ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 59/2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.626/1/2020 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.280/63/2019, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, A, în numele și pentru membrii de sindicat, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului B la plata diferențelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie-august 2019, prin raportare la salariul de încadrare.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în perioada dedusă judecății, membrii de sindicat au efectuat gărzi pentru asigurarea continuității activității medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru (gărzi suplimentare) în temeiul unor contracte individuale de muncă cu timp parțial și, deși în baza art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, trebuiau salarizați cu tariful orar aferent salariului de bază, în mod nelegal, pârâtul s-a raportat la salariul de încadrare avut în ianuarie 2018, fără a avea în vedere majorările acordate ulterior acestui moment și ignorând aplicarea limitată în timp a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3.076 din 31 octombrie 2019, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale pentru gărzile efectuate în afara normei de bază pentru lunile ianuarie-august 2019, rezultate între drepturile bănești calculate prin raportare la salariul de încadrare și cele efectiv plătite de pârât.

Tribunalul a reținut că orele de gardă suplimentare sunt efectuate de medici în baza unui contract de muncă cu timp parțial, contractele încheiate de salariații reprezentați în cauză fiind distincte de contractul individual de muncă în baza căruia reclamanții își desfășoară funcția de bază, obiectul contractului de muncă cu timp parțial constituindu-l efectuarea gărzilor în afara normei legale și a programului de lucru aferent funcției de bază.

În ceea ce privește salariul cuvenit muncii astfel prestate, la litera H) din contract se prevede că drepturile salariale aferente muncii prestate în baza contractului cu timp parțial se determină prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcție de modificările legislative ulterioare.

Așadar, rezultă în mod evident că, pentru munca prestată în vederea asigurării continuității activității medicale, medicilor li se cuvine un salariu determinat prin raportare la salariul de bază brut lunar în plată aferent funcției de bază.

Salariul cuvenit muncii prestate în baza unui contract distinct (contract individual de muncă cu timp parțial) nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și altor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

Acest lucru este evident și logic, sporurile, indemnizațiile, compensațiile etc. fiind menționate în contractul încheiat pentru funcția de bază în capitolul aferent salariului aferent acestei funcții și reprezentând, alături de salariul de bază, componente ale salariului cuvenit angajatului.

Dimpotrivă, salariul cuvenit medicilor pentru activitatea de gardă suplimentară este unul distinct, independent de salariul aferent funcției de bază, datorat de angajator în baza unui alt raport juridic (cel rezultat din încheierea unui contract de muncă cu timp parțial) și reprezentând contraprestația unei alte activități, respectiv efectuarea gărzilor în afara normei legale și a programului de lucru aferent funcției de bază.

Așadar, este greșită susținerea pârâtei în sensul că aceste drepturi salariale se determină prin raportare la dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, prevederi care, în speță, nu sunt incidente.

În realitate, drepturile salariale cuvenite se determină, așa cum se precizează în mod expres în contractul individual de muncă cu timp parțial, prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcție de modificările legislative ulterioare.

Această dispoziție contractuală este în concordanță cu prevederile cap. VIII din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 106 prevede că "Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru".

În același sens, la art. 104 se menționează expres că "Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeași unitate, care are același tip de contract individual de muncă, prestează aceeași activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parțial, avându-se în vedere și alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă și calificarea/aptitudinile profesionale".

Așadar, pentru activitatea astfel prestată, identică cu cea desfășurată în baza contractului de muncă pentru funcția de bază, salariatului i se cuvine salariul aferent funcției, în plată la data prestării activității, evident, proporțional cu timpul efectiv lucrat.

Altfel spus, drepturile salariale aferente muncii prestate ca "gardă suplimentară" în perioada ianuarie-august 2019 se calculează prin raportare la salariul în plată, aferent funcției de bază (având în vedere că activitatea prestată ca gardă suplimentară este identică cu cea prestată în baza contractului individual de muncă pentru funcția de bază).

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd că "personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază".

Cum pentru perioada dedusă judecății nu există o prevedere legală contrară ulterioară care să înlăture aplicarea acestor dispoziții legale, preluate și consfințite prin contractul individual de muncă cu timp parțial încheiat cu fiecare dintre membrii de sindicat din cauză, instanța a constatat că în mod greșit pârâtul a plătit drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul aferent lunii ianuarie 2018, și nu la salariul în plată, cuvenit la data prestării activității.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B, în motivarea căruia a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, reținând în mod eronat că acestea nu s-ar aplica, începând cu 1 ianuarie 2019, și orelor de gardă efectuate de medici pentru asigurarea continuității, drepturile bănești aferente acestora reprezentând "alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar", ce au fost menținute la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

În acest sens, apelantul a invocat prevederile art. 1 alin. (6) și art. 42 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 870/2004 și a susținut că drepturile bănești cuvenite medicilor pentru orele de gardă efectuate peste programul normal de lucru sunt incluse în salariul brut și plătite odată cu celelalte drepturi salariale cuvenite lunar.

