ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 224/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.575/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în Dosarul nr. 5.553/109/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea un or chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 10 octombrie 2024, în Dosarul nr. 5.553/109/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) și ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 56/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva COVID-19, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 56/2020), raportat la dispozițiile art. 6 din Ordinul comun al ministrului sănătății, al ministrului afacerilor interne și al ministrului finanțelor publice nr. 1.070/94/2.087/2020 privind stabilirea categoriilor de personal și mărimea concretă a sporului pentru condiții de pericol deosebit acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva COVID-19 (Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020) și art. 3 din Ordinul ministrului sănătății nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cu modificările și completările ulterioare (Ordinul nr. 555/2020), respectiv dacă beneficiază de sporul pentru activitate în condiții de pericol deosebit în procent de 30% și angajații spitalelor din secțiile care nu sunt enumerate în anexa cuprinzând spitalele de suport pentru pacienții suspecți sau testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și dacă acordarea sporului depinde sau nu de înregistrarea la nivelul secției respective de pacienți cu simptome specifice infectării cu virusul SARS-CoV-2.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 noiembrie 2024, cu nr. 2.575/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 16 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 56/2020 " Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, prin personal medical care participă la acțiuni medicale împotriva COVID-19 se înțelege: a) personalul de specialitate medico-sanitar și personalul auxiliar sanitar din unități sanitare, unități de asistență medico-socială și instituții medicale, indiferent de nivelul de subordonare sau coordonare, din farmacii comunitare, din cabinete de medicină de familie, din cabinete de medicină dentară, indiferent de forma de organizare, precum și din cadrul altor furnizori de servicii medicale sau de asistență socială, implicat direct în acțiuni și misiuni legate de prevenirea, gestionarea și combaterea infecțiilor cu COVID-19; b) cadre militare - personal care a efectuat misiuni de echipare și transport al persoanelor diagnosticate sau suspecte de COVID-19, precum și misiuni de decontaminare a persoanelor, dispozitivelor medicale și a mijloacelor tehnice utilizate pentru izolarea și transportul acestor persoane și personal medical din structurile aflate în coordonarea/coordonarea operațională a Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, implicat direct în acțiuni și misiuni legate de prevenirea, gestionarea și combaterea infecțiilor cu COVID-19; c) personalul cu pregătire paramedicală din cadrul echipajelor SMURD specializate în acordarea primului ajutor calificat, potrivit legii, aflat în finanțarea autorităților administrației publice locale; d) tot personalul din cadrul spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a, precum și din spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, reglementate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cu modificările și completările ulterioare. (...) Art. 7. - (1) Personalul medical prevăzut la art. 2 alin. (1) care execută, conduce sau coordonează misiuni și sarcini de serviciu în condiții de pericol deosebit beneficiază, pe perioada stării de urgență, instituită astfel prin decret, precum și pentru o perioadă de 3 luni de la data încetării stării de urgență, de un spor de până la 30%, calculat la salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție, suportat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin bugetul de stat. (...) (3) Categoriile de personal și mărimea concretă a sporului se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății, al ministrului afacerilor interne și al ministrului finanțelor publice, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020 " Art. 6. - (1) Personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar prevăzut la art. 3 lit. a)-d), inclusiv cel din cabinetele de stomatologie de urgență, care asigură asistență medicală/primul ajutor calificat/transport pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2, ce implică un contact direct cu pacienții, beneficiază de un spor după cum urmează: a) 30% pentru pacienți simptomatici cu forme medii sau severe; b) 25% pentru pacienți cu alte forme decât cele prevăzute la lit. a). (2) Personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul spitalelor-suport prevăzute la art. 3 lit. d) care asigură asistență medicală pacienților suspecți cu virusul SARS-CoV-2, ce implică un contact direct cu pacientul, beneficiază de un spor de 20%. (3) Personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul serviciilor de ambulanță, precum și personalul prevăzut la art. 3 lit. b) și c), care asigură pacienților suspecți cu virusul SARS-CoV-2 asistență medicală/primul ajutor calificat și transport către sau de la unitățile prevăzute la art. 3 lit. d), beneficiază de un spor de 20%. (4) Personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar prevăzut la art. 3 lit. a)-d) care desfășoară acțiuni de realizare a triajului clinico-epidemiologic și/sau de recoltare a probelor biologice în vederea identificării pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2, precum și cel care în vederea realizării diagnosticului pozitiv de COVID-19 prelucrează sau transportă în vederea prelucrării probele recoltate de la pacienți suspecți sau testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 beneficiază de un spor de 15%. (5) Tot personalul din unitățile prevăzute la art. 3 lit. d) dedicate în întregime COVID-19, pe perioada în care există internat în unitatea respectivă cel puțin un pacient testat pozitiv sau suspect cu virusul SARS-CoV-2, beneficiază de un spor de 10%. (6) Tot personalul din unitățile prevăzute la art. 3 lit. d) dedicate parțial COVID-19, pe perioada în care există internat în unitatea respectivă cel puțin un pacient testat pozitiv sau suspect cu virusul SARS-CoV-2, beneficiază de un spor de 5%."

