Decizia nr. 254/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.956/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent-șef în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Încheierea din 27 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.498/120/2023, completată prin încheierile din 29 ianuarie și 18 februarie 2025 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile având următorul conținut: Dacă reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (1)-(2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 lit. b) coroborat cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. a) teza a doua, respectiv ale art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1)-(2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, având în vedere că, potrivit fișei postului reclamantului, acesta asigură reprezentarea în instanță în cadrul dosarelor ce au drept obiect anularea actelor administrative avizate de Direcția generală juridică și că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță beneficiază de această majorare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților; s-a depus punct de vedere de către reclamant.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 27 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 2.498/120/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), în baza art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată, invocând inițial dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 decembrie 2024 cu nr. 2.956/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 23 iunie 2025.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere a pronunțat Încheierea din 29 ianuarie 2025, prin care a îndreptat erorile materiale strecurate în încheierea de sesizare, în sensul că: - reclamantul "depune un document din care rezultă că direcția în care activează este direcție-suport, respectiv adresa de răspuns la adresa pe care a formulat-o în data de 24.03.2023"; - "în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a prezentei cauzei, respectiv dacă reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 lit. b) coroborat cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a, respectiv ale art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, cu modificările ulterioare, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, având în vedere că, potrivit fișei postului reclamantului, acesta asigură reprezentarea în instanță în cadrul dosarelor ce au drept obiect anularea actelor administrative avizate de Direcția generală juridică și că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță beneficiază de această majorare".

Prin Încheierea din 18 februarie 2025, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamant și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în Încheierea din 29 ianuarie 2025, cu privire la chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, în sensul că: " În temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a prezentei cauze, respectiv dacă reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1)-(2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la art. 2 lit. b) coroborat cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a, respectiv ale art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, cu modificările ulterioare, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, având în vedere că, potrivit fișei postului reclamantului, acesta asigură reprezentarea în instanță în cadrul dosarelor ce au drept obiect anularea actelor administrative avizate de Direcția generală juridică și că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță beneficiază de această majorare". II. Normele legale incidente

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 17. - (1) Personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și personalul din structurile cu rol de organisme intermediare pentru programele operaționale, pe durata desfășurării activității în acest domeniu, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 50%. (2) Personalul din cadrul Direcției pentru coordonarea agențiilor de plăți, prevăzut la art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aprobată prin Legea nr. 43/2015, cu modificările ulterioare, personalul prevăzut la art. 16 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, precum și personalul prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare, pe durata desfășurării activității în acest domeniu, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 50%, în limita alocării bugetare. (2 1 ) Personalul prevăzut la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare cu până la 50%. (...)"

Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1)-(2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 29/2018): Art. 2 lit. b): "b) activități-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene - activitățile care contribuie în mod direct la asigurarea funcționării și capacității administrative a structurilor cu competențe în gestionarea fondurilor europene, desfășurate de personalul din cadrul structurilor economice, de resurse umane, juridice, achiziții publice, IT, administrativ, corp control și audit intern, din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, activitățile care contribuie în mod direct la asigurarea funcționării și capacității administrative a Departamentului pentru Luptă Antifraudă, precum și activitățile de analizare și avizare din punctul de vedere al legalității a proiectelor de acte normative privind gestionarea, managementul și controlul fondurilor europene din cadrul instituțiilor publice conform Hotărârii Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, cu modificările și completările ulterioare;" " Art. 4. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică, începând cu luna ianuarie 2018, înalților funcționari publici, personalului de conducere și personalului de execuție definit ca personal de specialitate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, care îndeplinește cumulativ următoarele criterii, după cum urmează: a) are prevăzute în fișa postului atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile europene, reprezentând minimum 75% din totalul atribuțiilor de serviciu, sau desfășoară activități-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene reprezentând minimum 75% din totalul atribuțiilor de serviciu; b) este încadrat în: (...) 15. structurile care desfășoară activități de natură juridică aferente activităților de gestionare a asistenței financiare nerambursabile europene și activităților-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene, definite la art. 2 lit. a) și b), dacă acestea nu sunt asigurate de către personalul structurilor menționate la pct. 3-14, 17, 19-20 și 23-30; (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.06.2023 cu nr. 2.498/120/2023, reclamantul XXX a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transportului și Infrastructurii (MTI), solicitând instanței să dispună: a) anularea Ordinului ministrului XXX; b) obligarea MTI la emiterea unui nou ordin, care să menționeze majorarea cuantumului salariului său cu procentul prevăzut și stabilit de art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu dispozițiile art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, începând cu data de 9 februarie 2023; c) plata de despăgubiri egale cu diferențele dintre salariul cuvenit și cel încasat, sume urmând a fi indexate, majorate și actualizate, în funcție de rata inflației la momentul plății, acordarea atât a beneficiului nerealizat, cât și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data emiterii ordinului, ca urmare a modificării structurii Direcției generale juridice, și data modificării cuantumului drepturilor salariate; d) obligarea MTI să îi acorde drepturile salariale prevăzute și stabilite de art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu dispozițiile art. 2 lit. b) și cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, sume indexate, majorate și actualizate cu indicele de inflație, precum și acordarea beneficiului nerealizat; e) obligarea MTI la acordarea de daune morale în cuantum de 500.000 de euro datorită faptului că, ca urmare a emiterii Hotărârii Guvernului nr. 103/2023 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 370/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ocazie cu care a fost modificată structura organizatorică a Direcției reprezentare instanță, nu au fost modificate și drepturile salariale ce i se cuveneau, în corelare cu ceilalți funcționari publici încadrați pe funcții publice de juriști în cadrul Direcției avizare din cadrul Direcției generale juridice.

Pârâtul MTI a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca efect al constatării nulității cererii de chemare în judecată față de neîndeplinirea condițiilor de validitate ale acesteia, raportat la faptul că dreptul pretins de reclamant nu este unul legitim, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu se poate reține incidența actelor normative invocate în susținerea cererii.

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2024, Tribunalul Dâmbovița a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând interpretarea chestiunii de drept anterior menționate. IV. Motivele reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, instanța a constatat că reclamantul, în calitate de consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului XXX, intră în categoria personalului plătit din fonduri publice, deoarece este salarizat potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, de la bugetul de stat.

De asemenea, obiectul cauzei vizează drepturile salariale ale acestei categorii de personal plătit din fonduri publice deoarece este vorba de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) și art. 4 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea ÎCCJ este permisă în cazul în care asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei ÎCCJ nu a mai statuat prin decizie de dezlegare a unei chestiuni de drept sau decizie de recurs în interesul legii.

Verificând portalul ÎCCJ, instanța a constatat că până la acest moment nu au fost formulate sesizări cu privire la această chestiune de drept către ÎCCJ.

Dezlegarea acestei chestiuni de drept este importantă deoarece de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei și prin această modalitate se asigură unificarea practicii judiciare în această problemă de drept, deziderat stabilit în preambulul ordonanței de urgență sus-menționate.

Pentru aceste considerente, instanța de trimitere a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Tribunalul a reținut că reclamantul este, începând cu 14.03.2023, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transportului și Infrastructurii, fiind numit în această funcție prin Ordinul nr. xxx emis de ministru.

Prin Ordinul nr. 520 din 10.03.2023 emis de ministrul transportului și infrastructurii au fost aprobate structurile organizatorice din cadrul acestui minister, iar conform anexei nr. 30, Direcția generală juridică este constituită din Direcția reprezentare instanță, care are în componență două structuri, respectiv Serviciul contencios și Compartimentul consultanță juridică, și Direcția avizare care are în componență o singură structură, respectiv Serviciul avizare internă și promovare acte normative.

Prin ordinele ministrului emise la data de 6.02.2023, cu aplicabilitate din 20.12.2022, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.538/2022 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, toți salariații din cadrul Direcției avizare beneficiază de majorarea salariului de bază cu 50%, majorare acordată pentru activitatea de gestionare de proiecte finanțate din fondurile europene, conform prevederilor Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1)-(2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează principiile aplicabile sistemului de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, astfel: a) principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin această lege; b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.

