ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 60/2022

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.509/1/2022, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.649/40/2020.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; intimații-reclamanți au depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești pronunțate în materia ce face obiectul sesizării și opinii teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 14 iunie 2022, în Dosarul nr. 1.649/40/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă prevederile art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), trebuie interpretate ca excluzând posibilitatea acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru activitatea desfășurată de medici în cadrul gărzilor efectuate în temeiul contractului de muncă cu timp parțial.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 iulie 2022 cu nr. 1.509/1/2022, termenul de judecată fiind stabilit la 17 octombrie 2022. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale Art. 5. - " (...) (2) Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii. (3) Pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuității asistenței medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă. (4) Contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, cu excepția sporului prevăzut la art. 3 alin. (2) și (3), face parte din suma salariilor de bază." Art. 7. - " (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) b) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor (UPU - SMURD, UPU, CPU), secții și compartimente de ATI, de terapie intensivă și de terapie acută, unități de supraveghere și tratament avansat al pacienților cardiaci critici (USTACC), secții și compartimente de îngrijiri paliative, secții și compartimente de oncologie medicală, oncologie pediatrică, radioterapie, hematologie oncologică, neurologie, neurochirurgie, transplant de organe, secții/compartimente pentru arși, laboratoare de radioterapie, centru pentru arși, serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, Institutul Național de Hematologie Transfuzională «Prof. Dr. C.T. Nicolau» București, centrele de transfuzie sanguină regionale/județene și al municipiului București, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie și radiologie intervențională, în laboratoarele de endoscopie intervențională, unități de accidente vasculare cerebrale acute (UAVCA)/unitate de urgențe neurovasculare, genetică medicală, precum și medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de până la 85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli; (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A, B, C, D și E, prin Sindicatul Solidaritatea Sanitară B, au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" B, solicitând obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase și pentru orele de gardă efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial, respectiv obligarea la plata sporului în cuantum de 50%-75%, prevăzut de articolul unic lit. B pct. 2 din anexa nr. 2 la Regulamentulcadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), începând cu data de 1 aprilie 2018, sume actualizate cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale aferente acestor sume la data plății efective.

Reclamanții au susținut că activitatea de gardă se desfășoară în aceleași condiții, indiferent că este vorba despre gărzile efectuate în cadrul contractului de muncă (obligatorii) sau cele efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial pentru gărzile suplimentare, așadar nu există nicio justificare pentru care angajatorul să nu acorde sporul pentru condiții deosebit de periculoase și sporul pentru condiții deosebite de muncă.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, susținând, în esență, că sporurile prevăzute de articolul unic lit. A pct. 1 și 2 și lit. B pct. 8 din anexa nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 se acordă pentru activitatea desfășurată în cadrul programului de muncă. Cum orele de gardă se efectuează în afara normei legale de muncă și a programului de lucru aferente funcției de bază, reclamanții nu pot beneficia de sporurile respective, solicitarea fiind fără temei legal.

Prin Sentința civilă nr. 907 din 5 iulie 2021, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a respins acțiunea, ca nefondată, reținând aplicabilitatea Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021 (Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020), cu următoarele argumente: drepturile salariale aferente activității de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar, care urmează a fi incluse în salariul lunar; indiferent când este efectuată - pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază sau în afara normei legale de muncă și a programului normal de muncă de la funcția de bază, activitatea de gardă rămâne aceeași, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie același, după cum și salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază; chiar dacă faptic sunt încheiate două contracte de muncă, există un singur raport de muncă între angajat și unitatea sanitară și un singur salariu de bază; în temeiul acestui unic salariu de bază este determinat și tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate.

Prin urmare, drepturile bănești aferente contractelor individuale de muncă cu timp parțial încheiate de reclamanți sunt elemente ale sistemului de salarizare și trebuie incluse în salariul lunar, iar activitatea de gardă trebuie salarizată tarifar prin raportare doar la salariul de bază, fără posibilitatea adăugării sporului pentru condiții deosebit de periculoase.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând, în esență, că prima instanță a reținut în mod greșit aplicabilitatea Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, prin raportare la obiectul cauzei cu care a fost învestită, și, față de prevederile art. 8 și 11 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, nu a analizat niciunul dintre motivele invocate în acțiune ca fundament al pretențiilor.

Au arătat că sunt salariați ai pârâtului pe funcțiile de medici, în cadrul secției de psihiatrie; că fiecare deține câte un contract individual de muncă pentru norma de bază și un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă.

