ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 152/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea parțială a deciziei de încetare a contractului de muncă nr. x/16.05.2019, întrucât este netemeinică motivația privind abaterea disciplinară, însă nu solicită reîncadrarea la vechiul loc de muncă, respectiv decizia de concediere să rămână valabilă doar strict în sensul încetării raportului de muncă, iar instanța să ia act de demisia unilaterală a reclamantei înregistrată la data de 9 aprilie 2019. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante, constând în plata sumelor de bani în valoare de aproximativ 5.650 RON, reprezentând plata concediului de odihnă neefectuat, la care se adaugă și plata salariului restant pe perioada 15 martie 2019 - 10 aprilie 2019, precum și obligarea angajatorului la plata a 200 euro (aproximativ 940 RON), cu titlu de daune morale.

Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 817 din 21 noiembrie 2019, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., având ca obiect contestare decizie de concediere și drepturi bănești; a anulat decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. x din data de 16.05.2019, emisă de pârâtă și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul până la data încetării contractului individual de muncă; a constatat că reclamanta nu a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă încetând de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești; pârâta a fost obligată la plata sumei de 1038 RON aferentă lunii aprilie 2019 și la compensarea în bani a unsprezece zile de concediu de odihnă; a respins celelalte cereri ale reclamantei, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 817/21.11.2019 a Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale; s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată, în parte, și, pe cale de consecință, s-a constatat că, urmare a cererii de demisie formulate de către reclamanta A., contractul individual de muncă a încetat la data expirării termenului de preaviz, respectiv la 13 iunie 2019, și nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești; s-a menținut, în rest, sentința apelată, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 24 august 2020.

Recurenta-reclamantă a apreciat că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și suspendarea judecății recursului, până la pronunțarea soluției de către instanța de contencios constituțional.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil; de asemenea, a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de recurentă și respingerea cererii de suspendare a judecății recursului, cu cheltuieli de judecată.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2020 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 28 ianuarie 2021, procesul fiind guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 24 iunie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale într-un litigiu de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse și cele vizând conflictele de muncă.

Așa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată și cu recurs.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reține că intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani pentru a formula apărări în prezentul recurs și a le susține, constând în onorariul de avocat în sumă de 1.436,21 RON, iar recurenta-reclamantă a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatei constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

Totodată, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a avansat suma de 978,86 RON, reprezentând cheltuielile de transport și cazare pentru a se prezenta la termenul de judecată din 28 ianuarie 2021.

Așa fiind, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) și art. 451 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.415,07 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 337 din 1 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 2415,07 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2021.