În cadrul soluționării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă.

Instanța de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:

Lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, dispoziții în vigoare pentru perioada raportată la care se solicită plata diferențelor salariale și art. 3 alin. (1) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, în sensul de a se stabili dacă, începând cu data de 1.01.2011, după abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin Legea-cadru nr. 284/2010, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază este cel stabilit potrivit art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) și anexa II/2 din Legea nr. 330/2009 și la dispozițiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010, dacă, în urma lămuririi modului de interpretare și aplicare a prevederilor indicate la pct. 1, se ajunge la concluzia că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, niciunul din actele normative care au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice nu ar mai dispune prin nicio prevedere asupra modului de stabilire a tarifului orar pentru activitatea de gardă."

Pornind de la prevederile legale incidente în cauză, instanța de sesizare a arătat că problema a cărei lămurire se impune vizează în ce măsură drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de muncă pot fi considerate ca reprezentând elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar aferent funcției de bază, în condițiile în care, în prezent, acestea sunt salarizate în baza unui contract de muncă cu timp parțial, dar cu tariful orar aferent salariului de bază.

Totodată, deși legiuitorul a înțeles să reglementeze expres o modalitate de salarizare a activității prestate în linia de gardă similară remunerării orelor suplimentare, a prevăzut concomitent și obligativitatea încheierii între medici și unitățile sanitare a unor contracte de muncă cu timp parțial în acest scop.

Or, deși nu se poate nega că, faptic, au fost încheiate două contracte de muncă, între reclamanți și unitatea sanitară există totuși un singur raport de muncă, cel aferent contractului individual de muncă cu normă întreagă, față de care contractul cu timp parțial are în mod evident caracter accesoriu.

În acest sens, obiectul unui asemenea contract de muncă cu timp parțial este reprezentat de efectuarea gărzilor de către personalul sanitar în afara normei legale de muncă și a programului de lucru la funcția de bază, salariul este stabilit în raport cu tariful orar aferent salariului de bază, iar durata acestui contract nu poate fi decât aceeași cu cea a contractului de muncă încheiat cu normă întreagă.

Or, câtă vreme salariații în discuție au, în esență, un singur salariu de bază, în temeiul căruia este stabilit și tariful orar aferent activității prestate în linia de gardă, aceștia ar trebui să beneficieze de un singur salariu brut lunar, fiind discutabilă așadar și din această perspectivă ipoteza existenței în plată a două remunerații distincte, aferente unor contracte de muncă distincte.

Prin prisma acestor argumente, se constată că există posibilitatea interpretării diferite a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, câtă vreme dispozițiile care reglementează drepturile aferente activității prestate în linia de gardă au un caracter contradictoriu și incomplet și nu se corelează cu alte dispoziții referitoare la salarizare.

Opinia completului de judecată este în sensul că drepturile salariale cuvenite activității prestate de medici în vederea asigurării continuității activității medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază nu se încadrează în categoria drepturilor bănești la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (sporuri, indemnizații, compensații, prime și alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară).

Argumentele avute în vedere în acest sens vizează, pe de o parte, succesiunea în timp a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului medical, din cuprinsul cărora rezultă că, atunci când a intenționat să excepteze drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă de la acordarea majorărilor prevăzute în contextul aplicării etapizate a Legii- cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru, la art. 38 alin. (3) lit. h) din lege, iar aceste dispoziții au avut o aplicare limitată în timp, anume până în decembrie 2018.

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate consecințele opțiunii legiuitorului în a reglementa salarizarea acestei activități prin încheierea unui contract de muncă cu timp parțial, iar faptul că între medici și aceeași unitate sanitară au fost încheiate două contracte de muncă distincte produce efecte în mod incontestabil și sub aspectul naturii juridice a drepturilor salariale cuvenite în baza acestora.

A a apreciat că dispozițiile legale sunt clare, invocând ca argument suplimentar faptul că munca medicilor este aceeași și atunci când ei efectuează o gardă obișnuită și atunci când efectuează gărzi suplimentare, astfel că și salarizarea ar trebui făcută în raport cu același salariu de bază.

B nu a formulat un punct de vedere, solicitând doar sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit prevederilor legale incidente.

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a susținut că drepturile salariale aferente orelor de gardă reprezintă unul dintre elementele de salarizare ale contractului individual de muncă de bază, iar dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 (în forma avută înainte de modificare) limitează, pentru luna ianuarie 2019, cuantumul sporurilor și al celorlalte elemente salariale la nivelul avut în luna decembrie 2018, în acest sens fiind jurisprudența înaintată de Tribunalul București, Tribunalul Maramureș și Tribunalul Hunedoara, care au transmis fiecare câte o hotărâre judecătorească și punctul de vedere exprimat Curtea de Apel Suceava.

Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că drepturile salariale aferente activității prestate de către medici în linia de gardă, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, nu fac parte din categoriile de venituri la care se referă art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, deoarece nu reprezintă un adaos la salariul de încadrare cuvenit pentru funcția de bază, ci o remunerație distinctă, cuvenită în baza unui contract individual de muncă distinct, așa cum rezultă din punctul de vedere înaintat de Curtea de Apel Brașov și hotărârea judecătorească transmisă de Tribunalul Iași.

Curțile de apel Bacău, Constanța, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Târgu Mureș și Timișoara nu au identificat jurisprudență și nu au înaintat punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.205/C/2.401/III-5/2020 din 10 iulie 2020, a arătat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă.

La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență relevantă cu privire la chestiunea de drept analizată.

Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă au fost propuse două variante de dezlegare a chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Într-o opinie (majoritară) s-a apreciat că drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Într-o altă opinie (minoritară) s-a considerat că drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial, nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria "celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar" la care se referă dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, pentru a se putea admite menținerea acestora la nivelul cuantumului acordate pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017].

Pentru declanșarea procedurii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Toate aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a pus problema sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile se află pe rolul unui complet al Curții de Apel Craiova care, potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 96 pct. 2 și art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, va soluționa cauza în ultimă instanță.

Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este îndeplinită, deoarece, față de obiectul litigiului - obligarea angajatorului la plata diferențelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie - august 2019 - soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.

Subsecvent stabilirii naturii drepturilor salariale cuvenite activității prestate de medici în linia de gardă, ca reprezentând sau nu "elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar", se va determina în ce măsură acestea puteau fi menținute sau nu la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017], cu consecințe asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea diferențelor de drepturi salariale solicitate.

Deși legiuitorul nu definește noțiunea de "chestiune de drept" folosită în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, în interpretarea acestei noțiuni, doctrina afirmă că norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară

Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere și argumentele exprimate de instanțele din țară, s-a apreciat chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

Examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării si aplicării normei de drept respective.

Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dezlegat chestiunea de drept care constituie obiect al sesizării, iar problema de drept supusă dezbaterii nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prin urmare, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile.

Salarizarea personalului medical se realizează în baza Legii-cadru nr. 153/2017, care, referitor la salariul de bază, cuprinde o serie de reglementări ce s-au aplicat în mod etapizat, astfel cum în mod expres statuează art. 38 alin. (1): "Prevederile prezentei legi se aplică în mod etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017."

Potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 au fost menținute în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017: "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Începând cu 1 ianuarie 2018, s-au acordat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) din același act normativ, următoarele creșteri salariale: "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În plus, conform art. 38 alin. (3) lit. b) "prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcții de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022".

Prin urmare, art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie în mod expres majorarea la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022 numai pentru salariile de bază, nu și pentru sporuri sau alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

Însă, deși personalul medical a beneficiat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) și lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, de două majorări ale salariului de bază acordate începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv 1 martie 2018 și deși salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioară pentru gărzile efectuate pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, drepturile salariale cuvenite gărzilor efectuate nu au beneficiat de o majorare legală similară celei acordate în privința salariilor de bază.

Aceasta deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres o astfel de excepție în privința drepturilor salariale aferente activității prestate în linia de gardă prin reglementarea cuprinsă în art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că: "Începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018."

Pentru perioada 2019-2022 au fost reglementate alte creșteri ale salariilor de bază, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în conformitate cu care: "În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018 (...)", respectiv al art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: "Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018."

Însă, de la această majorare care se aplică începând cu 1 martie 2018, respectiv ianuarie 2019 - și care a vizat, indiscutabil, salariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior - legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: "Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții", nivel care, potrivit art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, era deja determinat conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.

În acest context, drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora este plafonat la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv ianuarie 2018.

Astfel, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017: "Salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar."

Referirea la "celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar" pe care textul de lege o cuprinde, coroborată cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din cap. II al anexei nr. II la Legea- cadru nr. 153/2017, potrivit cărora "contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază (...) face parte din suma salariilor de bază", duce la concluzia că drepturile salariale aferente activității de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar care urmează a fi incluse în salariul lunar.

Prin urmare, având natura unor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă au fost plafonate, prin voința legiuitorului, începând cu 1 ianuarie 2019 la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.

Împrejurarea că, în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, "pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuității asistenței medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă" nu schimbă natura juridică a drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, ele rămânând în continuare elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici și unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă și programul normal de muncă la funcția de bază, și anume un contract individual de muncă cu timp parțial.

Important pentru soluționarea prezentei sesizări este că acest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeași natură juridică și, prin urmare, aceeași modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: "Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază."

În art. 3 alin. (2), (3) și (6) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentu