ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 5 martie 2024
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub dosar nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 171/2021 a Curții de Apel Bacău din dosarul nr. x/2019, solicitând anularea deciziei și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru obligarea pârâților la plata diferenței salariale reprezentând diferența dintre salariul de bază din 2010-2018 și cel stabilit nelegal de Spitalul Orășenesc Buhuși; stabilirea cotei procentuale de 25% din salariul de bază aferent funcției de medic primar gr. V clasa 72 prin aplicarea Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 284/2010, și nu de asistent medical gr. III. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă, contestația în anulare a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub dosar nr. x/2021.
Prin încheierea din 21 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin rezoluția din 22 noiembrie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării incidentului procedural al perimării pentru termenul de judecată din 5 martie 2023.
Examinând excepția perimării prezentului recurs, invocată de instanță din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 420 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.
Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 21 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, iar părțile nu au formulat o cerere de reluare a judecății.
Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 21 martie 2023, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, astfel că la data de 22 septembrie 2023 a intervenit perimarea.
Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2024.