Decizia nr. 60/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 83/1/2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 83/1/2026, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 276/95/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor. Reclamantul a depus un punct de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 20 noiembrie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 276/95/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi în situaţia medicilor care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă în chemări de la domiciliu pentru perioada în care se asigură garda la domiciliu ori dacă în această situaţie, salarizarea ar fi reglementată exclusiv în alin. (6) al art. 3 din capitolul II al anexei nr. II din acelaşi act normativ. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” – Capitolul II – Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale ” Art. 3. – (…) (2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază. (3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază. (…) (6) Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 2 februarie 2023, cu nr. 276/95/2023, reclamantul D.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, solicitând să se dispună, în principal, obligarea pârâtului să achite pe ultimii trei ani anterior introducerii acţiunii (3.02.2020- 2.02.2023) şi pe viitor, până la încetarea sau adoptarea altor acte normative ori convenţii/acte adiţionale la contractul individual de muncă, în materie de salarizare, diferenţele cu titlu de drepturi salariale, reactualizate la momentul plăţii, reprezentate de sporul de gardă pentru orele de gardă executate la domiciliu, conform art. 2, art. 3 alin. (3) şi (4) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, determinat în cuantum de 50% din tariful orar aferent salariului de bază pentru orele de gardă efectuate în zilele lucrătoare şi 100% din tariful orar aferent salariului de bază pentru orele de gardă efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care potrivit dispoziţiilor legale nu se lucrează.

Prin Sentinţa civilă nr. 373 din 29 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul D.I. împotriva pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma netă de 201.481 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate acestuia pentru perioada 3.02.2020-2.02.2023.

La 2 aprilie 2024 reclamantul D.I. a solicitat completarea Sentinţei civile nr. 373 din 29 februarie 2024 a Tribunalului Gorj în Dosarul nr. 276/95/2023, cu privire la plata actualizării sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată şi la plata diferenţelor cu titlu de drepturi salariale şi pentru viitor.

Prin Sentinţa civilă nr. 839 din 11 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 373 din 29 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj, în sensul că a fost obligat pârâtul la plata actualizării sumelor solicitate, în speţă diferenţe de drepturi salariale în sumă de 36.095 lei, şi a fost respins capătul de cerere privind plata diferenţelor cu titlu de drepturi salariale pentru viitor.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamantul D.I., precum şi pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept expusă la paragraful 7 din prezenta decizie. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de sesizare a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, întrucât litigiul are ca obiect stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, soluţionarea pricinii depinde de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (2), (3) şi (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În ce priveşte dificultatea chestiunii de drept, instanţa de trimitere a reţinut că aceasta derivă din posibilitatea interpretării diferite a dispoziţiilor legale care reglementează drepturile aferente gărzii la domiciliu, câtă vreme acestea au un caracter contradictoriu şi incomplet, cu atât mai mult cu cât, din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, rezultă că drepturile salariale solicitate numai de către un salariat pe un interval de circa trei ani se ridică la sume ce depăşesc 200.000 lei. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin punctul de vedere exprimat, reclamantul a opinat că nu se impune sesizarea instanţei supreme cu dezlegarea chestiunii de drept, iar pârâtul a menţionat că este de acord cu sesizarea instanţei supreme pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse la paragraful 7 din prezenta decizie. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Opinia instanţei de trimitere asupra chestiunii în discuţie este în sensul că orele de gardă la domiciliu sunt remunerate distinct de prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din capitolul II anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, anume potrivit alin. (6) din acelaşi articol, cu un tarif orar mai mic decât cel prevăzut prin dispoziţiile art. 3 alin. (1), doar orele efectiv prestate în acest interval de timp fiind salarizate prin aplicarea sporurilor prevăzute de art. 3 alin. (2) şi (3) din capitolul II anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Opinia teoretică a instanţelor care şi-au exprimat punctul de vedere este în sensul că dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile în situaţia medicilor care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă în chemări de la domiciliu pentru perioada în care asigură garda la domiciliu. S-a concluzionat că medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă prin chemări de la domiciliu sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu numai cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, indiferent de zilele în care efectuează o astfel de gardă la domiciliu, conform art. 3 alin. (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În acest sens au fost depuse deciziile Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale nr. 251/A/25.02.2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.381/117/2017, şi nr. 405/A/6.03.2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.414/117/2021, şi Decizia nr. 54/11.01.2024 a Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 1.420/86/2021, prin care s-a reţinut că salarizarea gărzii la domiciliu se realizează potrivit art. 3 alin. (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar garda cu prezenţa efectivă se realizează potrivit art. 3 alin. (1)-(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional a fost identificată Decizia nr. 198 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 28 august 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, relevanţă prezentând paragraful nr. 23 din această decizie. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prezintă relevanţă cu privire la soluţionarea sesizării: Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021, relevante fiind paragrafele 74-80; Decizia nr. 60 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 5 decembrie 2022; Decizia nr. 80 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2025; Decizia nr. 317 din 22 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 983 din 24 octombrie 2025; Decizia nr. 78 din 6 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 5 martie 2018. X. Opinia specialiştilor consultaţi

