Decizia nr. 411 din 17 noiembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.624/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăguşin, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.950/117/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 28 aprilie 2025, în Dosarul nr. 2.950/117/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Majorarea salariului de bază reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistenţă socială şi alte sectoare de activitate bugetară se acordă şi în cazul personalului din unităţile şi centrele de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care ocupă funcţii prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare? II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistenţă socială şi alte sectoare de activitate bugetară (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024) : Art. I. – (…) (6) Începând cu drepturile salariale aferente lunii martie a anului 2024, prin derogare de la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază pentru personalul din unităţile şi centrele de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 20% faţă de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023 şi se acordă în 2 tranşe egale, începând cu luna martie a anului 2024, respectiv iunie a anului 2024.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) : Art. 11. – (1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor. (2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV. (3) Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25. (4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli. (5) Angajarea, promovarea, avansarea în gradaţie a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum şi a celorlalte reglementări specifice funcţionarilor publici şi personalului contractual. Anexa nr. VIII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” Capitolul I A. Salarizarea funcţionarilor publici (…) III. Nomenclatorul şi ierarhia funcţiilor publice din administraţia publică locală***) ***) Funcţii publice locale, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraşelor şi comunelor şi al instituţiilor înfiinţate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale. a) Funcţii publice de conducere Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor 1 Secretar al unităţii administrativ-teritoriale 2 Director general 1 ) S 3 Arhitect-şef 2 ) S 4 Director general adjunct S 5 Director, şef compartiment, director executiv S 6 Director adjunct, contabil-şef, inginer-şef, şef sector, director executiv adjunct S 7 Şef serviciu, arhitect-şef la nivel de oraş S 8 Şef birou, şef oficiu S 1 ) Funcţia publică locală se utilizează, în condiţiile legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică locală cu un număr de minimum 150 de posturi. 2 ) Funcţia publică locală se utilizează la nivelul municipiilor şi judeţelor. NOTĂ: Salariile de bază prevăzute la gradul I şi gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim. b) Funcţii publice generale de execuţie Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor 1 Auditor, grad profesional superior S grad profesional principal S grad profesional asistent S 2 Consilier, consilier juridic, expert, inspector; grad profesional superior S grad profesional principal S grad profesional asistent S grad profesional debutant S 3 Referent de specialitate; grad profesional superior SSD grad profesional principal SSD grad profesional asistent SSD grad profesional debutant SSD 4 Referent; grad profesional superior M grad profesional principal M grad profesional asistent M grad profesional debutant M NOTĂ: Salariul de bază individual al administratorului public se stabileşte de către primar, preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al municipiului Bucureşti, în condiţiile legii, în funcţie de tipul unităţii administrativ-teritoriale şi de atribuţiile stabilite în fişa postului, între limite, astfel: limita minimă este nivelul salariului de bază al secretarului unităţii administrativ-teritoriale, iar limita maximă este indemnizaţia viceprimarului, a vicepreşedintelui consiliului judeţean sau a viceprimarului municipiului Bucureşti, după caz, care cuprinde şi majorarea prevăzută la art. 16 alin. (2). Capitolul II A. Salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală – consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora (…) IV. Nomenclatorul şi ierarhia funcţiilor din administraţia publică locală Salarii de bază pentru funcţii de specialitate a) Funcţii de conducere Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor 1 Director general S 2 Director general adjunct S 3 Director, inspector-şef, şef sector, şef compartiment S 4 Director adjunct, inspector-şef adjunct, contabil-şef, inginer-şef S 5 Şef serviciu, şef secţie S 6 Şef birou, şef atelier, şef laborator, şef oficiu S NOTĂ: Salariile de bază prevăzute la gradul I şi gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim. b) Funcţii de execuţie pe grade şi trepte profesionale Nr. crt. Funcţia Nivelul studiilor 1 Auditor gradul IA S gradul I S gradul II S 2 Consilier, expert, inspector de specialitate, revizor contabil, arhitect, referent de specialitate, inspector casier gradul IA S gradul I S gradul II S debutant S 3 Consilier juridic gradul IA S gradul I S gradul II S debutant S 4 Tehnician-economist, secretar superior, interpret relaţii, interpret profesional, conductor arhitect, inspector, referent, subinginer, arhivist gradul IA SSD gradul I SSD gradul II SSD debutant SSD 5 Referent, inspector, arhivar, referent casier IA M I M II M debutant M 6 Agent agricol I M II M; G debutant M; G 7 Stenodactilograf, secretar-dactilograf, dactilograf IA M I M; G debutant M; G 8 Secretar M; G Secretar debutant M; G 9 Administrator I M II M 10 Şef depozit I M II M 11 Casier, magaziner M; G Casier, magaziner debutant M; G 12 Şef formaţie pază/pompieri M; G 13 Portar, paznic, pompier, guard, bufetier, manipulant bunuri, curier M; G 14 Bucătar, lenjereasă M; G 15 Îngrijitor M/G debutant M/G 16 Maistru I M; G II M; G 17 Şofer I M; G II M; G 18 Muncitor calificat I M; G II M; G III M; G IV M; G 19 Muncitor necalificat I M; G II – fără sporuri M; G NOTĂ: Salariile de bază stabilite pentru funcţiile prevăzute la gradul IA sau treapta IA, potrivit nivelului studiilor, de la administraţia publică locală, se utilizează şi pentru salarizarea funcţiilor de la cabinetul primarului comunei, oraşului şi municipiului, precum şi cabinetul preşedintelui consiliului judeţean, cabinetul primarului de sector al municipiului Bucureşti şi cabinetul primarului general al municipiului Bucureşti. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 31 mai 2024, reclamantul Sindicatul Unirea Cluj, în numele şi pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei să calculeze şi să aplice majorarea de 20% a salariului de bază faţă de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023, prevăzută la art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, începând cu 1 martie 2024 şi pentru viitor, pentru fiecare membru de sindicat, precum şi obligarea la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite prin acordarea majorării de 20% a salariului de bază şi drepturile salariale efectiv acordate, cu actualizarea sumelor cu coeficienţii ratei inflaţiei la data efectuării plăţii şi a dobânzii legale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat au calitatea de angajaţi – personal contractual – din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 – anexa nr. VIII, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, astfel că se impune acordarea majorării de 20% a salariului de bază, fiind pe deplin aplicabil art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj (D.G.A.S.P.C. Cluj) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Aceasta a menţionat că D.G.A.S.P.C. Cluj este o instituţie publică de interes judeţean aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, înfiinţată în conformitate cu Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 208/2004, având rolul de a asigura, la nivel judeţean, aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror alte persoane aflate în dificultate.

