ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 12 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată în calitate de pârâți Spitalul Orășenesc Buhuși, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău și Federația "Sanitas" Bacău, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a neachitării sporului de vechime de 25% la salariul de bază, începând cu 01.01.2006 până la zi. Prin precizările depuse la dosar la data de 30.09.2019, la solicitarea instanței, reclamantul arată că perioada pentru care solicită drepturile salariale este 2010- martie 2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Spitalul Orășenesc Buhuși a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2006-2016 în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, excepția autorității lucrului judecat, față de sentința civilă nr. 481/2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 264/2020 din 3 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia nr. 171/2021 din 10 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 264 din 03 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți Spitalul Orășenesc Buhuși, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău și Federația Sanitas Bacău, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la 26 aprilie 2021, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei 171/2021 a Curții de Apel Bacău și trimiterea spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Bacău.

În motivare, autorul recursului a invocat încălcarea mai multor prevederi legale din Codul muncii, C. civ., Constituția României, din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 57/2015.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților-pârâți Spitalul Orășenesc Buhuși și Federației Sanitas Bacău la 24 mai 2021, iar, intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău la 26 mai 2021.

La 3 iunie 2021, intimatul-pârât Spitalul "Prof. dr. Eduard Apetrei" Buhuși a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

La 14 iunie 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentului.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

Având în vedere că acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 12 iulie 2019, în speță, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, recursul nefiind, așadar, supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Spitalul "Prof. dr. Eduard Apetrei" Buhuși, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Bacău la 12 iulie 2019 cu o cerere în materia litigiilor de muncă, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, solicitând obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale rezultate ca urmare a neachitării sporului de vechime de 25% la salariul de bază.

Potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 mai sus-menționată.

Așadar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 171/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 171/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 171/2021 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.