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, specialiştii din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii au exprimat opinii cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, argumentând faptul că din cuprinsul art. 3 alin. (1) şi (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă în mod expres opţiunea unitară a legiuitorului ca, atât pentru serviciul de gardă, cât şi pentru garda la domiciliu, salarizarea medicilor să se facă prin raportare la „tariful orar aferent salariului de bază”. Însă, în acelaşi timp, textele legale în discuţie stabilesc diferenţa fundamentală dintre acestea sub aspectul cuantumului salarizării, deoarece, dacă pentru serviciul de gardă se regăseşte aplicabilitatea în integralitate a principiului salarizării cu tariful orar aferent salariului de bază, pentru garda la domiciliu este aplicabil principiul salarizării cu tariful orar aferent salariului de bază doar în procent de 40%. XI. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XII.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, ” (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).”

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este de observat că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă sau în calea de atac. S-a derogat astfel de la condiţia ca sesizarea să fie dispusă doar de către formaţiunile de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că chestiunea de drept litigioasă dedusă judecăţii priveşte modalitatea de remunerare a personalului sanitar cu pregătire superioară pentru orele de gardă, respectiv de gardă la domiciliu, reclamantul fiind angajat cu contract individual de muncă, ca medic primar, în cadrul pârâtului – instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de stat.

Referitor la primele două condiţii legale, se reţine că acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă în calea de atac a apelului (ultimă instanţă, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă), conform art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită cu judecarea unui litigiu privind drepturile salariale ale personalului sanitar cu pregătire superioară, plătit din fonduri publice.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate, precum şi aceea de a nu exista un recurs în interesul legii în curs de soluţionare privitor la această chestiune.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragraful 42).

Jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că în preambulul acestei ordonanţe de urgenţă s-a ţinut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”. De asemenea s-a arătat expres că noua soluţie legislativă se raportează la „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”. În măsura în care prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu s-a derogat de la dispoziţiile art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, acestea rămân aşadar aplicabile, ca drept comun în materia sesizării pentru dezlegarea în prealabil a unei chestiuni de drept (Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, paragrafele 62, 63; Decizia nr. 60 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1244 din 11 decembrie 2024, paragraful 56).

Aşadar, scopul mecanismului de unificare a practicii judiciare constă în rezolvarea dificultăţilor reale de interpretare a respectivelor norme juridice, dificultăţi care ar putea constitui temeiul unor interpretări divergente şi, prin aceasta, al practicii judiciare neunitare, astfel cum s-a reţinut şi sub imperiul mecanismului reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 (Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, paragraful 65).

Această condiţie este îndeplinită în cauză, întrucât normele juridice supuse interpretării au un caracter imperfect şi lacunar, chestiunea de drept supusă analizei nefiind reglementată într-o manieră neechivocă, după cum rezultă, pe de-o parte, din opinia argumentată a instanţei de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, iar pe de altă parte, din raţionamentele nuanţate cuprinse în jurisprudenţa, respectiv în opiniile teoretice comunicate la dosar.

În ceea ce priveşte condiţia legăturii chestiunii de drept cu dezlegarea pe fond a cauzei, dezlegarea chestiunii de drept trebuie să influenţeze într-o manieră directă şi determinantă soluţionarea pe fond a cauzei cu care este învestită instanţa de trimitere, iar îndeplinirea acestei condiţii trebuie să rezulte neechivoc din cuprinsul încheierii de sesizare. Această condiţie este de asemenea îndeplinită, după cum rezultă din motivele de apel formulate de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu. Prin motivele de apel, pârâtul a susţinut în esenţă că orele de gardă la domiciliu, în care medicul se află la domiciliu ori într-un loc de unde poate ajunge la locul de muncă într-un interval de 20 de minute, sunt remunerate exclusiv cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără ca la acest cuantum să fie calculate şi acordate alte sporuri.