Totodată, a arătat că reclamanţilor nu le sunt aplicabile în materie de salarizare prevederile art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, întrucât nu se încadrează în categoria de personal expres şi limitativ prevăzută de textul legal, respectiv nu se încadrează în prevederile legale derogatorii circumscrise dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, salarizarea reclamanţilor fiind stabilită în condiţiile art. 11 din legea-cadru menţionată, adică prin hotărâre a consiliului judeţean, şi nu prin lege. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a menţionat că reclamanţii fac parte din categoria personalului contractual care ocupă una dintre funcţiile prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. IV, salarizat conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv din categoria funcţionarilor publici şi a personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene şi al instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea acestora, pentru care salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului judeţean, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

Chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei vizează modalitatea de stabilire a salariului de bază începând cu drepturile salariale aferente lunilor martie şi iunie ale anului 2024 pentru personalul care ocupă una dintre funcţiile prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III (funcţii publice) şi cap. II lit. A pct. IV (personal contractual), salarizat conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 în vigoare, respectiv din categoria funcţionarilor publici şi a personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene şi al instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea acestora, pentru care salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului judeţean, astfel că se impune a fi stabilit dacă nivelul salariului de bază pentru această categorie de personal se calculează potrivit art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024.

S-a punctat şi că, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi litigiilor de muncă, instanţa de trimitere nu a identificat nicio hotărâre privind chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Punctele de vedere ale părţilor sunt cele conforme cu susţinerile şi apărările formulate în cauză. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia completului de judecată al instanţei de trimitere, pretenţiile formulate nu par a fi fondate, având în vedere că reclamanţii fac parte din categoria personalului contractual, iar salarizarea acestora este stabilită în baza art. 11 şi art. 38 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017. S-a apreciat că aceştia fac parte din categoria personalului contractual care ocupă funcţii prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. IV şi nu le sunt aplicabile prevederile art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, pentru că nu se încadrează în categoria de personal expres şi limitativ prevăzută de textul legal. Prevederile ordonanţei de urgenţă fac referire la o anumită anexă, iar reclamanţii sunt salarizaţi în raport cu o altă anexă (anexa nr. VIII). Categoriile de personal cărora li s-ar aplica prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 sunt expres şi limitativ prevăzute. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Curţile de apel nu au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, însă Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Iaşi au transmis puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra acestei chestiuni de drept.

Potrivit punctelor de vedere transmise, s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o primă opinie, susţinută de Curtea de Apel Bucureşti, tribunalele Bucureşti şi Ilfov şi de Curtea de Apel Iaşi, s-a apreciat că măsura de majorare salarială reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 se aplică şi personalului care ocupă funcţiile prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a argumentat, în esenţă, că, faţă de motivele care au determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, măsura de majorare salarială nu a vizat doar personalul ce ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sau cel încadrat conform anexei nr. VIII, în temeiul art. 12 din Legea-cadru nr. 153/2017, ci şi pe cel căruia i se aplică art. 11 din legea-cadru.