Tribunalul a constatat că în cauză se impun a fi avute în vedere atât considerentele Curții Constituționale exprimate în cadrul Deciziei nr. 794/2016, cât și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimate în cadrul Deciziei nr. 36/2018.

Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.

În concluzie, în opinia instanței, reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a ministerului, având în vedere că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, și alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță beneficiază de această majorare. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamantul a considerat că nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece există înscrisuri prin care se relevă că unor colegi de-ai săi le-au fost acordate aceste drepturi; totodată, arată că nu se opune sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul curților de apel Brașov, București și Iași nu a fost identificată practică judiciară asupra problemei de drept, fiind comunicate doar opiniile teoretice ale judecătorilor.

Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Brașov este în sensul că, prin raportare la Legea-cadru nr. 153/2017 și la Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, se poate susține că reclamantul, care este consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din Direcția generală juridică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorare a salariului de bază, așa cum este prevăzută de art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, atribuția sa putând fi considerată similară cu activitatea consilierilor care beneficiază de majorarea salarială.

Punctul de vedere al judecătorilor Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă este în sensul că principiile privind acordarea majorării salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, pot fi stabilite de instanța de judecată printr-o interpretare sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate. Textul actelor normative care reglementează majorarea salariului de bază și individualizează categoriile persoanelor care pot beneficia de acest drept este suficient de clar și explicit reglementat, fiind necesar ca instanța învestită să aibă în vedere dispozițiile legale menționate, dar și atribuțiile celor două direcții componente ale Direcției generale juridice din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Direcția reprezentare instanță și Direcția avizare, precum și atribuțiile individuale ale consilierilor juridici, individualizate în fișa postului.

Așadar, revine instanței învestite cu soluționarea cauzei să stabilească dacă reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ar putea beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ținând cont de situația de fapt din dosar, dispozițiile legale incidente și de jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale.

Opinia judecătorilor din cadrul Secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București este în sensul că cel împuternicit pentru reprezentarea juridică a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nu poate beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, întrucât activitatea de reprezentare juridică nu se încadrează în noțiunea de activități-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene; acest consilier juridic doar exercită drepturile procedurale în numele persoanei juridice reprezentate (fără a îndeplini și celelalte atribuții prevăzute de legislație, respectiv consultanța, asistența autorității sau a instituției publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia; avizarea și contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condițiile legii) indiferent de obiectul litigiului în cadrul căruia este împuternicit. Activitatea profesională a consilierului juridic, care asigură doar reprezentarea în fața instanței de judecată, nu este o activitate care să contribuie în mod direct la asigurarea funcționării și capacității administrative a structurilor cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

La nivelul Tribunalului Călărași, al Tribunalului Ilfov și al Tribunalului Teleorman, punctul de vedere formulat a fost în sensul că se impune a se avea în vedere atât considerentele Curții Constituționale a României exprimate în cadrul Deciziei nr. 794/2016, cât și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție aferente Deciziei nr. 36/2018, reclamantul putând beneficia de majorarea salariului de bază în temeiul textelor de lege amintite, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, având în vedere că alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță beneficiază de această majorare, pentru egalitate de tratament.

Opinia judecătorilor de la nivelul Curții de Apel Iași este în sensul că se impune analiza de la caz la caz a situației particulare a funcționarului public care se consideră îndreptățit să beneficieze de textele de lege anterior amintite, pentru a se determina dacă activitatea efectiv prestată în perioada de referință se încadrează în noțiunea de activități-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene, cu luarea în considerare a considerentelor Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016, ale Deciziei pronunțate în recurs în interesul legii nr. 36/2018 și ale Deciziei nr. 80/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Pentru ca reclamantul, consilier juridic în cadrul Direcției reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a ministerului să beneficieze de majorarea salariului de bază în temeiul art. 17 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, în condiții similare consilierilor juridici din cadrul Direcției avizare a aceleiași Direcții generale juridice a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, este necesar să se facă dovada că activitatea efectiv prestată în perioada de referință se încadrează în noțiunea de activități-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene sau, în măsura în care se invocă discriminarea în raport cu un alt funcționar public aflat pe o funcție similară care beneficiază de majorarea de mai sus, stabilită și plătită în baza unei hotărâri judecătorești, să se verifice dacă prin hotărârea judecătorească au fost recunoscute aceste drepturi în baza unor situații de fapt cu aplicabilitate generală sau în baza unor situații de fapt particulare, doar în cea dintâi ipoteză fiind permisă echivalarea salariului de bază al reclamantului la nivelul maxim aflat în plată.

