ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 18 iulie 2023 sub nr. x/110/2023, contestatorul A a formulat contestație împotriva deciziei nr. 150/2023 în contradictoriu cu Spitalul B, solicitând: anularea deciziei nr. 150/2023 dată de Spitalul B; repunerea în dreptul avut anterior în contractul individual de muncă 789/I/2022; continuarea activității în cadrul prelungirii anuale aprobate 2 decembrie 2022 - 2 decembrie 2023; anularea concursului organizat în cursul unei prelungiri anuale și a efectului juridic al acesteia; obligarea pârâtului la plata sumelor neîncasate din vina pârâtului în sumă reactualizată; obligarea pârâtului la sarcina probei și a cheltuielilor materiale făcute cu ocazia procesului.

Prin sentința civilă nr. 303/2024 din 15 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția I Civilă în dosarul nr. x/110/2023 a fost respinsă ca nefondată acțiunea privind pe contestatorul A în contradictoriu cu intimatul Spitalul B.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelante ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 303/2024 din 15 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția I Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a declarat recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În cauză, intimatul Spitalul B nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 6 februarie 2025, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 303/2024 din 15 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția I Civilă, în cadrul unui litigiu de muncă.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea formulată, reclamantul A a contestat măsurile dispuse prin decizia nr. 150/2023, în contradictoriu cu Spitalul B solicitând: anularea deciziei nr.150/2023 dată de Spitalul B; repunerea în dreptul avut anterior în contractul individual de muncă 789/I/2022; continuarea activității în cadrul prelungirii anuale aprobate 2 decembrie 2022 - 2 decembrie 2023; anularea concursului organizat în cursul unei prelungiri anuale și a efectului juridic al acesteia; obligarea pârâtului la plata sumelor neîncasate din vina pârâtului în sumă reactualizată.

Așadar, față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține că aceste litigii nu sunt supuse recursului, întrucât deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt hotărâri definitive.

Astfel, potrivit art. 271 alin. (2 ind. 2) din C. muncii se prevede că „hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia civilă nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispozițiile art. 271 alin. (2 ind. 2) din C. muncii coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă va admite excepția inadmisibilității recursului.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 486/2024 din 23 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.