În condiţiile în care art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 se referă expres la salariile de bază pentru personalul din unităţile şi centrele de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar acest personal este supus – în majoritatea lui – prevederilor art. 11 din acest act normativ, excluderea personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, ale cărui salarii de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, de la acordarea acestei majorări reprezintă o golire de substanţă a actului normativ.

Într-o a doua opinie, susţinută de tribunalele Călăraşi, Ialomiţa, Iaşi şi Vaslui, s-a considerat că majorarea salariului de bază, reglementată de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, nu se acordă şi în cazul personalului din unităţile şi centrele de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică care ocupă funcţii prevăzute de anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV pentru care salarizarea este stabilită conform art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017.

S-a argumentat că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile anterior menţionate pentru că nu se încadrează în categoria de personal expres şi limitativ prevăzută de textul de lege.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Decizia nr. 1 din 19 februarie 2024 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 28 martie 2024, prin care a fost admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale nu trebuie să se facă în acelaşi cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.

Decizia nr. 11 din 17 iunie 2024 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, prin care a fost admis recursul în interesul legii şi s-a statuat că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. I alin. (1) – (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca efect plafonarea salariilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Aceste reglementări legale sunt aplicabile şi funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, chiar dacă prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu modifică sistemul de stabilire a salariilor de bază din familia ocupaţională „Administraţie” cuprins în art. 11 din aceeaşi lege-cadru. IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curţii Constituţionale cu privire la chestiunea de drept sesizată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme şi unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii sau plăţii drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice ori în materia stabilirii sau plăţii drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal.

În privinţa domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, art. 1 stabileşte că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Condiţiile de admisibilitate a sesizării sunt reglementate de prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, conform cărora „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Totodată, sunt relevante dispoziţiile cuprinse în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu normele generale cuprinse la art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În raport cu cele arătate – şi contrar statuării instanţei de trimitere ce a apreciat că „singura condiţie de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare” -, rezultă că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din ordonanţa de urgenţă; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept veritabile; d) de lămurirea problemei de drept respective să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procedând la verificarea cerinţelor legale anterior menţionate, se constată că sesizarea supusă analizei a fost formulată într-un litigiu de muncă prin care reclamantul sindicat a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj la majorarea şi, subsecvent, plata salariului de bază majorat, începând cu data de 1 martie 2024 şi pentru viitor, în temeiul art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, pentru fiecare membru de sindicat din tabelul anexat cererii de chemare în judecată, membrii reprezentând personal contractual din cadrul pârâtei, plătit din fonduri publice, încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie”, prevăzută în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. S-a solicitat, totodată, şi actualizarea sumelor cu coeficienţii ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi dobânda legală calculată conform Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

Observând obiectul litigiului dedus judecăţii, este cert că acesta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre o cerere de chemare în judecată care priveşte stabilirea şi plata unor drepturi salariale ale personalului contractual plătit din fonduri publice, reclamanţii făcând parte din familia ocupaţională „Administraţie”.

De asemenea, este realizată a doua cerinţă menţionată, întrucât sesizarea emană de la Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă învestită cu soluţionarea în primă instanţă a litigiului de muncă privind personalul contractual, conform art. 269 din Codul muncii.

În urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme a rezultat că este îndeplinită şi condiţia referitoare la inexistenţa unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi la nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema semnalată de instanţa de trimitere.

În schimb, nu este îndeplinită a treia condiţie de admisibilitate, respectiv cea referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile.

În legătură cu această cerinţă de admisibilitate este necesar a se sublinia că trebuie avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru determinarea înţelesului acestei noţiuni, fiind relevant că, sub acest aspect, prevederile speciale cuprinse în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă de la norma generală cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, ambele dispoziţii legale făcând referire la existenţa unei chestiuni de drept.

Aşa fiind, în mod consecvent, instanţa supremă a stabilit că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).

Tot astfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai statuat, cu valoare de principiu, că în cadrul acestei proceduri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor judecătoreşti de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).

De asemenea, se impune sublinierea în sensul că dezlegarea raportului juridic litigios şi modul de soluţionare a unei cauze deduse judecăţii, prin aplicarea legii la circumstanţele concrete ale fiecărui litigiu, sunt şi rămân în puterea suverană a judecătorului pricinii, reprezentând atribuţii ce reflectă îndeplinirea funcţiei jurisdicţionale a instanţei învestite cu soluţionarea cauzei şi garantează, totodată, accesul la o justiţie independentă.

Pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la deducerea spre interpretare a unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect trebuie identificată existenţa unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Aşadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite, acela de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.