Judecătorii Tribunalului Iași și-au exprimat opinia în sensul celei reținute de instanța de sesizare, și anume că reclamantul ar putea beneficia de această majorare cu referire la principiul egalității de tratament în salarizare.

La nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara nu a fost identificată practică judiciară relevantă și nici nu au fost comunicate opinii teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, care admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 2.710/62/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, care admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.533/3/2022 și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.

Decizia nr. 68 din 3 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025, care respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 6 lit. b) și c) și a art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității și nediscriminării pot fi invocate pentru egalizarea salariului la nivelul maxim aflat în plată, cu luarea sau neluarea în considerare a majorărilor și/sau sporurilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, pentru funcții similare din cadrul: aceleiași autorități/instituții publice; altei autorități/instituții publice similare din țară; altei autorități/instituții publice din cadrul aceleiași familii ocupaționale; autorităților/instituțiilor publice centrale.

Decizia nr. 69 din 3 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 21 mai 2025, care respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.008/99/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă majorarea de până la 50%, calculată la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare a personalului din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și a personalului implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut la art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acesteia să fie supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, care: "Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 5.630/3/2017, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare."

Decizia nr. 824 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 12 februarie 2021, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 (similar, Decizia Curții Constituționale nr. 527 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse în tabelul de la lit. f) punctul I litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 și Decizia nr. 846 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 12 martie 2020, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a celor cuprinse în tabelul de la lit. f), punctul I, litera A, capitolul I, anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017). IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 din ordonanța de urgență sus-menționată la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la prima condiție se reține că sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanței de urgență anterior menționate, întrucât vizează stabilirea unor drepturi de natură salarială (acordarea majorării prevăzute de art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru gestionarea de proiecte finanțate din fonduri europene).

Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, este de reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, astfel că subzistă condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, astfel cum se afirmă în sesizare, exclusiv în scopul satisfacerii dezideratului afirmat în preambulul ordonanței de urgență de a se asigura unificarea practicii judiciare în această problemă de drept.

Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest context, rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauza dedusă judecății se solicită ca, pe calea mecanismului prejudicial, să se stabilească dacă reclamantul este îndreptățit la majorarea salarială acordată prin art. 17 alin. (1) și (2 1 ) din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru salariații care gestionează fonduri europene, în condițiile în care acesta deține funcția de consilier juridic în Direcția reprezentare instanță din cadrul Direcției generale juridice a ministerului și are ca atribuții reprezentarea intereselor juridice ale acestuia în fața instanțelor de judecată în litigii în care sunt contestate acte administrative emise de direcțiile de specialitate care au în competență activități privind gestionarea fondurilor europene. Instanța de trimitere a precizat în cuprinsul sesizării că acest spor este acordat consilierilor juridici din Direcția avizare, cel de-al doilea compartiment al Direcției generale juridice, și că și alți consilieri juridici din cadrul Direcției reprezentare instanță ar beneficia de această majorare.

Este de reținut că, în această materie, art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017 trimite la personalul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare [alin. (1)], respectiv la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările și completările ulterioare [alin. (2 1 )], iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol s-a emis Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

Aceste acte normative stabilesc sfera instituțiilor care pot acorda majorarea, precum și criteriile în raport cu care se identifică sfera destinatarilor prin raportare la anumite activități ce au fost incluse în sistemul de gestionare și control al fondurilor europene și la timpul de lucru dedicat acestora, acordarea majorării fiind supusă unei proceduri administrative de avizare.

