Decizia nr. 184/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 579/93/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 154/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 579/93/2023, nr. 35.237/3/2022 și nr. 22/3/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierile din 2 decembrie 2024, în dosarele nr. 579/93/2023, nr. 35.237/3/2022 și nr. 22/3/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă coeficientul de multiplicare 19,000, stabilit în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, lit. A pct. 13, preluat în anexa nr. V lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare pentru procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism/Direcției Naționale Anticorupție, iar garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, pot fi invocate doar de către magistrații judecători/procurori care ocupă o "funcție similară" cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din același act normativ coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și raportat la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006) Anexa - lit. A - Coeficienții de multiplicare: " Nr. crt. Funcția Coeficient

Procuror 19,000" 9. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 6. - Principii: (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală." " Art. 7. - Termeni În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (...) g) funcția similară reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă;" Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - secțiunea a 2-a - Salarizarea judecătorilor, procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora și a magistraților-asistenți " Art. 8. - (1) Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor sau, după caz, cu gradul profesional obținut, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept Dosarul nr. 579/93/2023 10. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 6.03.2023, reclamanta D.C., judecător, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ilfov, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Constanța, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării: - obligarea pârâtului Tribunalul Ilfov la recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, începând cu 2.03.2022, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism (D.I.I.C.O.T.) și Direcției naționale anticorupție (D.N.A.)], precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre sumele încasate și sumele cuvenite, astfel: începând cu data de 2.03.2022 și pentru viitor, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 605,225 lei (respectiv valoarea de referință sectorială recunoscută prin ordinele emise de ordonatorul principal Ministerul Justiției), sumă actualizată cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, prejudiciu reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 2.03.2022 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prin obligarea pârâtului la plata sumelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; - obligarea pârâtului Tribunalul Constanța la recalcularea indemnizației de încadrare, respectiv la plata conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, începând cu data de 21.02.2020 până la data de 1.03.2022, inclusiv, și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, luând în considerare salariile majorate în acord cu nivelul maxim de salarizare, prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a majorărilor de 2%, 5% și 11% conform Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, sume actualizate cu rata inflației și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective; - obligarea pârâtului Tribunalul Ilfov la recalcularea indemnizației de încadrare, respectiv la plata conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, începând cu data de 2.03.2022 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, luând în considerare salariile majorate în acord cu nivelul maxim de salarizare, prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a majorărilor de 2%, 5% și 11% conform Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, sume actualizate cu rata inflației și la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data plății efective. 11. Prin Sentința civilă nr. 2.133 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Ilfov, au fost respinse excepțiile lipsei de interes și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâți. A fost admisă excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Justiției nr. 401/C/10.02.2022 - anexa 28, invocată din oficiu, și a fost admisă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1.003 din 2.05.2023, emis de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată atât din oficiu, cât și de către reclamantă. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.C., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ilfov, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Constanța, fiind obligat pârâtul Tribunalul Constanța la recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantei și a celorlalte drepturi aferente, începând cu data de 21.02.2020 până la data de 1.03.2022, inclusiv, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 484,18 lei, majorată cu 2%, 5% și 11%, conform Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, fără a se aplica prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și la plata, pentru același interval de timp, a diferențelor dintre drepturile salariale astfel majorate și cele efectiv plătite, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective. 12. A fost obligat pârâtul Tribunalul Ilfov la recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantei, începând cu data de 2.03.2022 și în continuare, prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de 19,000, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 484,18 lei, majorată cu 2%, 5% și 11%, conform Ordonanței Guvernului nr. 10/2007, respectiv majorată cu 25% conform art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, fără a se aplica prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și la plata, pentru același interval de timp, a diferențelor dintre drepturile salariale astfel majorate și cele efectiv plătite, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective. 13. A fost obligat pârâtul Tribunalul Constanța la recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei, începând cu data de 1.01.2018 până la data de 1.03.2022, inclusiv, prin valorificarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 25%, a sporului pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%, și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 15%, și la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin valorificarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 25%, a sporului pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%, și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 15%, începând cu data de 1.01.2018 până la data de 1.03.2022, inclusiv, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Ilfov la recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei, începând cu data de 2.03.2022 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, prin valorificarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 25%, a sporului pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%, și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 15%, și la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin valorificarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 25%, a sporului pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de 5%, și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 15%, începând cu data de 2.03.2022 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Tribunalul Ilfov, Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Constanța, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 579/93/2023. Dosarul nr. 35.237/3/2022

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 16.12.2022, cu nr. 35.237/3/2022, reclamanții C.A., T.C. și C.D., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței să dispună: - recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), începând cu data de: 1.01.2018 (C.D.), 24.12.2019 (C.A. și T.C.) și 9.04.2015 (C.D.) și în continuare; - repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu datele menționate mai sus, raportat la fiecare reclamant în parte, și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 3.345 din 29 mai 2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Tribunalul Vrancea, pentru perioada anterioară datei de 16.12.2019 și, în consecință, au fost respinse pretențiile reclamantelor C.D. și C.D. anterioare acestei date, ca fiind prescrise.