Aplicând aceste repere jurisprudenţiale în cazul prezentei sesizări, se constată că întrebarea adresată de instanţa de trimitere se referă, în esenţă, la determinarea domeniului de aplicare al dispoziţiei cuprinse în cadrul art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024: „Începând cu drepturile salariale aferente lunii martie a anului 2024, prin derogare de la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază pentru personalul din unităţile şi centrele de asistenţă socială cu sau fără personalitate juridică, altul decât cel prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 20% faţă de nivelul salariului de bază aferent lunii decembrie a anului 2023 şi se acordă în 2 tranşe egale, începând cu luna martie a anului 2024, respectiv iunie a anului 2024”, prin raportare la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 şi la art. 11 din legea-cadru.

Or, chestiunea vizând delimitarea consorţiului subiecţilor destinatari ai normei juridice reprezentate de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 nu reprezintă o veritabilă problemă de drept din perspectiva dificultăţii, întrucât ea îşi găseşte facil rezolvarea prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale.

Ab initio, completul de judecată are la îndemână în acest sens, inter alia: – în raport cu rezultatul interpretării, interpretarea literală, declarativă a normei de drept respective; – în raport cu procedeele folosite: – metoda de interpretare sistematică a normei juridice [analizată, aşadar, în corelare cu alte prevederi normative, cum ar fi dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 – alineat care reglementează expres modul de stabilire şi plată, începând cu luna martie a anului 2024, a salariilor de bază ale personalului care ocupă funcţii în domeniul asistenţei sociale prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 – sau cele ale înseşi anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă care ilustrează funcţiile excluse de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024]; – metoda de interpretare teleologică [prin raportare la identificarea finalităţii concrete urmărite de legiuitor la adoptarea prevederilor art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, domeniul de aplicare al normei juridice fiind ilustrat atât în cadrul notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 realizate de către Guvern, în cadrul preambulului acesteia, cât şi în cadrul expunerii de motive la iniţiativa legislativă, regăsite pe site-ul Senatului României – la adresa https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L147&an_cls=2024# ListaDocumente – cu referire la proiectul de lege înregistrat cu nr. L. 147/2024 pe rolul acestei Camere legislative a Parlamentului României, respectiv cu nr. PLX 244/2024 pe rolul Camerei Deputaţilor, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024, relevantă în această direcţie fiind, de exemplu, pagina 5 a expunerii de motive menţionate]; – în fine, metoda interpretării raţionale, logice reprezintă un alt instrument juridic de lucru la îndemâna instanţei de trimitere, chestiunea de drept prezentă putând fi dezlegată inclusiv prin aplicarea regulilor de interpretare logică, exempli gratia, a adagiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus- unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu are voie să distingă – sau ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet – unde există aceleaşi raţiuni, trebuie aplicate aceleaşi norme juridice, trebuie dată aceeaşi soluţie [fiind relevantă din perspectiva argumentului de analogie menţionat şi cercetarea modalităţii de reglementare sub acelaşi aspect, prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2023 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 26 mai 2023, a alin. (1 1 ) : „Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2023, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. VIII la aceeaşi lege se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de această lege pentru anul 2022”].

Înalta Curte subliniază că argumentele anterioare (reliefate la punctele 49 şi 50) au fost expuse doar în scopul configurării concluziei asupra inexistenţei caracterului dificil al respectivei probleme de drept, ca cerinţă de admisibilitate a prezentei sesizări, fără însă a impune în niciun fel instanţei de trimitere soluţia pe care aceasta ar trebui să o adopte asupra chestiunii de drept în discuţie, întrucât în acest ultim caz Înalta Curte ar proceda practic la soluţionarea chestiunii de drept obiect al sesizării, în pofida însă a neregularităţii identificate a sesizării care împiedică cercetarea sub aspectul fondului a chestiunii de drept exhibate.

Lecturând statuările şi opinia asupra problemei de drept a completului de judecată expuse în încheierea de sesizare, se observă şi că instanţa de judecată respectivă nu învederează vreo dificultate în rezolvarea problemei de drept pendinte, considerentele sale neilustrând vreun atribut juridic de dificultate a chestiunii de drept (prin – de exemplu – prezentarea argumentată a mai multor posibilităţi de interpretare a textului normativ în discuţie), completul de judecată apreciind, de altfel, că admisibilitatea prezentei sesizări este condiţionată exclusiv de cerinţa distinctă negativă a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra problemei de drept.

În egală măsură, împrejurarea că, în lipsă de practică judiciară pe marginea respectivei probleme de drept, punctul de vedere exprimat de colectivele de magistraţi consultate – din cadrul doar al două curţi de apel, restul comunicând aspectul lipsei de astfel de cauze pe rol – se disociază în mod egal în două opinii diferite nu constituie un argument apt să circumscrie caracterul dificil al problemei de drept, întrucât se contrapun motivele prezentate supra, la punctele 49 şi 50, motive care configurează concluzia atributului facil al chestiunii de drept în discuţie.

Prin urmare, chestiunea supusă analizei nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a reclama o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 în privinţa sesizării prezente, astfel că se impune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.