Decizia nr. 408 din 17 noiembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.527/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.713/100/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 24 martie 2025, în Dosarul nr. 1.713/100/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Dacă dispoziţiile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare la data de 14 martie 2023, se interpretează în sensul că în baza de calcul al pensiei de serviciu intră şi drepturile decurgând din hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile intrate în autoritate de lucru judecat, drepturi constând în diferenţele lunare dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi indemnizaţia de bază lunară de încadrare a beneficiarului, apreciate ca fiind drepturi salariale pentru care au fost calculate şi reţinute contribuţiile sociale şi pentru care s-a dispus înscrierea dreptului dobândit în carnetele de muncă, apreciere care rezultă atât din respectivele hotărâri judecătoreşti, cât şi prin hotărârile de lămurire a dispozitivului acestora. Dacă, în respectarea principiului neretroactivităţii legii şi a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, drepturile menţionate anterior pot fi afectate de Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. II. Dispoziţiile legale invocate de autorul sesizării II.1. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare la data de 14 martie 2023 (Legea nr. 303/2022) ” Art. 211. – (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.” II.2. Alte dispoziţii legale relevante

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) ” Art. 82. – (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.”

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) ” Art. 38. – (…) (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.”

Codul de procedură civilă ” Art. 430. – (1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (…) Art. 431. – (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. (…) Art. 433. – Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege. (…) Art. 435. – (1) Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. (…)”

Constituţia României ” Art. 15. – (…) (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă cu nr. 1.713/100/2023, reclamantul D.D. a solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Maramureş şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la eliberarea adeverinţei necesare revizuirii/modificării pensiei de serviciu, cu includerea în această adeverinţă a drepturilor salariale acordate prin Sentinţa civilă nr. 59 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, astfel cum aceasta a fost lămurită prin Încheierea din 3 iulie 2020 a aceluiaşi tribunal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 44/R din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin Sentinţa civilă nr. 839 din 21 iunie 2024, Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin Decizia nr. 44/R din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a lămurit dispozitivul Sentinţei civile nr. 59 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, în sensul că diferenţele salariale dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi cele ale reclamantului recunoscute prin sentinţa civilă menţionată au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fiind datorate şi pentru viitor.

A mai reţinut că dispoziţiile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 sunt identice sub aspectul conţinutului cu privire la baza de calcul al pensiei de serviciu cu cele ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În acest context, prima instanţă a reţinut că dezlegările date prin această decizie cu caracter obligatoriu se aplică şi în cazul pensiilor de serviciu stabilite după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel prin care a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii, iar în subsidiar, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în terţiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.

În motivare, a susţinut că s-a stabilit cu caracter definitiv că pârâţii sunt obligaţi să calculeze şi să plătească diferenţele salariale dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi cele ale reclamantului recunoscute prin sentinţa civilă menţionată, care au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare, fiind datorate şi pentru viitor.

A mai arătat că interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii încalcă principiile securităţii raporturilor civile şi neretroactivităţii legii civile, determinând astfel imposibilitatea punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti intrate în autoritatea de lucru judecat. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că este legal învestită cu soluţionarea căii de atac a apelului într-un litigiu de muncă ce vizează veniturile plătite din fonduri publice care intră în baza de calcul al pensiei de serviciu a reclamantului.

Totodată, instanţa de sesizare a apreciat că de interpretarea sferei de aplicare a dezlegărilor date prin decizia în interesul legii evocată anterior, din perspectiva luării în considerare a unor drepturi stabilite prin hotărâri judecătoreşti intrate în autoritate de lucru judecat, anterioare deciziei în interesul legii, coroborat cu necesitatea interpretării normei prin prisma aplicării principiului securităţii juridice dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi în cea a asigurării interpretării unitare a legii, deopotrivă şi a principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

În continuare, a precizat că nu a identificat practică judiciară consistentă în materie, litigiile având acelaşi obiect cu cel al prezentei cauze fiind pendinte pe rolul mai multor instanţe, iar hotărârile pronunţate în cauze similare nu fac referire la necesitatea respectării principiului autorităţii de lucru judecat.

În acest context, a apreciat că se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru a preîntâmpina ivirea unei jurisprudenţe neunitare.

A mai arătat că problemele drept invocate nu au format obiectul statuării instanţei supreme şi nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Apelantul a apreciat că Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nu este aplicabilă în procesele având ca obiect eliberarea adeverinţei de salarizare, care reprezintă un simplu act subsecvent fundamentat de realitatea juridică stabilită prin hotărârea definitivă care a consfinţit dreptul salarial, ci în procesele ce vizează stabilirea drepturilor de natură salarială (similar celui soluţionat anterior în favoarea reclamantului), aflate în curs de judecată la momentul pronunţării deciziei în interesul legii sau înregistrate ulterior.

Intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că problema de drept referitoare la includerea în cuantumul indemnizaţiilor de încadrare ale magistraţilor a drepturilor acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, reprezentând diferenţele rezultate din utilizarea coeficienţilor de multiplicare şi luarea în calcul a acestora la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu, a fost dezlegată prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că interpretarea dată sintagmei indemnizaţie brută lunară „avută” în ultima lună de activitate, în sensul prevederilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, trebuie să corespundă drepturilor definitiv câştigate prin hotărâri judecătoreşti care au intrat în autoritate de lucru judecat, anterior pronunţării şi publicării Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi care constituie titluri executorii.

În acest sens a arătat că drepturile salariale recunoscute reclamantului nu pot fi condiţionate de emiterea de către ordonatorul principal de credite a unor ordine de salarizare conforme cu hotărârile judecătoreşti evocate. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Instanţele consultate au transmis atât hotărâri judecătoreşti relevante, cât şi puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra chestiunilor de drept.

Referitor la prima chestiune de drept, într-o primă opinie unanimă la nivel jurisprudenţial, s-a apreciat că, în baza de calcul al pensiei de serviciu nu pot fi incluse diferenţele lunare dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi indemnizaţia de bază lunară de încadrare a beneficiarului, recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile.

În argumentarea acestei opinii a fost evocată Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că diferenţele respective au natura juridică a unor despăgubiri care nu sunt incluse în cuantumul indemnizaţiilor de încadrare ale magistraţilor, astfel încât aceste diferenţe nu pot fi avute în vedere la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. S-a arătat că situaţia premisă a dezlegării date prin decizia în interesul legii vizează chiar existenţa unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere în favoarea unor magistraţi a coeficienţilor de multiplicare reglementaţi pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Într-o a doua opinie, exclusiv teoretică, s-a apreciat că în baza de calcul al pensiei de serviciu pot fi incluse diferenţele lunare dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi indemnizaţia de bază lunară de încadrare a beneficiarului, recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile.

S-a argumentat că interpretarea dată sintagmei indemnizaţie brută lunară „avută” în ultima lună de activitate, în sensul prevederilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, trebuie să corespundă drepturilor definitiv câştigate prin hotărâri judecătoreşti care au intrat în autoritate de lucru judecat, anterior pronunţării şi publicării Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi care constituie titluri executorii.

Referitor la chestiunea de drept subsecventă, într-o primă opinie s-a apreciat că diferenţele salariale pot fi afectate de Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

S-a argumentat că aplicarea dezlegării date prin decizia în interesul legii nu conduce la privarea beneficiarilor de drepturile băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive, având în vedere că natura acestor drepturi a fost lămurită în sensul că acestea reprezintă despăgubiri, iar nu drepturi salariale.

În cea de-a doua opinie, exclusiv teoretică, s-a apreciat că diferenţele salariale nu pot fi afectate de Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

S-a arătat că obligativitatea deciziei în interesul legii se impune de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel încât diferenţele salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive anterior publicării acestei decizii nu pot fi afectate.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Dispoziţiile legale supuse interpretării formează obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate nesoluţionate la momentul pronunţării acestei decizii. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că: drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive reprezentând diferenţe rezultate din utilizarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri şi, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizaţiilor de încadrare ale magistraţilor şi nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depăşirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienţilor de multiplicare menţionaţi.

Prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit, printre altele, că: drepturile acordate judecătorilor şi procurorilor, prin hotărâri judecătoreşti definitive, reprezentând diferenţe rezultate din utilizarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cei din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată de dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal” şi ” (…) în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) „, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept; d) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâţilor Tribunalul Maramureş şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la eliberarea adeverinţei necesare revizuirii/modificării pensiei de serviciu, cu includerea în această adeverinţă a diferenţelor salariale acordate reclamantului prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Astfel, obiectul dedus judecăţii se circumscrie domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, care judecă în ultimă instanţă.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.

În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate inclusiv sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin adoptarea căreia s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiţii, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, se constată că prima chestiune de drept presupune a se stabili dacă dispoziţiile art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 se interpretează în sensul că în baza de calcul al pensiei de serviciu intră şi drepturile decurgând din hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile intrate în autoritate de lucru judecat, drepturi constând în diferenţele lunare dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi indemnizaţia de bază lunară de încadrare a beneficiarului, apreciate ca fiind drepturi salariale pentru care au fost calculate şi reţinute contribuţiile sociale şi pentru care s-a dispus înscrierea dreptului dobândit în carnetele de muncă, apreciere care rezultă atât din respectivele hotărâri judecătoreşti, cât şi din hotărârile de lămurire a dispozitivului acestora.