Ordinul nr. 555/2020 " Art. 3. - Se aprobă Lista cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, prevăzută în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin." III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul SANITAS A, în numele membrilor săi, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal C, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sporului pentru activitate în condiții de pericol deosebit în procent de 30% din salariul de bază, în perioada 16 martie-14 august 2020, conform art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 56/2020, precum și art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, s-a arătat că reclamanții desfășoară activitate în calitate de personal contractual, auxiliar sanitar, în cadrul Spitalului Municipal C - secția/compartimentul cardiologie, funcțiile regăsindu-se în dispozițiile pct. 2 lit. a) subpct. a.4 și lit. c) subpct. c.4 din capitolul I din anexa nr. II a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017). Unitatea angajatoare a fost desemnată legal ca structură de îngrijire pacienți infectați cu virusul SARS-CoV-2, în condițiile în care a fost desemnată legal spital-suport îngrijire pacienți suspecți sau testați pozitiv. Starea de urgență pe teritoriul României a fost instituită începând cu 16 martie 2020, prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (Decretul nr. 195/2020), încetând în data de 14 mai 2020, conform Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (Decretul nr. 240/2020).

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile solicitate de reclamanți nu pot fi puse în plată, întrucât actele normative incidente, respectiv Legea nr. 56/2020 și Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020, nu prevăd sursa de finanțare, iar art. 138 alin. (5) din Constituția României prevede că "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare". Spitalul a acordat reclamanților sporul, conform Hotărârii Comitetului director din 11 august 2020, modificată și completată prin Hotărârea Comitetului director din 12 august 2020, pentru activitate în condiții de pericol deosebit, pe o lună, respectiv luna iulie 2020, din veniturile spitalului, rămânând o diferență de 4 luni care nu a putut fi acordată, din cauza faptului că sumele nu au putut fi prevăzute în buget, întrucât nu au avut avizul casei județene de asigurări de sănătate.

În ședința publică din data de 25 octombrie 2023, la interpelarea instanței, reclamantul a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata către membrii de sindicat a procentului de 30% din salariul de bază, reprezentând spor pentru activitate în condiții de pericol deosebit, în perioada 16 martie-14 august 2020.

Prin Sentința civilă nr. 4.089 din 25 octombrie 2023, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamanților sporul pentru activitate în condiții de pericol deosebit, în procent de 30% din salariul de bază, pentru perioada solicitată, proporțional cu timpul efectiv lucrat, din care se vor deduce sumele achitate deja cu acest titlu, drepturi care vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală, calculate de la scadență și până la data plății efective, fiind respinsă acțiunea pentru reclamantele A și B.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariați ai Spitalului Municipal C, în calitate de asistenți medicali, respectiv infirmieri, desfășurându-și activitatea în cadrul secției/compartimentului cardiologie, însă reclamantele A și B au fost angajate după perioada ce face obiectul prezentei cereri.

Prin Hotărârea Comitetului director din 12 august 2020, conducerea Spitalului Municipal C a hotărât acordarea unui spor de 30% la salariul de bază, în perioada 16 martie-14 august 2020, pentru salariații din cadrul secției/compartimentului cardiologie, însă până la acest moment a efectuat numai plăți parțiale, din veniturile proprii.

Instanța de fond nu a primit apărarea pârâtului referitoare la faptul că, nefiind prevăzută sursa de finanțare în actele normative incidente, nu se poate efectua plata acestui spor pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția României, având în vedere că Legea nr. 56/2020 nu a fost declarată neconstituțională și nici pârâtul, prin întâmpinarea formulată, nu a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că a asigurat asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și a fost declarat ca spital suport COVID, conform Ordinului nr. 555/2020. În cadrul spitalului, triajul pacienților și recoltarea probelor biologice în vederea identificării pacienților infectați cu virusul SARS-CoV-2 se fac doar de către personalul din cadrul compartimentului de primiri urgențe. Probele recoltate sunt preluate și transportate de către personalul din cadrul direcției de sănătate publică și distribuite la laboratoarele abilitate din județ, în vederea prelucrării. Pacienții care se prezintă la spital suspecți de COVID-19, simptomatici, cu starea de sănătate alterată, sunt izolați în "zonă-tampon" până la confirmarea testului de către direcția de sănătate publică și redirecționarea în alte unități sanitare specializate: spitale faza I, faza a II-a sau spitale-suport.