A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Vrancea și s-a dispus obligarea pârâtului să recalculeze indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi salariale cuvenite reclamantelor C.D. și C.D. conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data de 16.12.2019, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006); obligarea pârâtului Tribunalul Vrancea să recalculeze indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi salariale cuvenite reclamanților C.A. și T.C. conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data de 24.12.2019, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006) și obligarea pârâtului Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților diferența dintre drepturile bănești stabilite potrivit celor dispuse în paragraful anterior și drepturile bănești efectiv plătite, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă diferenței respective, calculată potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (2)-(4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, de la data exigibilității obligației de plată a drepturilor salariale restante și până la data plății lor efective.

De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Tribunalul Vrancea, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 35.237/3/2022. Dosarul nr. 22/3/2023

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu numărul 22/3/2023, reclamanta D.R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor de încadrare brute și al celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T, cu luarea în considerare a coeficienților de multiplicare 19,000, stabiliți în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, lit. A, pct. 6-13, în raport cu funcția deținută sau cu care este asimilată potrivit legii, începând cu data de 1.12.2022 și în continuare pentru viitor; obligarea pârâților la calcularea, plata, alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, a diferenței dintre venitul recalculat și cel încasat, sume actualizate cu indicele de inflație și la care să se calculeze dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare până la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 6.477 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 22/3/2023, a fost respinsă excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a fost admisă cererea formulată de reclamanta D.R., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea și Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la reîncadrarea reclamantei prin stabilirea în favoarea acesteia a unei indemnizații de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la un coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 1.12.2022 și în continuare. A fost obligat pârâtul Tribunalul Vâlcea să recalculeze, în favoarea reclamantei, indemnizația de încadrare și celelalte drepturi aferente, raportat la un coeficient de multiplicare de 19,000, începând cu data de 1.12.2022 și în continuare, să plătească reclamantei diferențele bănești dintre drepturile salariale recalculate, conform prezentei hotărâri, și cele achitate începând cu data de 1.12.2022 până la data recalculării efective, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, și să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă diferențelor bănești acordate prin prezenta hotărâre de la data scadenței fiecărei sume componente până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Tribunalul Vâlcea și Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 22/3/2023. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat puncte de vedere asupra sesizării privind dezlegarea unei chestiuni de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizările conexate cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că se poate reține similitudinea situației reglementate de Legea nr. 303/2004 și ulterior de Legea nr. 303/2022, în care se află judecătorii și procurorii care fac parte din categoria magistraților care îndeplinesc condițiile legale de vechime, grad și funcție pentru a fi selectați și numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, cu cea a judecătorilor și procurorilor ce au fost numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție - S.I.I.J. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

În raport cu întrebarea cu care a fost sesizată instanța supremă în prezentul dosar nu a fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanță cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării: Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024; Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024.

În jurisprudența Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanță cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării: Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024; Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Admisibilitatea sesizărilor va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519-520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - sesizarea să privească o chestiune de drept; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând întrunirea acestor cerințe de admisibilitate, în raport cu elementele sesizărilor conexate transmise, se constată că acestea se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului menit să preîntâmpine practica neunitară.

Prima condiție de admisibilitate este îndeplinită.

Astfel, cauzele se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în calea de atac a apelului (ultimă instanță), conform art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Obiectul cauzelor se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită, în fiecare dintre cele trei dosare, cu cereri prin care se solicită stabilirea și plata unor drepturi salariale pentru o categorie de personal plătit din fonduri publice (judecători).

Cât privește cea de-a doua condiție de admisibilitate dintre cele anterior enunțate, ca sesizarea să privească o "chestiune de drept", aceasta nu este îndeplinită.

Prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun ca o condiție de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile existența unei "chestiuni de drept" veritabile, aptă a declanșa acest mecanism de unificare a practicii judiciare, iar noțiunea de "chestiune de drept" are înțelesul dat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiți de legiuitor sunt aceiași, iar art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede că "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință s-a statuat că, în sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie "să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020, etc.).

În absența definirii în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ori al art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de "chestiune de drept dificilă", această cerință este supusă unei evaluări în concret din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanțelor de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile, ținând seama și de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizarea, precum și de necesitatea asigurării unei practici unitare, coerente și previzibile.

