Decizia nr. 236 din 16 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 151/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 17.337/3/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 5 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 17.337/3/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile articolului unic al Hotărârii Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare sunt aplicabile şi a personalului feroviar angajat la Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti „Metrorex” – S.A. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare (Hotărârea Guvernului nr. 751/2018) ” Articol unic. – Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 7.06.2023, cu nr. 17.337/3/2023, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti „Metrorex” – S.A. (Metrorex – S.A.), obligarea acesteia la plata sporului de 15% din salariul de bază lunar, faţă de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, începând cu 19.04.2021, precum şi ulterior, pe toată perioada de valabilitate a certificatelor de încadrare în grad de handicap, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.638 din 16.10.2023, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Metrorex – S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.N., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept menţionate la paragraful 1 din prezenta decizie. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanţei de trimitere, în cazul salariaţilor Metrorex – S.A. nu sunt incidente dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, întrucât este menţionat în mod expres în statutul societăţii pe acţiuni Metrorex – S.A., în art. 24 alin. (3), faptul că drepturile salariale se stabilesc prin contractul colectiv de muncă. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

În raport cu obiectul întrebării adresate instanţei nu a fost necesară consultarea jurisprudenţei instanţelor naţionale. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la soluţionarea prezentei sesizări.

În mecanismele de unificare a practicii judiciare nu au fost identificate decizii relevante. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pentru a evalua dacă sesizarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul dispoziţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută, aceea de a se pronunţa o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare la nivel naţional, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanţelor care le-au generat, cât şi a condiţiilor legale care permit declanşarea mecanismului de interpretare.

Condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, sunt: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în prima instanţă sau în calea de atac; – cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Analiza condiţiilor de admisibilitate se face în temeiul dispoziţiilor speciale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 519 din Codul de procedură civilă, observându-se că norma de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă trimite la dispoziţiile procedurale de drept comun în materie.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.

Conform alin. (2) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).

În continuare, alin. (3) al art. 1 din acelaşi act normativ prevede că ordonanţa de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

De asemenea, în art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a prevăzut că dispoziţiile art. 1 şi 2 se aplică şi proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Sesizarea pentru pronunţarea hotărârii prealabile este formulată de un complet al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă învestită cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect obligarea pârâtei Metrorex – S.A. la plata sporului de 15% din salariul de bază lunar, faţă de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, începând cu data de 19.04.2021, precum şi ulterior, pe toată perioada de valabilitate a certificatelor de încadrare în grad de handicap ale reclamantului.

Aşa cum se menţionează în cuprinsul încheierii de sesizare, reclamantul din cauză este angajat al Metrorex – S.A., înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 482/1999 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale de Transport cu Metroul Bucureşti Metrorex – S.A. (Hotărârea Guvernului nr. 482/1999) ca societate comercială pe acţiuni, iniţial cu capital integral de stat, ce desfăşoară în principal activităţi de interes public şi strategic şi se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor.

Potrivit prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 31/1990), ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011), Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Statutului Societăţii Comerciale de Transport cu Metroul Bucureşti „Metrorex” – S.A., prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 482/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 24 iunie 1999 (Statutul Metrorex – S.A.), aceasta din urmă este o persoană juridică constituită sub forma societăţii pe acţiuni, ca întreprindere publică în sensul art. 2 pct. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, societate la care statul român este acţionar majoritar, interesele sale în adunarea generală a acţionarilor fiind reprezentate prin Ministerul Transporturilor.

Art. 2 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 prevede că: ” (1) Întreprinderile publice îndeplinesc activităţi economice şi/sau obligaţii de serviciu public”.

Potrivit art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 482/1999, „Drepturile de salarizare şi celelalte drepturi de personal se stabilesc în contractul colectiv de muncă pentru personalul de execuţie şi de către adunarea generală a acţionarilor pentru personalul de conducere”. Totodată, conform art. 24 alin. (4) din Statutul Metrorex – S.A.: „Drepturile şi obligaţiile salariaţilor se stabilesc prin contractul colectiv de muncă”, fără nicio referire la vreun alt act normativ.

Desigur, cadrul legislativ incident cuprinde şi Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare, însă indicarea, în art. 11 alin. (1) lit. a) din această lege, a faptului că salariul lunar este compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii, prime şi alte adaosuri al căror cuantum se stabileşte conform legii, contractului individual de muncă şi/sau contractului colectiv de muncă nu este un argument pentru a se conchide că personalul feroviar este plătit din fonduri publice, de vreme ce art. 17, conferind salariului lunar caracter confidenţial, menţionează că el reprezintă un element esenţial al contractului individual de muncă şi este stabilit cu respectarea legii şi a contractului colectiv de muncă, iar art. 18 oferă doar reperele minime (salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi coeficienţi minimi de ierarhizare) în raport cu care se calculează salariul de bază în unităţile feroviare.

Rezultă, potrivit situaţiei juridice relevate de actele normative menţionate anterior, că drepturile de salarizare ale personalului de execuţie din cadrul Metrorex – S.A. sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, cu respectarea cerinţelor minimale ale legii, iar nu prin lege; tocmai de aceea, încheierea de sesizare nu cuprinde niciun text legal a cărui interpretare ar putea să genereze o jurisprudenţă neunitară.

Astfel, deşi pretenţiile deduse judecăţii instanţei de trimitere se circumscriu unor drepturi salariale, personalul Metrorex – S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017). Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare a art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Mai precis, anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „Justiţie” şi Curtea Constituţională (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi funcţiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului.

În dosarul aflat pe rolul instanţei de sesizare, reclamantul a ocupat în perioada 27.11.2007-18.04.2021 postul de ajutor mecanic, iar din 19.04.2021 – până la data formulării acţiunii ocupă postul de şef de tură în cadrul Metrorex – S.A., aceste funcţii neîncadrându-se în niciuna dintre familiile ocupaţionale enumerate mai sus.

Din considerentele anterior expuse rezultă că pretenţiile deduse judecăţii în cauza aflată în curs de soluţionare în apel nu se circumscriu stabilirii şi/sau plăţii drepturilor salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 3 din acest act normativ.

Ca atare, neintrând în sfera de reglementare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, titularul sesizării (Curtea de Apel Bucureşti) nu avea abilitatea legală a suspendării judecăţii şi învestirii instanţei supreme pe calea mecanismului hotărârii prealabile, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,