La termenul din 25 septembrie 2024, instanța a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept arătate.

Prin Încheierea pronunțată la data de 10 octombrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă fiind învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

De lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor în discuție, respectiv dacă beneficiază de sporul pentru activitate în condiții de pericol deosebit în procent de 30% și angajații spitalelor din secțiile care nu sunt enumerate în anexa cuprinzând spitalele de suport pentru pacienții suspecți sau testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 și dacă acordarea sporului depinde sau nu de înregistrarea la nivelul secției respective de pacienți cu simptome specifice infectării cu virusul SARS-CoV-2, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât: - în cauză s-a invocat ca motiv de apel chiar faptul că, deși angajatorul a fost desemnat ca spital-suport (conform Ordinului nr. 555/2020), au fost menționate în acest act numai secția de boli infecțioase și secția de pediatrie, iar nu și secția în care au activat reclamanții, respectiv secția cardiologie; - apelantul-angajator a arătat că pacienții care se prezintă la spital suspecți COVID-19, simptomatici, cu starea de sănătate alterată, sunt izolați în "zonă-tampon" până la confirmarea testului de către Direcția de Sănătate Publică Argeș și redirecționarea în alte unități sanitare specializate: spitale faza I, faza a II-a sau spitale-suport; art. 6 alin. (5) din Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020 se referă la personalul din unități dedicate în întregime COVID-19, iar art. 6 alin. (6) la personalul din unități dedicate parțial COVID-19; reclamanții nu se încadrează în niciuna dintre aceste situații; - intimații-reclamanți au apreciat în sens contrar, respectiv că, în baza actelor normative invocate, au dreptul la acordarea unui beneficiu salarial cert, adică un spor de 30% din salariul de bază, în perioada stării de urgență decretate în anul 2020, precum și pentru o perioadă de 90 de zile după încetarea acesteia, până în data de 14 august 2020; apelantul-pârât a recunoscut și a stabilit plata sporului pentru intimații-reclamanți, în temeiul Hotărârii Comitetului director din 12 august 2020, potrivit căreia personalul din secția cardiologie beneficiază de un spor în procent de 30% din salariul de bază, în perioada în discuție.

În cazul în care se vor interpreta prevederile legale menționate în sensul că este obligatorie, pentru acordarea sporului de până la 30%, menționarea expresă a secției în care au activat reclamanții în chiar Ordinul nr. 555/2020, soluția în cauză este evidentă și nu mai este necesar a se verifica alte elemente și a se administra probe suplimentare, iar dacă se va aprecia în sens contrar va trebui stabilită implicarea efectivă a salariaților în tratarea pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2.

Problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre anterioară.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data pronunțării încheierii de sesizare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept, altfel decât prin pozițiile procesuale rezultate din cererile depuse la dosar. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Instanța de trimitere a arătat că în lipsa menționării și a secției din cadrul spitalului (în care activează reclamanții) în Ordinul nr. 555/2020 nu se poate beneficia de sporul instituit de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 56/2020, chiar dacă, ocazional, aceștia au avut în îngrijire pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2.

În acest sens sunt prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 56/2020, respectiv s-a dorit de către legiuitor ca prin ordin comun al ministrului sănătății, al ministrului afacerilor interne și al ministrului finanțelor publice să se stabilească categoriile de personal și mărimea concretă a sporului.

Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, prin care s-a stabilit ce se înțelege prin personal medical care participă la acțiuni medicale împotriva COVID-19, și anume tot personalul din cadrul spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a, precum și din spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, reglementate prin Ordinul nr. 555/2020.

Or, analizând aceste prevederi legale se constată că a fost stabilită o condiție expresă (pentru a se aprecia, în cazul salariaților unui spital, dacă sunt sau nu personal medical care participă la acțiuni medicale împotriva COVID-19) pentru acordarea sporului, și anume aceea de a se regăsi locul de muncă în Ordinul nr. 555/2020.

În lipsa respectivei nominalizări nu se poate aprecia că orice salariat al unui spital, chiar dacă acesta a fost declarat spital-suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, poate beneficia de sporul reglementat de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020.