Ca urmare, modalitatea de interpretare a normelor legale la care se referă sesizarea se află într-o legătură directă cu dezlegarea pe fond a cauzei aflate în apel, pe rolul instanţei de trimitere. XII.2. Asupra fondului chestiunii de drept

Potrivit art. 3 din capitolul II („Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale”) al anexei nr. II (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „sănătate şi asistenţă socială”) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ” (1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. (2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază. (3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază. (4) Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de comitetul director, după consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau a reprezentanţilor angajaţilor. (5) Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă, şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar. (6) Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.”

Chestiunea de drept dedusă judecăţii are ca obiect modul de salarizare a medicilor desemnaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă prin chemări de la domiciliu, urmând a se stabili dacă, pentru perioada de asigurare a gărzilor la domiciliu, medicii beneficiază exclusiv de o remuneraţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore pentru care asigură continuitatea asistenţei medicale ori, dacă, dimpotrivă, la venitul rezultat din aplicarea procentului de 40% prevăzut de art. 3 alin. (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se adaugă şi sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, prevăzute de art. 3 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, în funcţie de zilele în care se efectuează garda, lucrătoare ori, după caz, de repaus săptămânal, sărbători legale sau în alte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004), „asigurarea continuităţii asistenţei medicale este obligatorie pentru unităţile sanitare publice din sectorul sanitar şi se asigură prin serviciul de gardă”.

Garda în unitatea sanitară presupune prezenţa efectivă a personalului de specialitate în unitatea respectivă. În acest sens, potrivit art. 43 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, „este interzis medicilor care sunt de gardă să părăsească unitatea sanitară pe durata serviciului de gardă”. În condiţiile art. 42 din acelaşi act normativ, „orele de gardă se efectuează în afara programului de la norma de bază, cu excepţia orelor de gardă prevăzute la art. 4, şi se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial” [(alin. (1)], astfel cum este cazul şi în speţa care a ocazionat sesizarea. De asemenea, „orele de gardă prevăzute la alin. (1) constituie vechime în muncă şi în specialitate” [alin. (2) al art. 42 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004].

Salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se realizează potrivit art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Cu privire la dispoziţiile art. 3 din capitolul II al anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin Decizia nr. 59 din 28 decembrie 2020 următoarele: 45. ” 74. Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici şi unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă şi programul normal de muncă la funcţia de bază, şi anume un contract individual de muncă cu timp parţial. 75. Important pentru soluţionarea prezentei sesizări este că acest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeaşi natură juridică şi, prin urmare, aceeaşi modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: «Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.» 76. În art. 3 alin. (2), (3) şi (6) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentual sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă, diferit după cum aceasta este prestată în zilele lucrătoare (75%) sau în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează (100%), dar, în toate situaţiile, acest spor se raportează la tariful orar al salariului de bază. 77. Prin urmare, indiferent când este efectuată – pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază sau în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, activitatea de gardă rămâne aceeaşi, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie acelaşi, după cum şi salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază, în aplicarea art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 78. Inclusiv dispoziţiile art. 3 alin. (5) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire la salariul de bază numai pentru stabilirea tarifului orar («salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă, şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar») atunci când reglementează salarizarea medicilor ce nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă; pentru activitatea desfăşurată în linia de gardă, medicii vor încheia cu aceste unităţi sanitare un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea desfăşurată în acest regim. 79. Contractul individual de muncă cu timp parţial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate cuprinde doar gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol, adică cele efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază. Drepturile salariale care se acordă în temeiul acestui contract individual de muncă cu timp parţial sunt acordate exclusiv pentru activitatea prestată în astfel de gărzi, iar potrivit art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 aceste drepturi salariale se stabilesc în raport cu tariful orar aferent salariului de bază. 80. Chiar dacă faptic sunt încheiate două contracte de muncă, există un singur raport de muncă între angajat şi unitatea sanitară şi un singur salariu de bază. În temeiul acestui unic salariu de bază este determinat şi tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază acordate în baza contractului individual de muncă cu timp parţial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.”

Activitatea de gardă prestată de personalul sanitar cu pregătire superioară în unitatea sanitară se salarizează, potrivit art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu tariful orar aferent salariului de bază, la care se adaugă sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, prevăzute de art. 3 alin. (2), respectiv de art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, după cum garda se efectuează în zile lucrătoare ori în cele de repaus săptămânal, de sărbători legale ori în alte zile declarate potrivit legii ca fiind nelucrătoare.