În temeiul contractului individual de muncă pentru norma de bază beneficiază de un salariu de bază la care se adaugă un spor de 63,5% prevăzut de articolul unic lit. B pct. 2 din anexa nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

În temeiul contractului individual de muncă cu timp parțial beneficiază doar de contravaloarea orelor de gardă suplimentare, fără sporul mai sus indicat, deși activitatea de gardă este realizată în același loc de muncă - încadrat în condiții deosebit de periculoase.

Invocând dispozițiile art. 5 alin. (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, au susținut că, în condițiile în care contravaloarea gărzilor face parte din suma salariilor de bază, atunci sporul pentru condiții deosebit de periculoase trebuie să se acorde atât pentru salariul de bază, cât si pentru contravaloarea gărzilor efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial.

De altfel, în cuprinsul art. 7 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se face referire la plata mai multor sporuri pentru condiții de muncă într-un anumit procent din salariul de bază. De asemenea, în cuprinsul art. 1-6 din același capitol se face referire la elementele care compun salariul de bază, iar după mențiunile privind calculul salariului de bază se arată că pentru remunerația aferentă salariului de bază (deci indiferent de forma în care este stabilită valoarea salariului de bază) angajatorul poate acorda sporuri pentru condiții de muncă.

De reținut este și faptul că, în baza art. 5 alin. (2) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii pentru care se plătește corespunzător sporul pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, în vreme ce pentru gărzile efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial acest spor nu se plătește.

Din interpretarea prevederilor legale anterior citate, dar și din Adresa Ministerului Sănătății nr. 2/21.011 din 23 septembrie 2021, anexată cererii de apel, rezultă în mod clar că reclamanții au un program normal de lucru de 7 ore și 18 ore de gardă lunar, într-un program divizat sau în program continuu. Așadar, aceste ore de gardă obligatorii sunt incluse în norma de bază și pentru ele se plătesc sporurile pentru condiții deosebite sau periculoase de muncă. Prin urmare, și pentru gărzile efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial trebuie plătite aceste sporuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că reglementările specifice personalului din sănătate stabilite prin lege specială, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017, prevăd că pentru activitatea prestată în linia de gardă medicii pot beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă, respectiv tarif orar, sporul de 75% din tariful orar pentru gărzile efectuate în zilele lucrătoare și sporul de 100% pentru gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează. În acest sens, a invocat considerentele Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În ședința publică din 31 mai 2022, curtea de apel a repus cauza pe rol, pentru a pune în discuția contradictorie a părților posibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept redată la paragraful 8 din prezenta decizie.

Prin Încheierea pronunțată la 14 iunie 2022, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, cauza este în curs de judecată în calea de atac a apelului formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat în primă instanță un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi bănești, deci problema se ridică în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al curții de apel învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

Soluționarea apelului, având în vedere considerentele hotărârii fondului și motivele căii de atac exercitate în cauză, depinde de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv dacă medicii beneficiază de sporul pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 și pentru gărzile efectuate în temeiul contractului individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă.

Problema de drept enunțată este nouă, aspectele ce fac obiectul sesizării fiind, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, chestiuni de drept asupra cărora instanța supremă nu a statuat, așa cum rezultă din jurisprudența sa, și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție consultate. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanții-reclamanți apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Soluționarea cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul cauzei, deoarece chiar din motivele de apel formulate rezultă că se pune în discuție interpretarea normelor legale aplicabile, pentru a determina dacă, pentru gărzile efectuate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial, trebuie plătite sporurile pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, la fel ca pentru activitatea desfășurată în baza contractului normal de muncă, având în vedere că toată activitatea se desfășoară în același loc de muncă. Interpretarea contrară ar duce, în opinia lor, la încălcarea principiului nediscriminării și a principiului salarizării egale pentru muncă cu valoare egală, principii consfințite și de Legea-cadru nr. 153/2017.

Intimatul-pârât a arătat că nu se opune, în principiu, sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu mențiunea că este vorba de două contracte individuale de muncă diferite: pentru program normal de lucru și, în continuarea acestuia, pentru timp de muncă parțial, aferent activității prestate în linia de gardă. Raportat la obiectul acțiunii, pârâtul precizează că aceste sporuri nu sunt reglementate de art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru a fi acordate și pentru activitatea de gardă, ci de art. 7 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, intimații-reclamanți au depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere, prin care au solicitat dezlegarea chestiunii de drept în sensul acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.649/40/2020 a arătat că, asupra chestiunii ce face obiectul sesizării, opiniile membrilor completului de judecată sunt împărțite.

Astfel, o primă opinie este că sporul pentru condiții periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate fi acordat medicilor și pentru durata activității prestate în cadrul gărzilor obligatorii, efectuate pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice. Reclamanții beneficiază de sporul în discuție pentru activitatea desfășurată în cadrul programului normal de muncă, iar activitatea din cadrul gărzilor obligatorii se desfășoară în aceleași condiții ca și aceea desfășurată în mod obișnuit, în condiții recunoscute ca fiind periculoase. Prin urmare, întrucât textul de lege menționat nu face distincția între activitatea prestată în cadrul programului normal/gărzilor cu privire la acordarea sporului în discuție, o atare distincție făcută pe cale judiciară este una artificială.

Cea de-a doua opinie este în sensul că din interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că, pentru gărzile efectuate de medici în temeiul contractului de muncă cu timp parțial, aceștia vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă, formulare ce exclude posibilitatea acordării altor drepturi/sporuri decât cele deja prevăzute, și anume tarif orar prin raportare la salariul de bază.

Această concluzie se desprinde din interpretarea gramaticală a textului legal anterior menționat, metodă de interpretare primară, ce presupune analiza semantică a termenilor utilizați de legiuitor, în speță folosirea particulei "numai".

Au fost apreciate ca fiind relevante în susținerea acestei opinii și paragrafele 76 și 77 din Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020: " 76. În art. 3 alin. (2), (3) și (6) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentual sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă, diferit după cum aceasta este prestată în zilele lucrătoare (75%) sau în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează (100%), dar, în toate situațiile, acest spor se raportează la tariful orar al salariului de bază. 77. Prin urmare, indiferent când este efectuată - pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază sau în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, activitatea de gardă rămâne aceeași, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie același, după cum și salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază, în aplicarea art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017." VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr redus de hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice ale judecătorilor.

Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că din interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că, pentru gărzile efectuate de medici în temeiul contractului de muncă cu timp parțial, aceștia vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă, formulare ce exclude posibilitatea acordării altor drepturi/sporuri decât cele prevăzute, și anume tarif orar prin raportare la salariul de bază.

În acest sens s-au exprimat opinii teoretice de către Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, care a depus și Decizia nr. 408 din 17 noiembrie 2021, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, care a comunicat și Decizia nr. 56 din 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă, care a transmis și Sentința nr. 902 din 5 iulie 2021, aflată în apel, judecata fiind suspendată până la soluționarea sesizării pendinte.

S-a exprimat și opinia potrivit căreia sporul pentru condiții periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate fi acordat medicilor și pentru durata activității prestate în cadrul gărzilor obligatorii, efectuate pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice, precum și pentru gărzile efectuate în baza contractului de muncă cu timp parțial, întrucât textul de lege menționat nu face nicio distincție.

Această opinie a fost exprimată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Galați.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că în cauza de față nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu sunt întrunite cerințele privind dificultatea și noutatea chestiunii de drept. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Temeiul sesizării îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Din cuprinsul prevederilor legale citate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ, respectiv: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; - chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată în faza procesuală a apelului, în competența legală a unui complet de judecată din cadrul Curții de Apel Suceava.

Titularul sesizării, învestit cu judecata apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 96 pct. 2 și art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este îndeplinită, deoarece în litigiul pendinte se solicită obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase, pentru orele de gardă efectuate de medici în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial.

Drepturile de care beneficiază medicii pentru activitatea prestată în linia de gardă, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, sunt reglementate prin art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. Prin intermediul întrebării prealabile, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă aceste prevederi legale trebuie interpretate în sensul că exclud posibilitatea acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase, prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru activitatea desfășurată de medici în cadrul gărzilor efectuate în temeiul unui contract de muncă cu timp parțial. Soluționarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe depinde de rezolvarea problemei de drept sesizate de instanța de trimitere.

Pentru a se constata admisibilitatea sesizării, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au evidențiat cerințele pe care trebuie să le întrunească problema de drept care face obiectul sesizării, în sensul că trebuie să aibă o natură controversată și să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (spre exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017).

Condiția dificultății chestiunii de drept nu este prevăzută în mod explicit de prevederile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, însă rezultă din interpretarea coroborată a acestora. Dificultatea chestiunii de drept implică posibilitatea reală de a interpreta diferit sau contradictoriu norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, iar stabilirea caracterului veritabil și dificil al acesteia este absolut necesară pentru a se evita transformarea mecanismului procedural al hotărârii prealabile într-o cauză nejustificată de prelungire a procedurii judiciare și de deturnare de la scopul în realizarea căruia a fost conceput, acela al unificării practicii judiciare.

Așadar, pentru a fi justificată declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, prin intermediul hotărârii prealabile, este necesar ca problema de drept să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în mod adecvat în încheierea de sesizare. Ca atare, încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să evidențieze o problemă de drept veritabilă, susceptibilă să genereze divergențe obiective în cadrul jurisprudenței naționale, de natură să conducă în timp la apariția unei practici judiciare neunitare.

Prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere a arătat succint motivele pentru care a apreciat admisibilă sesizarea și a prezentat două opinii asupra problemei de drept, care reprezintă, în realitate, pozițiile divergente pe care se situează părțile din litigiul pendinte.

Prima opinie susține posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase, prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu motivarea că "textul de lege menționat nu face distincția între activitatea prestată în cadrul programului normal/gărzilor cu privire la acordarea sporului în discuție, iar o atare distincție făcută pe cale judiciară este una artificială".

Cea de-a doua opinie, arătată prin încheierea de sesizare, este în sensul că, "pentru gărzile efectuate de către medici în temeiul contractului de muncă cu timp parțial, medicii vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă, formulare ce exclude posibilitatea acordării altor drepturi/sporuri decât cele deja prevăzute, și anume tarif orar prin raportare la salariul de bază". În argumentarea acestei opinii, instanța de trimitere a procedat la interpretarea gramaticală a normei juridice și a reținut că "analiza semantică a termenilor folosiți de legiuitor, în cauză folosirea particulei numai" exclude posibilitatea acordării altor drepturi decât cele aferente activității prestate în linia de gardă. În sprijinul celei de-a doua opinii se invocă anumite considerente relevante din cuprinsul Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020.

Se constată că prima opinie nu este suficient fundamentată, întrucât nu se referă la conținutul normativ al art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sau la raportul dintre cele două prevederi legale incidente, ci se referă doar la dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd posibilitatea acordării unui spor pentru condiții deosebit de periculoase de până la 85% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar din unitățile sanitare și medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, cea de-a doua opinie nu evidențiază nicio dilemă de interpretare a dispozițiilor legale a căror lămurire se solicită.

Așadar, încheierea de sesizare nu conține o motivare adecvată și argumentată care să evidențieze problema cu care se confruntă instanța de apel în procesul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care fac obiectul întrebării prealabile și aspectele din care poate fi dedusă aptitudinea chestiunii de drept de a fi susceptibilă de mai multe interpretări și de a genera în viitor practică judiciară neunitară. Considerentele expuse de instanța de trimitere conduc la concluzia că sesizarea a fost determinată nu de dificultatea problemei de drept, ci de nevoia de a se confirma una dintre cele două opinii exprimate prin încheierea de sesizare.

Problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări privește interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu următorul conținut normativ: "Pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuității asistenței medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai (s.n.) de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă."

În acest cadru se constată că pentru rezolvarea problemei de drept care face obiectul întrebării prealabile instanța de trimitere trebuie să verifice dispoziția legală care reglementează drepturile aferente activității prestate în linia de gardă și să stabilească dacă sporul pentru condiții deosebit de periculoase se regăsește în această categorie de drepturi. În sprijinul acestui demers, instanța de trimitere are la dispoziție suficiente repere care se regăsesc în considerentele Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020. Prin această decizie prealabilă, instanța supremă a fost învestită să interpreteze prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), în sensul de a stabili dacă drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract de muncă cu timp parțial, au fost plafonate, prin voința legiuitorului, începând cu 1 ianuarie 2019, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

Prin hotărârea prealabilă precizată s-a admis sesizarea și s-a stabilit că "Drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Deși prin această hotărâre prealabilă nu se analizează efectiv chestiunea de drept care face obiectul sesizării, considerentele cuprind lămuriri esențiale pentru soluționarea cauzei în litigiul pendinte, în sensul că determină natura juridică a drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă și modalitatea de calcul al drepturilor salariale acordate pentru gărzile efectuate de medici pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal, în temeiul unui contract individual de muncă cu timp parțial. Următoarele paragrafe din considerentele acestei hotărâri prealabile ilustrează aspectele mai sus reliefate: " 74. Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici și unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă și programul normal de muncă la funcția de bază, și anume un contract individual de muncă cu timp parțial. 75. Important pentru soluționarea prezentei sesizări este că acest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeași natură juridică și, prin urmare, aceeași modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: «Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.» 76. În art. 3 alin. (2), (3) și (6) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentual sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă, diferit după cum aceasta este prestată în zilele lucrătoare (75%) sau în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează (100%), dar, în toate situațiile, acest spor se raportează la tariful orar al salariului de bază. 77. Prin urmare, indiferent când este efectuată - pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază sau în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, activitatea de gardă rămâne aceeași, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie același, după cum și salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază, în aplicarea art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 78. Inclusiv dispozițiile art. 3 alin. (5) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire la salariul de bază numai pentru stabilirea tarifului orar («salariul de bază se stabilește pentru funcția și gradul profesional în care aceștia sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, corespunzător vechimii în muncă, și se utilizează pentru stabilirea tarifului orar») atunci când reglementează salarizarea medicilor ce nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă; pentru activitatea desfășurată în linia de gardă, medicii vor încheia cu aceste unități sanitare un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea desfășurată în acest regim. 79. Contractul individual de muncă cu timp parțial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate cuprinde doar gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol, adică cele efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază. Drepturile salariale care se acordă în temeiul acestui contract individual de muncă cu timp parțial sunt acordate exclusiv pentru activitatea prestată în astfel de gărzi, iar potrivit art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 aceste drepturi salariale se stabilesc în raport cu tariful orar aferent salariului de bază. 80. Chiar dacă faptic sunt încheiate două contracte de muncă, există un singur raport de muncă între angajat și unitatea sanitară și un singur salariu de bază. În temeiul acestui unic salariu de bază este determinat și tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază acordate în baza contractului individual de muncă cu timp parțial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017."