Rămân astfel valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în care s-a statuat că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție; f) când există dezlegări anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de chestiunea de drept enunțată de instanța de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluționarea cauzelor, prin aplicarea în fiecare caz particular, în funcție de specificul speței.

Așadar, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi separată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanțelor naționale suficiente repere interpretative - inclusiv prin considerentele cu caracter de principiu - pentru soluționarea cauzelor cu care au fost învestite.

Prin raportare la aceste exigențe, Înalta Curte constată că sesizările formulate nu întrunesc condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca acestea să privească o "chestiune de drept" care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

Astfel, sintetizând chestiunile asupra cărora instanța de trimitere a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să dea o dezlegare prealabilă, se constată că aspectele în discuție, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, sunt legate de: - stabilirea naturii juridice a coeficientului de multiplicare 19,000 prevăzut în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, lit. A pct. 13; - stabilirea aspectului dacă principiile egalității și nediscriminării salariale (prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017) pot fi invocate de către alți magistrați (judecători sau procurori) care nu activează în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., dar care ocupă o "funcție similară" cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu art. 8 alin. (1) din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la același act normativ.

Or, din modalitatea de formulare a întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rezultă că aceasta nu constituie o veritabilă problemă de drept susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în cadrul prezentului mecanism de unificare a practicii, întrucât nu vizează interpretarea in abstracto a vreunei dispoziții legale, ci implică doar aplicarea dispozițiilor legale incidente într-un caz concret, în raport cu interpretările deja oferite de Înalta Curte prin deciziile anterioare pronunțate în mecanismul recursului în interesul legii (RIL) și al dezlegării unei chestiuni de drept.

Astfel, nu rezultă că există o veritabilă dificultate în demersul de stabilire a incidenței directe a dispozițiilor care reglementează coeficienții de multiplicare utilizați pentru salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T., ci instanța de sesizare este interesată să afle în ce măsură coeficientul de multiplicare D.N.A./D.I.I.C.O.T. se aplică și în privința reclamanților ca urmare a aplicării principiului nediscriminării și a principiului egalizării la nivelul maxim prevăzut pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, făcând trimitere însă considerentele încheierilor de sesizare la raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia în dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, vizând interpretarea dispozițiilor art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și clamând o pretinsă contradicție între considerentele acestei decizii și cele cuprinse în decizia în interesul legii nr. 4 din 11 martie 2024.

Pornind de la aceste întrebări și procedând în continuare la un examen atent al deciziilor interpretative obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (astfel cum rezultă din jurisprudența evidențiată la pct. VIII din prezenta decizie), instanța supremă reține că au fost lămurite pe deplin, prin aceste decizii, toate chestiunile de drept sesizate.

Astfel, prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea privind interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilind că: "Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri."

