ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 236/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 151/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 17.337/3/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 5 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 17.337/3/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile articolului unic al Hotărârii Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare sunt aplicabile și a personalului feroviar angajat la Societatea Comercială de Transport cu Metroul București "Metrorex" - S.A. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare (Hotărârea Guvernului nr. 751/2018) " Articol unic. - Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 7.06.2023, cu nr. 17.337/3/2023, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială de Transport cu Metroul București "Metrorex" - S.A. (Metrorex - S.A.), obligarea acesteia la plata sporului de 15% din salariul de bază lunar, față de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, începând cu 19.04.2021, precum și ulterior, pe toată perioada de valabilitate a certificatelor de încadrare în grad de handicap, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 5.638 din 16.10.2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Metrorex - S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.N., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept menționate la paragraful 1 din prezenta decizie. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanței de trimitere, în cazul salariaților Metrorex - S.A. nu sunt incidente dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, întrucât este menționat în mod expres în statutul societății pe acțiuni Metrorex - S.A., în art. 24 alin. (3), faptul că drepturile salariale se stabilesc prin contractul colectiv de muncă. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

În raport cu obiectul întrebării adresate instanței nu a fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță directă cu privire la soluționarea prezentei sesizări.

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii relevante. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a evalua dacă sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a se pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care le-au generat, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, sunt: - existența unei cauze aflate în curs de judecată în prima instanță sau în calea de atac; - cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și ale art. 519 din Codul de procedură civilă, observându-se că norma de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență trimite la dispozițiile procedurale de drept comun în materie.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

Conform alin. (2) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).

În continuare, alin. (3) al art. 1 din același act normativ prevede că ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

De asemenea, în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a prevăzut că dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Sesizarea pentru pronunțarea hotărârii prealabile este formulată de un complet al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect obligarea pârâtei Metrorex - S.A. la plata sporului de 15% din salariul de bază lunar, față de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, începând cu data de 19.04.2021, precum și ulterior, pe toată perioada de valabilitate a certificatelor de încadrare în grad de handicap ale reclamantului.

Așa cum se menționează în cuprinsul încheierii de sesizare, reclamantul din cauză este angajat al Metrorex - S.A., înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 482/1999 privind înființarea Societății Comerciale de Transport cu Metroul București Metrorex - S.A. (Hotărârea Guvernului nr. 482/1999) ca societate comercială pe acțiuni, inițial cu capital integral de stat, ce desfășoară în principal activități de interes public și strategic și se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Transporturilor.

Potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 31/1990), ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011), Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările și completările ulterioare, și ale Statutului Societății Comerciale de Transport cu Metroul București "Metrorex" - S.A., prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 482/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 24 iunie 1999 (Statutul Metrorex - S.A.), aceasta din urmă este o persoană juridică constituită sub forma societății pe acțiuni, ca întreprindere publică în sensul art. 2 pct. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011, societate la care statul român este acționar majoritar, interesele sale în adunarea generală a acționarilor fiind reprezentate prin Ministerul Transporturilor.

Art. 2 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 prevede că: " (1) Întreprinderile publice îndeplinesc activități economice și/sau obligații de serviciu public".

Potrivit art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 482/1999, "Drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc în contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuție și de către adunarea generală a acționarilor pentru personalul de conducere". Totodată, conform art. 24 alin. (4) din Statutul Metrorex - S.A.: "Drepturile și obligațiile salariaților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă", fără nicio referire la vreun alt act normativ.

Desigur, cadrul legislativ incident cuprinde și Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare, însă indicarea, în art. 11 alin. (1) lit. a) din această lege, a faptului că salariul lunar este compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii, prime și alte adaosuri al căror cuantum se stabilește conform legii, contractului individual de muncă și/sau contractului colectiv de muncă nu este un argument pentru a se conchide că personalul feroviar este plătit din fonduri publice, de vreme ce art. 17, conferind salariului lunar caracter confidențial, menționează că el reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă și este stabilit cu respectarea legii și a contractului colectiv de muncă, iar art. 18 oferă doar reperele minime (salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și coeficienți minimi de ierarhizare) în raport cu care se calculează salariul de bază în unitățile feroviare.

Rezultă, potrivit situației juridice relevate de actele normative menționate anterior, că drepturile de salarizare ale personalului de execuție din cadrul Metrorex - S.A. sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, cu respectarea cerințelor minimale ale legii, iar nu prin lege; tocmai de aceea, încheierea de sesizare nu cuprinde niciun text legal a cărui interpretare ar putea să genereze o jurisprudență neunitară.

Astfel, deși pretențiile deduse judecății instanței de trimitere se circumscriu unor drepturi salariale, personalul Metrorex - S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017). Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare a art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție" și Curtea Constituțională (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului.

În dosarul aflat pe rolul instanței de sesizare, reclamantul a ocupat în perioada 27.11.2007-18.04.2021 postul de ajutor mecanic, iar din 19.04.2021 - până la data formulării acțiunii ocupă postul de șef de tură în cadrul Metrorex - S.A., aceste funcții neîncadrându-se în niciuna dintre familiile ocupaționale enumerate mai sus.

Din considerentele anterior expuse rezultă că pretențiile deduse judecății în cauza aflată în curs de soluționare în apel nu se circumscriu stabilirii și/sau plății drepturilor salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 3 din acest act normativ.

Ca atare, neintrând în sfera de reglementare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, titularul sesizării (Curtea de Apel București) nu avea abilitatea legală a suspendării judecății și învestirii instanței supreme pe calea mecanismului hotărârii prealabile, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,