Din modul de reglementare a salarizării gărzilor efectuate în unitatea sanitară rezultă că raţiunea acordării acestor sporuri este de a compensa deopotrivă munca efectiv prestată în afara programului normal de lucru, precum şi, dacă este cazul, afectarea timpului de repaus săptămânal sau a sărbătorilor legale.

În ceea ce priveşte garda la domiciliu, potrivit art. 38 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, ” (1) Continuitatea asistenţei medicale se poate asigura şi prin gardă la domiciliu. (2) Garda la domiciliu se organizează pe specialităţi. (3) Se poate organiza gardă la domiciliu, pe specialităţi, dacă în secţiile sau compartimentele cu paturi, precum şi în ambulatoriul integrat al spitalului sunt încadraţi cel puţin 2 medici în specialitatea respectivă. (4) În garda la domiciliu, pe specialităţi, pot fi cooptaţi şi medici care nu sunt angajaţi în unitatea respectivă, dar care sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii în specialitatea stabilită pentru garda la domiciliu. (5) Garda la domiciliu se organizează, în zilele lucrătoare, între ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineţii şi ora de începere a programului de dimineaţă din ziua următoare. (6) În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda la domiciliu începe de dimineaţă şi durează 24 de ore. (7) Medicul care asigură garda la domiciliu în acest interval are obligaţia de a răspunde la solicitările primite din partea medicului coordonator de gardă şi de a se prezenta la unitatea sanitară într-un interval de maximum 20 de minute. (8) Pe toată perioada efectuării gărzii la domiciliu, starea fizică şi psihică a medicului nominalizat trebuie să permită acordarea corespunzătoare a serviciilor medicale, în situaţii de urgenţă, conform competenţelor profesionale ale acestuia.”

Obligaţiile care incumbă medicului care asigură garda la domiciliu – respectiv obligaţia de a răspunde solicitărilor medicului coordonator de gardă, de a se prezenta la unitatea sanitară într-un interval de maximum 20 de minute şi de a-şi menţine, pe întreaga durată a gărzii la domiciliu, o stare fizică şi psihică adecvată intervenţiei într-o situaţie de urgenţă – configurează o veritabilă obligaţie de disponibilitate, care limitează într-o anumită măsură posibilitatea gestionării timpului personal, fără a lipsi salariatul de beneficiul odihnei în vederea recuperării după intervalul muncii prestate.

În ceea ce priveşte salarizarea, legiuitorul a avut în vedere diferenţa dintre orele de gardă prestate în unitatea sanitară, care implică prezenţa fizică în unitatea sanitară şi constituie timp de lucru, pe de-o parte, şi garda la domiciliu, care implică o disponibilitate continuă şi o limitare a posibilităţilor de organizare a timpului personal, pe de altă parte.

Astfel, prin derogare de la art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în cuprinsul art. 3 alin. (6) se prevede că medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.

Remuneraţia prevăzută de art. 3 alin. (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, stabilită la nivelul a 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care se asigură garda la domiciliu, reprezintă contraprestaţia aferentă stării de disponibilitate care este impusă personalului sanitar cu pregătire superioară pe durata gărzii la domiciliu. Această remuneraţie este distinctă de plata activităţii efectiv prestate ca urmare a chemării în unitatea sanitară, aceasta din urmă fiind supusă regimului de salarizare prevăzut de art. 3 alin. (2) sau (3) din acelaşi act normativ, după caz.

Regimul diferenţiat al salarizării, instituit de legiuitor în considerarea diferenţelor dintre cele două ipoteze, impune concluzia că pentru numărul de ore în care medicii asigură garda la domiciliu, aceştia sunt salarizaţi exclusiv cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază, fără a se distinge după cum garda la domiciliu se asigură în zile lucrătoare sau nelucrătoare şi fără ca la remuneraţia astfel calculată să fie adăugate sporurile de până la 75%, respectiv de până la 100% din tariful orar al salariului de bază; aceste din urmă sporuri se aplică numai pentru salarizarea activităţii efectiv prestate ca urmare a chemării în unitatea sanitară.

Potrivit art. 48 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, „(1) Chemările de la domiciliu se consemnează în condica de prezenţă pentru activitatea de gardă, se consideră ore de gardă şi se salarizează potrivit legii. (2) Se consideră ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu”.

Ca urmare, în măsura în care medicul care asigură garda la domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă efectiv prestate ca urmare a chemării sale vor fi remunerate în condiţiile art. 3 alin. (1)-(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în vreme ce orele de asigurare a gărzii la domiciliu, fără a exista o chemare la unitatea sanitară, vor fi remunerate în condiţiile alin. (6) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,