ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.07.2019, pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Orășenesc Buhuși, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, Federația Sanitas Bacău, Ministerul Sănătății, solicitând obligarea acestora la plata diferenței de drepturi salariale rezultate din neachitarea sporului de condiții deosebit de periculoase în cuantum de 100% din salariul de bază, începând cu luna martie 2018.

La 30.09.2019, prin cererea precizatoare și completatoare, reclamantul a arătat că solicită achitarea diferenței de 15%, având în vedere că, începând cu luna martie 2018, sporul pentru condiții deosebit de periculoase i s-a plătit în cuantum de 85% și nu de 100% din salariul de bază; de asemenea, a solicitat obligarea angajatorului la plata cotelor de contribuții obligatorii aferente diferenței de drepturi bănești solicitate.

Prin sentința civilă nr. 949/17.11.2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins excepțiile autorității de lucru judecat și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2010 - 30.06.2016 și a respins aceste pretenții ca prescrise, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Uniunea Județeană a Sindicatelor SANITAS și Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău și a respins cererea formulată împotriva acestor pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Spitalul Orășenesc Buhuși la plata către reclamant a diferenței de drepturi bănești, dintre cuantumul de 100% din salariul de bază cuvenit pentru sporul pentru condiții deosebit de periculoase și cuantumul achitat efectiv pentru același spor, în perioada 01.07.2016 - 30.11.2016, sume ce se vor actualiza la data plății efective în funcție de coeficientul de inflație și a cotelor de contribuții pentru asigurările sociale și pentru asigurările sociale de sănătate.

Împotriva sentinței civile, reclamantul A. a formulat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 593/07.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare A..

La 18.10.2022, contestatorul a depus la dosar o cerere de soluționare a conflictului de natură constituțională și de examinare a constituționalității O.U.G. nr. 20/2016, iar la 09.11.2022, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. (1), coroborat cu anexa VII art. (1) lit. l) a Legii nr. 154/1998, a art. 10 alin. (2) al Legii nr. 284/2010, a art. 1 pct. 1, 2 și 4 din O.U.G. nr. 83/2014, a art. 4 al O.U.G. nr. 20/2016, a anexei 1 pct. 2 lit. a) - a

4

) a Legii nr. 250/2017, a anexei 2 a Legii nr. 153/2017.

Prin încheierea din 12.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de contestator, iar prin decizia nr. 1038/21.11.2022, a respins contestația în anulare ca nefondată și, totodată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 12.10.2022 și a deciziei nr. 1038/21.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a criticat soluția de respingere a contestației în anulare, pe cea privind anularea cererii de recuzare și dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea din 08.03.2023, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluția din 02.11.2023, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării și a dispus citarea părților.

În dezbateri, instanța supremă a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare a părților de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea poate fi constatată de instanță din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., și operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 08.03.2023, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ulterior acestei date, părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 12.10.2022 și a deciziei nr. 1038/21.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.