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a oferit o dezlegare inclusiv cu privire la aspectele ce fac obiectul prezentei sesizări, relevante fiind paragrafele 75-83, 101 și 102 din această decizie, prin care s-au reținut următoarele: " 75. Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat, la rândul ei, în jurisprudența sa obligatorie (Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, paragraful 145) că dezlegările instanței de contencios constituțional din cuprinsul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 sunt integrate în prezent de normele de la art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv în conținutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și în cel al principiului egalizării cu salariul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală). 76. Reamintind că limitele învestirii cu prezentul recurs în interesul legii se referă exclusiv la componenta variabilă reprezentată de coeficienții de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar nu și la componenta fixă constând în valoarea de referință sectorială, se cuvine a sublinia că jurisprudența instanței supreme a lămurit distincția esențială dintre elementele componente prin intermediul cărora se determină indemnizațiile de încadrare ale magistraților, reglementate de legislația anterioară de salarizare. 77. Astfel, valoarea de referință sectorială este o componentă cu aplicabilitate generală, ce constituie un reper unic avut în vedere pentru calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale «Justiție», în timp ce coeficienții de multiplicare constituie elementul component în funcție de care se realizează diferențierea veniturilor judecătorilor și procurorilor, în considerarea nivelului instanței sau al parchetului la care își desfășoară activitatea ori în considerarea funcției pe care o ocupă. 78. Prin urmare, dacă nivelul valorii de referință sectorială este același, indiferent de nivelul instanței sau parchetului la care funcționează și indiferent de funcția ocupată, coeficienții de multiplicare sunt diferiți și reprezintă reperul care asigură dezideratul diferențierii veniturilor, în considerarea nivelului instanței sau al parchetului și a funcției ocupate, având o aplicabilitate restrânsă numai la anumiți destinatari ai legii. 79. Această distincție între elementul cu aplicabilitate generală reprezentat de valoarea de referință sectorială și elementul cu aplicabilitate restrânsă reprezentat de coeficienții de multiplicare a fost reținută, cu putere obligatorie, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind relevante sub acest aspect Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018 (paragraful 79), Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021 (paragrafele 73, 74, 80 și 81) și Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 (paragrafele 81 și 82). 80. În acest sens, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța supremă a stabilit că «principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale». 81. În considerentele acestei decizii, cuprinse la paragraful 81, s-a făcut referire la faptul că «singurul element component al indemnizației de încadrare/salariului de bază, de aplicabilitate generală, este valoarea de referință sectorială», iar «diferențierea veniturilor magistraților - în considerarea fie a nivelului instanței ori al parchetului la care își desfășoară activitatea, fie a funcției pe care o ocupă - se face, în mod exclusiv, prin aplicarea unor coeficienți de multiplicare distincți, nivelul valorii de referință sectorială rămânând însă constant». Spre deosebire de valoarea de referință sectorială, ca reper unic de referință în sectorul în care este incident, «celălalt element component al indemnizației de încadrare/salariului de bază - coeficientul de multiplicare - constituie reperul în funcție de care se realizează dezideratul diferențierii veniturilor magistraților și ale altor categorii de personal din sistemul justiției, în considerarea fie a nivelului instanței/parchetului la care își desfășoară activitatea, fie a funcției pe care o ocupă; ca atare, el nu are aplicabilitate generală, ci dimpotrivă, una restrânsă la sfera anumitor beneficiari ai legii». De asemenea, în paragraful 82, s-a reținut că «atunci când instanțele judecătorești sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiți destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaște dreptul la respectivele majorări». 82. Așadar, distincția dintre elementele componente ale indemnizațiilor de încadrare ale magistraților este relevantă, deoarece elementul cu aplicabilitate generală în cadrul aceleiași familii ocupaționale nu poate fi supus unei limitări, fiind un reper unic, constant și invariabil, în sensul că are aceeași valoare indiferent de gradul instanței sau al parchetului ori de funcția ocupată. Cu alte cuvinte, elementul cu aplicabilitate generală avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare nu poate fi supus unui plafon în anumite situații concrete, particulare, deoarece s-ar înfrânge tocmai principiul egalității și principiul nediscriminării, ajungându-se, în contra legii, la aplicarea unei valori de referință sectoriale distincte în cadrul aceleiași familii ocupaționale. 83. În schimb, coeficienții de multiplicare constituie elementul component variabil, având o aplicabilitate restrânsă la sfera anumitor beneficiari, prin intermediul cărora se realizează o diferențiere a veniturilor în raport cu nivelul instanței sau al parchetului și cu funcția ocupată. Prin respectarea acestor coeficienți prevăzuți de legiuitor se asigură premisa respectării principiului ierarhizării, pe verticală și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate. De aceea, în măsura în care se pune problema plafonării indemnizațiilor de încadrare ale magistraților, singurul element component care ar putea fi vizat de această limitare nu poate fi decât cel variabil."

Totodată, prin aceeași decizie, instanța supremă a reținut următoarele: " 101. Cât privește aspectul adiacent supus analizei instanței supreme, referitor la funcția, gradul profesional, vechimea în funcție și gradația la care se va face raportarea și, eventual, plafonarea la care se referă art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, considerentele mai sus expuse sunt suficient de edificatoare pentru a sugera concluzia că această raportare și plafonare se vor realiza în acord cu limitele stabilite prin anexa nr. V cap. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte. 102. Principiul legalității, principiul nediscriminării și al egalității, principiul importanței sociale a muncii și cel al ierarhizării pe verticală și orizontală, așa cum sunt ele definite de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu considerentele expuse în Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, converg în mod categoric înspre o atare concluzie, neexistând niciun argument juridic care să încline spre o altă soluție, respectiv înspre o raportare și o eventuală plafonare, în funcție de limitele salariale ale unor judecători sau procurori având altă funcție, alt grad profesional, o altă vechime în funcție și gradație decât magistratul a cărui indemnizație se impune a fi stabilită conform Legii-cadru nr. 153/2017."

Deopotrivă, prin Decizia în interesul legii nr. 3 din 11 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că: "Drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri și, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizațiilor de încadrare ale magistraților și nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați."

A punctat instanța supremă următoarele aspecte relevante pentru prezentele sesizări: "76. În concluzie, natura juridică a diferențelor de drepturi bănești rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acordate prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în litigii de dreptul muncii, este aceea de despăgubiri, iar nu aceea de drepturi salariale. Pe cale de consecință, aceste despăgubiri echivalente cu diferențele dintre drepturile încasate și drepturile calculate în funcție de coeficienții de multiplicare corespunzători procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, acordate prin hotărâri judecătorești definitive, nu au schimbat indemnizația de încadrare a celor care au beneficiat de acești coeficienți. 77. În raport cu această clarificare, trebuie sublinia