În litigiul în care s-a formulat sesizarea, se solicită acordarea majorării pentru un salariat care îndeplinește funcția de consilier juridic cu atribuții de reprezentare a instituției în fața instanțelor de judecată în litigii ce au ca obiect aspecte ce țin de gestionarea fondurilor europene, învederându-se împrejurarea că un alt coleg din cadrul direcției ar beneficia de această majorare.

În mod corect instanțele care au formulat opinii teoretice au remarcat faptul că soluționarea cauzei presupune aplicarea textelor de lege enunțate anterior situației de fapt deduse judecății. Aceasta întrucât verificarea îndeplinirii criteriilor de acordare a majorării prevăzute pentru acest tip de activitate presupune analiza situației particulare a solicitantului, și anume dacă este încadrat în structurile care desfășoară activități de natură juridică aferente activităților de gestionare a asistenței financiare nerambursabile europene sau activităților-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene (care contribuie în mod direct la asigurarea funcționării și capacității administrative a structurilor cu competențe în gestionarea fondurilor europene), are astfel de atribuții conform fișei postului și dacă desfășoară în concret aceste activități într-un procent reprezentând minimum 75% din totalul atribuțiilor de serviciu.

Or, verificarea acestor chestiuni factuale este incompatibilă cu mecanismul prejudicial care vizează pronunțarea unei dezlegări de principiu care să lămurească o normă susceptibilă de interpretări diferite.

Nu rezultă în cauză că textele de lege indicate în cuprinsul sesizării sunt lipsite de claritate, sunt lacunare sau necorelate, ci doar că se solicită aplicarea lor situației particulare de fapt deduse judecății, respectiv unei activități de reprezentare juridică pentru un anume tip de litigii, prin asimilare, în lipsa unei mențiuni exprese, cu alte activități de natură juridică, cum sunt cele de consultanță, asistență, avizare etc., incluse în sfera activităților-suport pentru sistemul de management și control al fondurilor europene.

În ceea ce privește aplicarea principiilor egalizării și nediscriminării reglementate de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 este de reținut că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura de unificare a stabilit, cu valoare de principiu, condițiile în care acestea pot fi valorificate.

Astfel, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

De asemenea, prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că principiul egalității, împreună cu principiul nediscriminării, nu poate opera împotriva principiului legalității și că persoanele care nu se găsesc în situația premisă a unei dispoziții legale nu pot beneficia de aceasta chiar dacă invocă hotărâri judecătorești pronunțate în beneficiul unor persoane aflate în situație similară sau identică, principiul egalității neputând opera în favoarea lor împotriva sensului și scopului normei (paragrafele 92 și 124).

Ca atare, astfel cum s-a arătat în Decizia nr. 68 din 3 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu textele de lege a căror interpretare se solicită de către instanțele de trimitere, respectiv cele ale art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează principiile egalității și nediscriminării, instanța supremă a oferit deja suficiente repere pentru interpretarea și aplicarea unitară a normelor legale în discuție, care se impun a fi respectate și valorificate, mutatis mutandis, de către instanțele de trimitere în cauzele cu care acestea au fost învestite, aplicarea concretă și efectivă a legii constituind, în afara oricăror ambivalențe, atributul constituțional exclusiv al acestora din urmă (paragrafele 89-90).

Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația de a verifica dacă instituția angajatoare este cuprinsă în sfera celor care îndeplinesc atribuții, din cele prevăzute de lege, de management și control al fondurilor europene sau activități-suport pentru acest sistem, dacă locul de muncă al reclamantului și sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului se încadrează în specificul celor pentru care se acordă majorarea și dacă exercită efectiv aceste atribuții, existența unei majorări în plată putând dobândi valențe în procesul de evaluare jurisdicțională fie în condițiile activării mecanismului de egalizare cu salariul maxim în plată, cu respectarea reperelor dezvoltate în jurisprudența instanței supreme, fie prin constatarea și sancționarea unor diferențe nejustificate și discriminatorii în condițiile factuale ale derulării unei munci identic