Prin considerentele acestei hotărâri s-au lămurit aspecte legate de drepturile de care beneficiază medicii pentru activitatea de gardă desfășurată în linia de gardă în temeiul unui contract de muncă cu timp parțial, iar aceste lămuriri sunt valorificate în hotărârile judecătorești care ilustrează practica judiciară în legătură cu problema de drept analizată.

Pe de altă parte, instanța supremă apreciază că deplina aplicabilitate a Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, în privința rezolvării problemei de drept care face obiectul sesizării, este de natură să configureze nu numai lipsa de dificultate reală, ci și absența caracterului de noutate al acesteia - condiție distinctă de admisibilitate a sesizării.

Astfel, într-o jurisprudență dezvoltată constant, instanța supremă a statuat în sensul că este îndeplinită cerința noutății atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori în ipoteza unor chestiuni noi de drept, generate de un act normativ mai vechi, în situația în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate și nu există jurisprudență cu privire la interpretarea acesteia sau dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un context legislativ nou.

Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma interpretării dispozițiilor legale, opiniile jurisprudențiale izolate ori cele pur subiective ale părților nefiind în măsură să justifice declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile (spre exemplu, Decizia nr. 8 din 21 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 5 aprilie 2022).

Or, în condițiile în care aspecte esențiale, care conduc la rezolvarea chestiunii de drept în discuție, sunt explicitate în considerentele Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, chiar dacă aceasta nu vizează efectiv, de o manieră punctuală, interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, se poate considera că problema de drept și-a pierdut caracterul de noutate.

Operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte de lege la anumite circumstanțe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

Finalitatea demersului o reprezintă împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, instanța supremă nefiind învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăși aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern.

Examenul jurisprudențial efectuat pe baza hotărârilor comunicate de curțile de apel relevă un număr redus de cauze în care s-a ridicat o chestiune de drept identică cu problema care face obiectul întrebării prealabile. Totodată, se constată că problema de drept a fost soluționată cvasiunanim în sensul neacordării sporului pentru condiții periculoase pentru activitatea de gardă prestată în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial. Curtea de Apel Cluj a comunicat două hotărâri definitive care cuprind soluții de respingere a cererilor de chemare în judecată. Prin adresa emisă, a precizat că a identificat o hotărâre definitivă, relevantă, în sens contrar celor înaintate, dar care nu era motivată la data comunicării răspunsului privind practica judiciară a acestei instanțe în legătură cu problema de drept analizată.

Existența unei decizii izolate în sens contrar nu confirmă situația premisă a iminenței apariției unei practici judiciare neunitare, de natură să declanșeze mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile.

Este real că activitatea de gardă se desfășoară în aceleași condiții, indiferent când este efectuată - pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază sau pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază. De aceea, anumite elemente ale sistemului de salarizare, stabilite în considerarea condițiilor în care medicii își desfășoară activitatea, cum ar fi sporul pentru condiții deosebit de periculoase, ar trebui să fie aceleași, în temeiul principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție. Însă verificarea conformității normei de drept cu principiul nediscriminării, consfințit de art. 16 alin. (1) din Constituție, nu se circumscrie sferei de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci revine Curții Constituționale, ca garant al supremației Legii fundamentale, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție.

Ca atare, funcția de prevenție a mecanismului de interpretare instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă, de rezolvare de principiu a chestiunii de drept, nu își găsește utilitatea în cauză, în condițiile expuse.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din același cod, sesizarea va fi respinsă ca inadmisibilă.