Or, niciunul dintre reclamanți nu a activat în cadrul celor două secții ale Spitalului Municipal C menționate expres în anexa nr. 3 a listei cu spitalele-suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2.

De asemenea, faptul că, ocazional, aceștia au avut în îngrijire pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, nu înlătură argumentele expuse mai sus. Lipsa condiției de a se regăsi locul de muncă în Ordinul nr. 555/2020 nu poate fi înlăturată și nu se poate aprecia că reclamanții pot beneficia de sporul invocat în cauză.

Legiuitorul a intenționat să stabilească expres ce anume spitale și secții ale acestora vor participa la combaterea epidemiei de SARS-CoV-2, stabilind un plan de măsuri pentru pregătirea unităților spitalicești și o procedură expresă de lucru.

Or, secția cardiologie a Spitalului Municipal C nu a fost desemnată expres pentru a oferi suport în tratarea pacienților testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, rezultând că aceștia nu au efectuat primordial aceste acțiuni, ci numai sporadic. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice, din care a rezultat existența unei opinii cvasiunanime potrivit căreia, în lipsa menționării în Ordinul nr. 555/2020 a secției din cadrul spitalului în care își desfășoară activitatea reclamanții, nu se poate beneficia de sporul instituit de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 56/2020, chiar dacă, ocazional, medicii au avut în îngrijire pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2.

În acest sens au pronunțat hotărâri judecătorești și au exprimat opinii teoretice Tribunalul Ialomița - Secția civilă, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Craiova - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Iași - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Iași - Secția I civilă, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, Tribunalul Argeș - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În sensul că beneficiază de acest spor și angajații spitalelor din secțiile care nu sunt enumerate în anexa cuprinzând spitalele de suport pentru pacienții suspecți sau testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2, dar asigură asistență medicală unor asemenea pacienți, au opinat Tribunalul Vaslui și Tribunalul Buzău - Secția I civilă.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, lipsind cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele:

În prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 ["Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie"].

În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; (iv) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (v) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că acestea sunt îndeplinite doar parțial.

Astfel, sunt îndeplinite primele două condiții legale menționate, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care privește stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul că obiectul contestației judiciare îl reprezintă obligarea pârâtului Spitalul Municipal C la plata sporului pentru activitate desfășurată în condiții de pericol deosebit, în procent de 30% din salariul de bază, în perioada 16 martie 2020-14 august 2020, conform art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 56/2020, precum și art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1.070/94/2.087/2020.

Este îndeplinită și ultima condiție legală enunțată întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre prealabilă și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la condiția legăturii necesare a chestiunii de drept cu soluționarea cauzei, prevăzută atât la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și la art. 519 din Codul de procedură civilă, prealabil sesizării instanței supreme, se impun, cu necesitate, stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers.

În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere (deciziile nr. 36 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020; nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023 etc.).

Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (deciziile nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; nr. 73 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 25 noiembrie 2021; nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1173 din 7 decembrie 2022; nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 6 noiembrie 2023; nr. 8 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2024; nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024 etc.).

În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiția în discuție atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).

Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una de principiu, dar punctuală, adecvată circumstanțelor speței (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

Or, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere nu a prezentat, în concret, raportat la limitele în care trebuie să realizeze judecata în apel, de ce ar exista o legătură între chestiunea pe care o sesizează și ceea ce a făcut obiectul judecății în primă instanță, ce se impune a fi examinat în calea devolutivă, din perspectiva criticilor care au învestit-o.

Pentru a putea realiza această analiză, instanța de trimitere avea obligația de a stabili situația de fapt, în contextul în care, potrivit încheierii de sesizare, a fost pronunțată o sentință de primă instanță, de admitere în parte a pretențiilor reclamanților, nefiind primită singura apărare formulată de pârât, care a arătat că nu a efectuat plata sporului de 30% pentru întreaga perioadă solicitată (ci doar plăți parțiale, în baza hotărârii comitetului director), întrucât nu este prevăzută sursa de finanțare, iar în apelul exercitat împotriva acestei sentințe pârâtul a susținut caracterul nelegal al soluției cu motivarea că "secțiile în care își desfășoară activitatea reclamanții nu sunt enumerate în anexa cuprinzând spitalele de suport pentru pacienți suspecți sau testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2".

Or, numai în condițiile tranșării situației de fapt era posibilă demonstrarea legăturii cu fondul a chestiunii de drept supuse dezlegării.

În consecință, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea va fi respinsă, ca inadmisibilă.