilustrat atât în cadrul notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2024 realizate de către Guvern, în cadrul preambulului acesteia, cât și în cadrul expunerii de motive la inițiativa legislativă, regăsite pe site-ul Senatului României - la adresa https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L147&an_cls=2024# ListaDocumente - cu referire la proiectul de lege înregistrat cu nr. L. 147/2024 pe rolul acestei Camere legislative a Parlamentului României, respectiv cu nr. PLX 244/2024 pe rolul Camerei Deputaților, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2024, relevantă în această direcție fiind, de exemplu, pagina 5 a expunerii de motive menționate]; - în fine, metoda interpretării raționale, logice reprezintă un alt instrument juridic de lucru la îndemâna instanței de trimitere, chestiunea de drept prezentă putând fi dezlegată inclusiv prin aplicarea regulilor de interpretare logică, exempli gratia, a adagiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus- unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu are voie să distingă - sau ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet - unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași norme juridice, trebuie dată aceeași soluție [fiind relevantă din perspectiva argumentului de analogie menționat și cercetarea modalității de reglementare sub același aspect, prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 26 mai 2023, a alin. (1 1 ) : "Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile prevăzute în anexa nr. VIII la aceeași lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022"].

Înalta Curte subliniază că argumentele anterioare (reliefate la punctele 49 și 50) au fost expuse doar în scopul configurării concluziei asupra inexistenței caracterului dificil al respectivei probleme de drept, ca cerință de admisibilitate a prezentei sesizări, fără însă a impune în niciun fel instanței de trimitere soluția pe care aceasta ar trebui să o adopte asupra chestiunii de drept în discuție, întrucât în acest ultim caz Înalta Curte ar proceda practic la soluționarea chestiunii de drept obiect al sesizării, în pofida însă a neregularității identificate a sesizării care împiedică cercetarea sub aspectul fondului a chestiunii de drept exhibate.

Lecturând statuările și opinia asupra problemei de drept a completului de judecată expuse în încheierea de sesizare, se observă și că instanța de judecată respectivă nu învederează vreo dificultate în rezolvarea problemei de drept pendinte, considerentele sale neilustrând vreun atribut juridic de dificultate a chestiunii de drept (prin - de exemplu - prezentarea argumentată a mai multor posibilități de interpretare a textului normativ în discuție), completul de judecată apreciind, de altfel, că admisibilitatea prezentei sesizări este condiționată exclusiv de cerința distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept.

În egală măsură, împrejurarea că, în lipsă de practică judiciară pe marginea respectivei probleme de drept, punctul de vedere exprimat de colectivele de magistrați consultate - din cadrul doar al două curți de apel, restul comunicând aspectul lipsei de astfel de cauze pe rol - se disociază în mod egal în două opinii diferite nu constituie un argument apt să circumscrie caracterul dificil al problemei de drept, întrucât se contrapun motivele prezentate supra, la punctele 49 și 50, motive care configurează concluzia atributului facil al chestiunii de drept în discuție.

Prin urmare, chestiunea supusă analizei nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a reclama o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în privința sesizării prezente, astfel că se impune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.