Răspunsurile transmise de instanţele consultate relevă însă o abordare unitară în practica judiciară cu privire la rezolvarea acestei chestiuni de drept, fiind conturată o singură orientare consolidată la nivel jurisprudenţial, în sensul că în baza de calcul al pensiei de serviciu nu pot fi incluse diferenţele lunare dintre indemnizaţiile procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie/Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi indemnizaţia de bază lunară de încadrare a beneficiarului, recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile.

Astfel, instanţele judecătoreşti nu au întâmpinat dificultăţi în soluţionarea cauzelor în care s-a invocat aplicabilitatea art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în vederea eliberării adeverinţei necesare revizuirii/modificării pensiei de serviciu, cu includerea diferenţelor pecuniare recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Rezolvarea unitară a acestei chestiuni de drept a fost determinată de pronunţarea Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive reprezentând diferenţe rezultate din utilizarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri şi, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizaţiilor de încadrare ale magistraţilor şi nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu.

Pornind de la conţinutul similar al dispoziţiilor interpretate prin decizia în interesul legii evocată anterior [art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] cu cel al prevederilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în practica judiciară conturată la nivelul curţilor de apel şi tribunalelor s-a stabilit că este pe deplin aplicabilă dezlegarea de principiu dată prin decizia respectivă, care are caracter obligatoriu în virtutea art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Rezolvarea în acest mod a primei chestiuni de drept relevă inexistenţa unui risc real de conturare a unei practici judiciare neunitare în această materie, aspect de natură să confirme împrejurarea că această chestiune nu prezintă o dificultate suficient de mare pentru a justifica intervenţia instanţei supreme în scopul pronunţării unei hotărâri prealabile (Decizia nr. 17 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 10 martie 2025).

De altfel, în chiar preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure „îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării”.

Or, acest deziderat a fost deja atins în practica judiciară prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive care au cristalizat o singură orientare jurisprudenţială cu privire la prima chestiune de drept ca urmare a aplicării Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Opiniile exprimate în sens contrar sunt exclusiv teoretice, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare la evaluarea potenţialului risc de generare a unei practici judiciare neunitare faţă de dispoziţiile art. 520 alin. (11) raportate la cele ale art. 516 alin. (7) din Codul de procedură civilă, care fac referire la soluţiile diferite date problemei de drept.

A doua întrebare adresată instanţei supreme presupune a se stabili dacă, în respectarea principiului neretroactivităţii legii şi a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, drepturile menţionate anterior pot fi afectate de Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Din chiar conţinutul acestei întrebări rezultă că instanţa de trimitere nu solicită interpretarea unor texte de lege lacunare sau neclare, ci urmăreşte a se lămuri dacă dezlegarea dată prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează drepturile decurgând din hotărâri judecătoreşti intrate în autoritate de lucru judecat încalcă principiul neretroactivităţii legii.

Cu alte cuvinte, problema antamată de instanţa de trimitere presupune a se stabili dacă Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii poate fi înlăturată de la aplicare în cazul în care s-ar constata că interpretarea cu caracter obligatoriu dată prin această decizie nesocoteşte principiul neretroactivităţii legii civile.

De altfel, aceeaşi concluzie rezultă inclusiv din punctul de vedere al instanţei de trimitere care a apreciat că neluarea în considerare a drepturilor definitiv câştigate de reclamant prin hotărâri judecătoreşti intrate în autoritate de lucru judecat, anterior pronunţării şi publicării deciziei în interesul legii menţionate, creează dificultăţi în modalitatea de aplicare a acestei decizii, astfel încât să nu fie afectat (…) principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Or, aspectele care pun în discuţie respectarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile excedează sferei şi scopului mecanismului hotărârii prealabile, întrucât verificarea conformităţii cu acest principiu a unor texte de lege interpretate printr-o decizie în interesul legii intră în atribuţia exclusivă a instanţei de contencios constituţional.

În consecinţă, instanţa supremă nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate a acestora. Singura autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor este Curtea Constituţională. Ca atare, nici instanţa supremă şi nici instanţele judecătoreşti sau alte autorităţi publice ale statului nu au competenţa de a verifica constituţionalitatea legilor sau ordonanţelor (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).

În acest context, se cuvine subliniat că scopul hotărârii prealabile este acela de rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în vederea prevenirii apariţiei practicii judiciare neunitare, iar nu de a stabili dacă este posibilă înlăturarea de la aplicare a unor texte de lege interpretate printr-o decizie în interesul legii, în virtutea principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

În plus, se constată că instanţa de trimitere a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, şi a art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în raport cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Or, sesizând Curtea Constituţională cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate ce vizează atât textul de lege interpretat prin decizia în interesul legii, cât şi textul de lege corespondent din legea în vigoare, în raport cu principiul neretroactivităţii legii, instanţa de trimitere acreditează în mod implicit concluzia că chestiunea antamată prin întrebarea subsecventă vizează în realitate o problemă de constituţionalitate a legii, iar nu una de interpretare a acesteia.

Pentru aceste motive, constatând că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,