ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 17/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.167/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.768/99/2023 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12.095/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, însă acestea nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 11 iulie 2024, în Dosarul nr. 4.768/99/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", respectiv ale articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare, dispoziția referitoare la dreptul de a beneficia de sporul de 12-15% din salariul de bază se interpretează în sensul că se aplică și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetelor școlare din instituțiile de învățământ special?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.167/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 27 ianuarie 2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, cu nr. 2.843/1/2024, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă de sporul pentru condiții deosebite de muncă prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pot beneficia și reclamanții - personal medical din cabinetele medicale organizate în unități de învățământ.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2.843/1/2024 la Dosarul nr. 2.167/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale Art. 7. - " (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) h) pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018) Anexa nr. 8 - Articol unic - "Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază: (...) 3. personalul de specialitate medico-sanitar din cabinetele medicale organizate în grădinițe, școli și unitățile de învățământ superior;" (...). III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept A. Dosarul nr. 4.768/99/2023 al Tribunalului Iași - Secția I civilă

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă cu nr. 4.768/99/2023, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Tehnic "Ion Holban" Iași, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la stabilirea și acordarea sporului de 12-15% din salariul de bază, începând cu data încadrării (5 septembrie 2022), în conformitate cu prevederile articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din cadrul Colegiului Tehnic "Ion Holban" Iași, în care își desfășoară activitatea în calitate de medic școlar cu normă întreagă, personalul de specialitate medico-sanitar se încadrează în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc conform articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. B. Dosarul nr. 12.095/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 12.095/3/2024, reclamantul Sindicatul Liber din Medicină Școlară, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâtul municipiul Suceava, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru activități desfășurate în condiții deosebite cum ar fi de stres sau risc, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Regulamentuluicadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

În motivare, reclamantul a susținut, în esență, că membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea sporului pretins, întrucât aceștia au calitatea de personal medical și își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, în rețeaua de medicină școlară. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanțele de trimitere au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens au menționat că reclamanta din primul dosar este medic în cadrul cabinetului școlar din instituția de învățământ special Colegiul Tehnic "Ion Holban" Iași, iar membrii de sindicat sunt medici în rețeaua de medicină școlară din cadrul municipiului Suceava, aceștia fiind plătiți din fonduri publice potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

În cauzele pendinte este pusă în discuție întinderea drepturilor salariale ale acestei categorii de personal plătit din fonduri publice, fiind pretinsă acordarea sporului de 12-15% din salariul de bază, de la data încadrării, în conformitate cu prevederile articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Instanțele de trimitere au mai arătat că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzelor și că nu au fost formulate sesizări prealabile cu privire la chestiunea de drept invocată și nici pronunțate decizii de către instanța supremă cu privire la această chestiune. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Iași a apreciat că sporul de 12-15% din salariul de bază se aplică și personalului de specialitate medico-sanitar care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, din cadrul cabinetelor școlare din instituțiile de învățământ special.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului București a apreciat că sporul pentru condiții deosebite de muncă prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate fi acordat personalului medical din cabinetele medicale organizate în unități de învățământ în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate a rezultat o singură orientare jurisprudențială.

Astfel, s-a apreciat că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. h) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, referitoare la dreptul de a beneficia de sporul de 12-15% din salariul de bază, se aplică și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetelor școlare din instituțiile de învățământ, inclusiv cele de învățământ special.

S-a argumentat că nu există nicio rațiune pentru a exclude personalul de specialitate medico-sanitar din unitățile de învățământ, inclusiv cele de învățământ special, de la aplicarea beneficiului sporului de 12-15% prevăzut de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, având în vedere că acest personal își desfășoară activitățile în condiții deosebite de stres sau risc.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că dispozițiile art. 23 și 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și cele ale art. 7 alin. (1) și (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate, reținând că: aceste dispoziții păstrează concepția legislativă care se regăsește și în prevederile art. 23-25 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la libertatea pe care legiuitorul o dă autorităților administrative de a stabili, în funcție de situațiile concrete pe care le prezintă activitatea în domeniu, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis în parte sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a stabilit că: Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 și Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligația stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiții deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor conexate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea inițială are ca obiect stabilirea și acordarea sporului de 12-15% din salariul de bază, începând cu data încadrării (5 septembrie 2022), în conformitate cu prevederile articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Totodată, procesul în care a fost formulată sesizarea conexată are ca obiect plata sporului de 15% din salariul de bază pentru activități desfășurate în condiții deosebite cum ar fi de stres sau risc, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Astfel, obiectul dedus judecății în cele două procese privește plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reclamanții având calitatea de personal medical care își desfășoară activitatea în rețeaua de medicină școlară din sistemul public.

Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate se află în primă instanță, pe rolul unor completuri de judecată specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Iași - Secția I civilă și Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizările conexate vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a se stabili dacă dreptul de a beneficia de sporul de 12-15% din salariul de bază este aplicabil și personalului medical care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetelor școlare din instituțiile de învățământ, inclusiv cele de învățământ special?

De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzelor dat fiind că reclamanții din procesele în care au fost formulate sesizările conexate pretind acordarea sporului de 12-15% din salariul de bază pentru activități desfășurate în condiții deosebite în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. h) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

Chestiunea de drept supusă dezlegării nu ridică însă o reală dificultate, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neexistând riscul apariției unei practici judiciare neunitare.

Astfel, răspunsurile transmise de instanțele consultate relevă o abordare unitară cu privire la această chestiune de drept, fiind conturată o singură opinie consolidată la nivel jurisprudențial în sensul că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. h) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, referitoare la dreptul de a beneficia de sporul de 12-15% din salariul de bază, se aplică și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul cabinetelor școlare din instituțiile de învățământ, inclusiv cele de învățământ special. Mai mult, această soluție pare să rezulte cu evidență, de vreme ce prin deciziile identificate s-a argumentat că nu există nicio rațiune pentru a exclude personalul de specialitate medico-sanitar din unitățile de învățământ, inclusiv cele de învățământ special, de la aplicarea acestui beneficiu.

Ca atare, instanțele judecătorești nu au întâmpinat dificultăți la soluționarea cauzelor în care s-a invocat chestiunea de drept antamată prin întrebările adresate instanței supreme.

Rezolvarea în acest mod a chestiunii de drept invocate prin sesizările conexate relevă inexistența unui risc de conturare a unei practici judiciare neunitare cu privire la o chestiune care nu prezintă o dificultate suficient de mare de natură să justifice intervenția instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la "necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării".

Or, acest deziderat a fost deja atins în practica judiciară prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive care au cristalizat o singură orientare jurisprudențială cu privire la chestiunea de drept antamată prin sesizările conexate.

În plus, nici instanțele de trimitere nu au întâmpinat dificultăți în interpretarea dispozițiilor legale aplicabile, acestea exprimând aceeași opinie asupra chestiunii de drept în cuprinsul sesizărilor, care concordă cu cea expusă de instanțele judecătorești consultate.

De asemenea, mai trebuie subliniat că în sesizările conexate nu există nicio referire la gradul de dificultate al chestiunii de drept în discuție ori la caracterul controversat al acesteia. Or, pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile, este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară (Decizia nr. 47 din 7 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 8 noiembrie 2024).

Așadar, instanțele de sesizare nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmăresc mai degrabă obținerea unei confirmări a soluției ce urmează a fi adoptată în cauzele deduse judecății.

Or, instanța supremă nu poate fi învestită în cadrul acestui mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare cu soluționarea cauzelor deduse judecății, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență exclusivă a instanțelor de judecată.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,