ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013 din 15.02.2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la: anularea contractul individual de muncă nr. x/09.01.2013, cu începere activitate din 24.09.2012; anularea referatului de sesizare a abaterii disciplinare nr. 449/07.01.2013; anularea deciziei de concediere nr. 460/22.01.2013; plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 24.09.2012-11.12.2012.

În drept, reclamantul a invocat art. 1 lit. n) și art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 621/15.10.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2013, s-a admis, în parte, acțiunea modificată formulată de reclamantul A., în prezent aflat în stare de detenție în Penitenciarul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., și în consecință:

A fost anulat, în parte, contractul individual de muncă nr. x/09.01.2013 sub aspectul drepturilor salariale menționate la lit. J) pct. 1 și pct. 2 lit. c) și s)-a constatat că drepturile salariale cuvenite reclamantului A. constau în: salariul de bază lunar brut de 3.800 RON și comisionul de 6% din încasări.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante cuvenite acestuia pentru perioada 24.09.2012-11.12.2012, cuantificate prin raportare la salariul de bază lunar brut de 3.800 RON/lună, indemnizația de concediu de odihnă cuvenită acestuia pentru cinci zile de concediu de odihnă și drepturile bănești rezultate din aplicarea comisionului de 6% din încasările reclamantului, pentru același interval, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor astfel acordate, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă a drepturilor.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. și s-a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L.; a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că: s-a constatat nulitatea contractului individual de muncă nr. x/09.01.2013; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale pentru perioada 25.09.2012-30.11.2012, calculate având în vedere un salariu de bază lunar brut în cuantum de 1.380 RON, precum și compensația pentru 5 zile de concediu de odihnă, pentru sumele nete datorate urmând a fi achitate și actualizarea cu inflația, precum și dobânda legală penalizatoare, ambele de la data la care trebuia achitat lunar fiecare drept salarial și până la data efectivei achitări. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei pronunțate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a prezentat parcursul litigios al dosarului și motivele de fapt care au stat la baza acțiunii sale.

Arată recurentul că instanța de apel a înlăturat din materialul probator înscrisurile depuse de acesta la filele x, în mod abuziv și fără bază reală, presupunând că reprezintă corespondeță pe e-mail cu numita D..

Mai arată că, în mod contrar celor reținute de instanța de apel, numita E. a participat la negocierea contractului individual de muncă al recurentului, în special a clauzelor privind salariul și comisionul, aspecte care reies din conversațiile pe e-mail depuse la dosarul cauzei.

Totodată, arată că nu a avut funcția de agent de vânzări, așa cum a reținut instanța de apel, ci avea în subordine mai multe județe pe care le administra iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că a depus suma de 35.000 RON în contul administratorului F..

Mai arată că societatea avea state duble de salarii deoarece plătea o parte însemnată din salariu la negru.

Nu în ultimul rând, arată recurentul că, nu a fost făcută o cercetare disciplinară internă cu privire la însușirea sumei de 11.910 RON și prezintă aspectele de fapt cu privire la desfășurarea activității sale în legătură cu suma de bani respectivă, apreciind că a acționat ca și mandatar, ceea ce îi dă drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

La 12 octombrie 2021, intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva deciziei nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, cauza având ca obiect contestație decizie concediere, anulare act și drepturi bănești, fiind, astfel, dedus judecății un conflict de muncă.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce-l reglementează sunt de strică interpretare, astfel că exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, respectiv 15.02.2013, prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. fiind o hotărâre definitivă și irevocabilă, conform art. 377 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă și irevocabilă, rezultă că decizia nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 312 alin. (1) teza a II-a, va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 456/2021 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.