ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 29.07.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Orășenesc Buhuși, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, Federația Sanitas Bacău și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate din neachitarea sporului de risc radiologie de 15% începând cu luna martie 2018 și achitarea unor sume mai mici decât cele datorate cu același titlu în perioada 2010 - martie 2018.

Prin sentința civilă nr. 37/22.01.2020, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins excepțiile litispendenței și autorității de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății și Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2010 - 28.07.2016, respingând acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.

Prin încheierea din 15.06.2020 a aceleaiași instanțe, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Federației Sanitas Bacău.

Prin sentința civilă nr. 423/05.10.2020, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Buhuși, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 558/27.09.2021 a Curții de Apel Bacău a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, invocând în motivare mai multe argumente prin prisma cărora a apreciat că acțiunea sa era întemeiată.

La 14.02.2022 intimatul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia. În susținerea primei excepții, a arătat că în raport cu prevederile art. 457 C. proc. civ. și art. 214 din Legea nr. 62/2011, hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, aceasta fiind suspusă numai apelului.

În motivarea celei de-a doua excepții, a afirmat că recurentul nu a indicat cazurile de nelegalitate și nici normele de drept încălcate de instanța de apel, criticile sale neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 04.05.2022 recurentul a depus cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al dreptului dedus judecății și regimul juridic al dreptului său de creanță.

La 16.05.2022 aceeași parte a depus concluzii scrise.

La termenul din 18.05.2022 judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 09.01.2023 autorul căii de atac a formulat o nouă cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizând interpretarea dispozițiilor legale indicate de recurent.

La termenul de astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 416 alin. (1) și (2) și art. 494 C. proc. civ., excepția perimării recursului, pe care, analizând-o, cu prioritate, o va admite pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procesuală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 18.05.2022, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că, de la această dată părțile nu au mai întreprins niciun demers pentru finalizarea procesului, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

Având în vedere că efectele perimării se răsfrâng și asupra excepțiilor și cererilor părților, determinând stingerea procesului în faza în care se găsește, solicitarea recurentului de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nu mai poate fi analizată, aceasta fiind formulată în afara termenului de perimare (09.01.2023), care s-a împlinit, în aplicarea prevederilor legale sus citate, la data de 18.11.2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 558/27.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.